Radiografia sumbră a cercetării româneşti: subfinanţare, interes scăzut, lipsă de viziune

Sistemul de cercetare, dezvoltare şi inovare (CDI) din România ocupă ultimele locuri în clasamentele europene şi mondiale, mult sub potenţialul real. În condiţiile unei subfinanţări a sistemului de cercetare românesc, comparativ cu posibilităţile de finanţare ale altor state membre UE, sistemul de cercetare românesc se poate mândri cu 19 realizări remarcabile în fizică, agricultură, chimie etc., participarea specialiştilor fiind esenţial motivată de realizarea unor obiective ale vieţii de cercetător, dar şi din dorinţa de afirmare internaţională. Cu toate că statul trebuia să asigure stimularea CDI naţionale, aceasta fiind considerată prioritate naţională şi principala activitate creatoare şi generatoare de progres economic şi social, sectorul de cercetare românesc a fost puternic afectat după anul 1989 ca urmare a subfinanţării sistemului, managementului defectuos, dar şi incoerenţei cadrului legal referitor la activitatea de cercetare-dezvoltare, datorată în principal lipsei unei viziuni naţionale pe termen lung. După anul 1990, peste 130 de unităţi de cercetare au fost reorganizate în societăţi comerciale sau regii autonome, în vederea unor viitoare privatizări, având ca miză activele deţinute, sau oportunitatea de moment a producerii şi comercializării unor produse sau servicii. Dar neglijarea activităţii de cercetare în favoarea oportunităţii de moment a desfăşurării unor activităţi comerciale generatoare de profit a condus la încetarea activităţii unor renumite centre româneşti de cercetare, se arată în Raportul de audit al Performanţei privind “Gestionarea fondurilor publice allocate pentru finanţarea activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare, în contextul prevederilor Straregiei Europa 2020”, întocmit de Curtea de Conturi.

Sectorul de cercetare-dezvoltare din România este subdimensionat şi datorită finanţării reduse. În cifre absolute, în România se cheltuieşte pentru cercetare şi dezvoltare, pe cap de locuitor, de aproape 20 de ori mai puţin decât media europeană. Alocarea în anul 2014 a sumei de 1.848.811 mii lei pentru derularea activităţii de CDI reprezintă doar 67,7% din valoarea de 2.730.911 mii lei, asumată prin Proiecţia bugetară multianuală pentru finanţarea implementării SNCDI 2014-2020, subliniind tendinţa de nerealizare a obiectivelor asumate atât pe plan naţional cât şi la nivel european.

În perioada 1990-2014, suprafaţa de teren necesară cercetării agricole a fost diminuată de la circa 159.000 ha (din care circa 84.000 ha strict necesare cercetării agricole) la aproximativ 33.000 ha. Conform Raportului Global privind Competitivitatea 2013-2014, întocmit de Forumul Economic Mondial, economia României a fost cotată ca fiind bazată pe eficienţă, în timp ce toate celelalte economii ale statelor membre UE sunt deja cotate la nivelul bazat pe inovare.

Conform propunerii Comisiei Europene, al doilea obiectiv din cele cinci din cadrul Strategiei Europa 2020, este „3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare-dezvoltare (C-D).” În Europa, cheltuielile destinate CDI se situează sub 2% din PIB, comparativ cu 2,6% în SUA şi 3,4% în Japonia, în principal ca urmare a nivelului redus al investiţiilor private. În propunerea menţionată, UE urmăreşte obiectivul de a investi 3% din PIB în CDI, formularea concentrându-se mai mult pe resurse decât pe impact. Obiectivul a reuşit să atragă atenţia asupra necesităţii ca atât sectorul public, cât şi cel privat să investească în CDI. Totodată, o capacitate sporită de cercetare-dezvoltare şi inovare în toate sectoarele economiei, combinată cu o utilizare mai eficientă a resurselor, va îmbunătăţi competitivitatea şi va accelera crearea de locuri de muncă. Obiectivul de 3% din PIB la nivelul UE este defalcat pe statele membre (conform cu propunerile acestora) şi variază între 0,5% în Cipru şi 4% în Finlanda şi Suedia. Mai multe state membre şi-au propus ca obiectiv media UE, de 3%: Belgia, Danemarca, Estonia, Franţa, Germania, Slovenia, Spania. România şi-a propus ca obiectiv naţional, nivelul de 2% din PIB, depăşind, astfel, nivelul propus de alte 10 state membre: Cipru, Malta (0,67%), Slovacia (1%), Cehia (1%, doar sector public), Bulgaria (1,5%), Letonia (1,5%), Italia (1,53%), Polonia (1,7%), Ungaria (1,8%), Lituania (1,9%).

Sistemul românesc de CDI este în primul rând unul public, doar 38,3% din activitatea de CDI fiind efectuată de către sectorul de afaceri (media UE fiind de 61,5 %). Totuşi, România, a punctat în ceea ce priveşte ştiinţele şi tehnologiile noi, precum şi numărul absolvenţilor cursurilor de doctorat.

Cu toate că în anul 1989 România deţinea platforme industriale impresionante, în sistemul de cercetare erau angrenaţi peste 150.000 de oameni, erau derulate proiecte semnificative în domeniile fizicii (Planul Nuclear Naţional – Platforma Măgurele), agriculturii (soiurile superproductive de floarea soarelui, porumb etc.), chimiei (petrol şi gaze) etc., în prezent, potrivit clasamentelor europene şi mondiale, sistemul de cercetare din ţara noastră ocupă ultimele locuri, mult sub potenţialul real.

Din datele furnizate de institute şi universităţi, cu privire la structura personalului CDI pe grupe de vârstă, se constată următoarele: – tinerii cu vârsta sub 35 ani sunt tot mai puţin cooptaţi în activitatea de CDI; – personalul cu vârsta cuprinsă între 35 – 50 ani prezintă un trend ascendent; – personalul CDI cu vârsta peste 50 ani, este în scădere la institute şi în creştere la universităţi. Totodată, conform datelor furnizate de 31 de universităţi (din cele 48 care funcţionează în coordonarea MECS), se constată şi o reducere a numărului de cercetători înscrişi la programe postdoctorale de cercetare avansată, pentru dezvoltarea cercetătorilor după finalizarea studiilor universitare de doctorat, de la 864 în anul 2011 la 696 în anul 2014. Aceste evoluţii au fost influenţate de oportunităţile financiare şi de dezvoltare profesională oferite de alte ţări, care au accentuat exodul tinerilor specialişti. Atractivitatea scăzută şi lipsa siguranţei oferite de actualul sistem de cercetare, sunt doar câteva cauze ce determină majoritatea acestor tineri să nu revină în România. Încercările autorităţilor de a suplini lipsa tinerilor şi reducerea corpului de cercetători, prin colaborare cu diaspora, constituirea unor grupuri internaţionale de cercetare nu rezolvă satisfăcător această situaţie, cu atât mai mult cu cât în cazul „emigraţiei/imigraţiei” de cercetători apare riscul neasigurării confidenţialităţii activităţii de CDI cu implicaţii ireversibile asupra caracterului de noutate al acesteia. Un aspect esenţial referitor la resursa umană de cercetare, în condiţiile libertăţii de mişcare actuale, îl reprezintă fidelizarea cercetătorului faţă de instituţia în care lucrează şi care îi deschide perspectivele 50 dezvoltării profesionale. Totodată, confidenţialitatea, protecţia informaţiilor şi datelor referitoare la rezultatele cercetării româneşti sunt aspecte esenţiale de care ar trebui să se ţină seama la constituirea grupurilor internaţionale de cercetare, la evaluarea internaţională a unităţilor de cercetare, la creşterea vizibilităţii internaţionale a cercetării româneşti etc. După anul 1989, în ciuda apariţiei unui număr mare de întreprinderi mici şi mijlocii, descompunerea brutală a sistemului de producţie industrială şi trecerea majorităţii unităţilor de producţie în proprietatea firmelor străine, au condus la pierderea masivă din activitatea de cercetare a specialiştilor, urmare faptului că majoritatea activităţilor de cercetare se fac în ţările de origine a acestor companii. Referitor la impactul suferit de resursa umană angrenată în centrele de cercetare supuse privatizării sau desfiinţării, luând în considerare riscul crescut al pierderii locului de muncă, majoritatea specialiştilor au fost nevoiţi să-şi abandoneze programele şi proiectele de cercetare, în cel mai fericit caz reuşind să se regrupeze în vederea fie a înfiinţării unor noi centre de cercetare, fie în cadrul altor institute de cercetare.

În condiţiile unei subfinanţări a sistemului de cercetare românesc, comparativ cu posibilităţile de finanţare a altor state membre UE (de exemplu, numai bugetul anual pe 2014 pentru cercetare-dezvoltare al unui producător auto german a fost de aproximativ 13 miliarde euro), cu o infrastructură de cercetare în mare parte uzată fizic şi moral, sistemul de cercetare românesc se poate mândri cu realizări remarcabile în fizică, agricultură, chimie etc. Spre exemplificare, la Institutul de Fizică Nucleară – Măgurele se va dezvolta cel mai puternic laser din lume. Aproximativ 65% din suprafaţa cultivată la nivel naţional este constant ocupată de soiurile create de cercetătorii institutului INCDA Fundulea; „apa vie”, respectiv apa sărăcită în deuteriu produsă la INCD pentru Tehnologii Criogenice Râmnicu Vâlcea, este folosită în clinicile din întreaga lume la tratarea unor boli etc.

Subfinanţarea cronică a CDI în România a fost cauzată, în multe cazuri, de o lipsă de viziune politică în luarea unor măsuri concrete, se spune în raportul amintit. Astfel, poate fi menţionată hotărârea politică referitoare la achiziţia în anul 2014 a unor avioane militare second hand, în condiţiile în care România este printre puţinele ţări ce deţin experienţa necesară atât în cercetarea şi proiectare în domeniul aeronauticii prin Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Aerospaţială – Elie Carafoli, (proiectarea avioanelor militare IAR 93 şi IAR 99), cât şi în fabricaţia acestor modele prin SC Avioane Craiova SA, în colaborare cu SC Aerostar Bacău SA, SC Aerofina SA Bucureşti, SC Turbomecanica SA, SC IAR SA Ghimbav etc.

De asemenea, lipsa unei viziuni politice referitoare la INCD pentru Microbiologie şi Imunologie „Cantacuzino” a determinat apariţia şi manifestarea unor interese financiare private ce pot pune ţara noastră în imposibilitatea asigurării producţiei urgente de vaccinuri în cazul unor epidemii sau pandemii.

Avându-se în vedere necesitatea modulării pe criteriul autonomiei funcţionale şi financiare, după anul 1990 peste 130 de unităţi de cercetare au fost reorganizate în societăţi comerciale sau regii autonome, în vederea unor viitoare privatizări, având ca miză fie activele deţinute, fie oportunitatea de moment a producerii şi comercializării unor produse sau servicii. Dar, asimilarea activităţii de cercetare cu oportunitatea de moment a desfăşurării unor activităţi comerciale generatoare de profit, a condus la încetarea sau restrângerea activităţii unor renumite centre româneşti de cercetare, care trebuiau să desfăşoare activităţi de cercetare în vederea dezvoltării economice spre bunăstarea tuturor, nu activităţi de comerţ cu mărfuri şi servicii. Spre exemplificare, iată câteva astfel de centre de cercetare româneşti, a căror activitate a fost puternic afectată de interese financiare private:

• SC Institutul Naţional al Lemnului SA, cu o experienţă de peste 76 de ani de existenţă s-a dovedit a fi promotorul ştiinţei şi inovării în domeniu, realizând numeroase invenţii ce au dus la fabricarea de noi produse, proiectarea unei reţele complexe de drumuri forestiere şi a celor mai multe fabrici de profil. Cu toate acestea, în anul 2011 a fost deschisă procedura de insolvenţă a institutului;

• Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Porcinelor Periş (SC Romsuintest Periş SA) – unitate de elită, cu mare tradiţie în creşterea porcinelor, fiind singura unitate din România unde se făcea cercetare ştiinţifică în domeniul creşterii porcinelor. De-a lungul anilor, la Periş au fost obţinute rezultate notabile: omologări si brevetări, ameliorări, obţinere de rase hibride, îmbunătăţiri ale metodologiilor de selecţie şi a tehnologiilor de creştere, colaborări la proiecte cu clinici medicale şi institute de cercetare din domeniul biologic, agronomic şi al medicinii. În prezent SC Romsuintest Periş SA se află în faliment, activele societăţii fiind scoase la vânzare de administratorul judiciar;

• SC Institutul Naţional Pasteur SA a fost înfiinţat în anul 1895 în cadrul Şcolii Superioare de Medicină Veterinară, ca Institutul de Vaccin Animal. În anul 1920, la aniversarea centenarului naşterii savantului francez Louis Pasteur, numele este schimbat în Institutul de Seruri şi Vaccinuri Pasteur, fiind cotat ca al treilea institut de acest fel din Europa. În decursul istoriei sale, institutul a avut o contribuţie esenţială în eradicarea unor boli epizootice la animale (variola ovină, durina, morva, bruceloza, febra aftoasă) şi reducerea drastică a incidenţei altora (antraxul, tuberculoza, agalaxia contagioasă a oilor, pesta porcină, boala de Newcastle, leucoza enzootică bovină, rabia etc.). Cu toate acestea, în anul 2013, urmare acumulării de datorii, institutul a intrat în insolvenţă;

• SC Institutul Naţional al Sticlei SA, implicat de peste 30 de ani în activitatea de cercetaredezvoltare, proiectare şi consultanţă în industria sticlei. Cu toate acestea în anul 2009 conducerea institutului anunţa deschiderea procedurii de insolvenţă;

• SC Institutul de Cercetare Dezvoltare în Ştiinţe Fizice şi Naturale (IMOD Bucureşti SA) se află în insolvenţă din anul 2011. „Forma, suprafaţa, designul, locaţia şi istoria clădirii o fac perfectă pentru casă de modă sau un boutique hotel”, se arăta în cuprinsul anunţului de vânzare al sediului institutului, aflat pe strada Georges Clemenceau, chiar în centrul Bucureştiului.

Judecând după standardele internaţionale, dar şi după nevoile interne, România nu are cercetători suficienţi, se arată în raport. Lipseşte masa critică de resurse umane pentru dezvoltarea unor domenii promiţătoare şi, în mod special, pentru cercetarea şi inovarea interdisciplinară. Numărul de cercetători din mediul de afaceri este în scădere, iar marile companii cu filiale în România se arată reticente în privinţa dezvoltării unor centre de cercetare locale şi a încadrării activităţilor specifice ca activităţi de cercetare-dezvoltare. Mobilitatea intra şi intersectorială este limitată, având un impact nedorit asupra circulaţiei cunoştinţelor tehnice şi inovării. Accesul sectorului privat la infrastructurile publice de cercetare este dificil, serviciile oferite sunt limitate şi, în consecinţă, gradul de utilizare al acestor instalaţii este scăzut. Sectorul CD din ţară este, prin urmare, subdimensionat. Pe de-o parte, aceasta se datorează finanţării reduse (în cifre absolute, în România se cheltuieşte pentru cercetare şi dezvoltare, pe cap de locuitor, de aproape 20 de ori mai puţin decât media europeană – sursa Eurostat). Pe de altă parte, cererea de cercetare şi dezvoltare este scăzută, nu este stimulată suficient şi nici nu stimulează suficient alte sectoare economice. Sectorul CDI se dovedeşte slab conectat, atât cu mediul de afaceri, cât şi cu publicul în general. În aceste condiţii, inovarea nu reprezintă un factor central al dezvoltării economice şi sociale în România, susţin autorii raportului.

Din documentele prezentate de către Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare (ANCSI) şi din rapoartele de audit întocmite la nivelul camerelor de conturi, au rezultat următoarele aspecte relevante privind activitatea desfăşurată la nivelul INCD – urilor:

• INCDBNA Baloteşti – Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală: Procentul cercetătorilor în totalul personalului institutului a oscilat între 19,7% în anul 2013 şi 21,4% în anul 2012. Pentru anul 2015 se remarcă tendinţa de creştere a procentului privind funcţia de cercetător grad I (de la 1,9% aferent anilor 2011-2014, la 4,3% aferent anului 2015), ca urmare a susţinerii concursurilor de promovare în grad. În dinamică, rata numărului de cercetători în total personal aferent activităţii de cercetare este cuprinsă între 64,6% (în anul 2013) şi 70,2% (în anul 2012). Procentul scăzut înregistrat în anul 2013 este motivat de scăderea numărului de cercetători (de la 33 la 31) concomitent cu creşterea celorlalte categorii de personal.

• INCDTIM Cluj-Napoca – Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Tehnologii Izotopice şi Moleculare. Rata medie de succes a proiectelor depuse în competiţiile naţionale/internaţionale este de 29,6%, în condiţiile în care rata maximă de succes raportată în sistemul naţional de cercetare din România este între 13% şi 25%, în funcţie de competiţie. Există echipamentele de cercetare care nu mai pot fi utilizate la capacitatea maximă, datorită diminuării colaborărilor cu colective din universităţi şi institute de cercetare, dar şi a subfinanţării cercetării şi a lipsei unor parteneri solizi din mediul economic. Există echipe de cercetare în care media de vârstă a personalului este relativ ridicată şi nu sunt suficienţi cercetători tineri. Unele dintre echipele de cercetare au un număr redus de cercetători cu expertiză înaltă, ceea ce conduce la o capacitate redusă de transformare a rezultatelor cercetării în dezvoltări aplicative.

• ICECHIM Bucureşti – Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie. În perioada supusă auditului 2011-2015, valoarea proiectelor de cercetare derulate de INC-DCPICECHIM în cadrul Programului Nucleu a fost de maxim 30 % din valoarea totală a bugetelor de venituri şi cheltuieli întocmite pentru această perioadă. Entitatea a asigurat necesarul de resurse umane şi dotări tehnice (investiţii) pentru realizarea obiectivelor stabilite în cadrul proiectelor de cercetare-dezvoltare şi inovare derulate, însă au fost identificate unele neajunsuri în privinţa obiectivelor din strategia instituţională referitoare la creşterea numărului total de personal cu studii superioare, concomitent cu descreşterea medie de vârstă a acestuia, cât şi a creşterii ponderii numărului de doctori şi doctoranzi în totalul personalului de cercetare. Institutul a obţinut o slabă fructificare a rezultatelor activităţii de CDI prin intermediul transferului de produse şi tehnologii, activitate menită să asigure valorificarea rezultatelor prin introducerea acestora în circuitul economic.

• INCDA Fundulea – Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Agricolă. Din cauza constrângerilor financiare, unele echipamente nu sunt utilizate la capacitate maximă. Deşi au fost investite mai mult de 7 milioane euro pe perioada evaluată, membrii institutului cred că infrastructura nu este încă suficientă pentru a atinge un nivel de clasă mondială. Evoluţia numărului de personal angrenat în activitatea de CDI a fost negativă în perioada 2011-2015, având impact asupra posibilităţii realizării de proiecte de CDI în domeniul său de activitate.

• INCDCSZ Braşov – Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Finanţările alocate efectiv în perioada 2011-2014 au fost sub nivelul aprobat, fapt ce are un impact asupra posibilităţii menţinerii dotărilor tehnice ale institutului, în pas cu cele apărute pe piaţa internaţională în domeniul specific al CDI. Evoluţia numărului de personal angrenat în activitatea de CDI a fost negativă în perioada 2011- 2015, având impact asupra posibilităţii realizării de proiecte de CDI în domeniul său de activitate.

• INCDFT Iaşi – Institutul de Fizică Tehnică Rezultatele cercetării obţinute în cadrul proiectelor în care INCDFT Iaşi este coordonator au fost evidenţiate în contabilitate la valoarea simbolică de 1 leu. În prezent, în contabilitate au fost înregistrate în anii 2011-2014 un număr de 169 de rezultatele la valoarea de 169 lei.

Inspectorii Curţii de Conturi au constatat că, deşi entităţile care desfăşoară activităţi de cercetare – dezvoltare dispun de o bază materială şi umană adecvată, există unele carenţe în ceea ce priveşte capacitatea administrativă a sistemului CDI. Iată câteva aspecte relevante privind capitalul real la nivelul unor INCD – uri.

• INCD în domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei şi Teledetecţiei – I.G.R. Bucureşti Clădirea principală în care îşi desfăşoară activitatea este cu risc seismic ridicat, ultimele 5 etaje (din 10) nu sunt prevăzute cu geamuri, fapt care conduce la deteriorarea spaţiului şi la infiltraţii de apă la etajele inferioare. LITOTECA – colecţia de carote (obţinute din foraje efectuate în ultimii 50 de ani) este localizată într-un spaţiu care aparţine SC PROSPECŢIUNI SA, cu care institutul se află în litigiu, proces pe rol care are ca obiect evacuarea institutului. De asemenea menţionăm lipsa de coeziune a personalului care este împărţit în tabere care se reclamă la autorităţi şi instanţe, fapt care generează o atmosferă de lucru necorespunzătoare.

• INCD pentru Maşini şi Instalaţii destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare – INMA Bucureşti – Sucursala INMA Cluj Napoca. Îşi desfăşoară activitatea într-o clădire/hală aparţinând domeniului public, dar situată pe un teren proprietate privată. Proprietarul doreşte să valorifice terenul, acesta a prezentat o ofertă de a pune la 34 dispoziţia INMA o clădire şi terenul aferent cu titlu gratuit în schimbul clădirii care are durata de viaţă expirată. Este necesară iniţierea unui proiect de HG pentru schimbul de imobile.

• INCD pentru Fizica Materialelor – INCDFM Măgurele. Sunt necesare fonduri de investiţii pentru a finaliza restaurarea Conacului Oteteleşanu, care aparţine institutului şi în care va funcţiona un Centru UNESCO;

• INCD în Sudură şi Încercări de Materiale – ISIM Timişoara. ISIM se confruntă cu probleme în ceea ce priveşte reglementarea patrimoniului. Clădirea şi terenurile în care îşi desfăşoară activitatea provin dintr-o societate care a fost divizată în trei unităţi, iar celelalte două societăţi comerciale au început să vândă patrimoniul către terţi. Este necesară efectuarea operaţiunii de separare cadastrală.

• INCD pentru Metale şi Resurse Radioactive – IMRR Bucureşti IMRR are datorii către bugetul de stat. ANAF a organizat două licitaţii de vânzare a imobilului în care acesta are sediul principal în Bucureşti. IMRR îşi desfăşoară activitatea în oraşul Măgurele. Sediul din Bucureşti este format din câteva spaţii în cadrul unui imobil de pe bulevardul Ferdinand, care poate fi valorificat în contul datoriilor. Institutul se confruntă cu neajunsuri în ceea ce priveşte implementarea activităţii CDI. Ministerul consideră necesar comasarea cu un alt institut cu profil apropiat, după rezolvarea problemei datoriilor;

• INCD pentru Chimie şi Petrochimie – ICECHIM Bucureşti. Ministerului Energiei solicită închirierea unui spaţiu de 600 m2 la etajul 3, prin desfiinţarea unor laboratoare ale ICECHIM, în vederea transformării în birouri pentru minister. Clădirea este foarte veche şi dezafectarea laboratoarelor ar pune în pericol structura de rezistenţă. ICECHIM a oferit soluţii alternative, respectiv închirierea clădirii în care a funcţionat pilotul de pesticide sau închirierea corpului de clădire construit în parteneriat cu Biblioteca Chimiei şi care sunt libere în prezent

• INCD pentru Energie – ICEMENERG Bucureşti ICEMENERG nu are posibilitatea achitării drepturilor ce li se cuvin foştilor şi actualilor salariaţi, stabilite prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive. Este şi în imposibilitate de a gestiona sediul din Craiova, pentru care se solicită aprobarea transferării cu plată către Transelectrica. Terenul din Craiova a fost câştigat în instanţă de Transelectrica, teren pe care se află clădirea proprietate ICEMENERG şi faţă de care Transelectrica şi-a prezentat disponibilitatea de a o cumpăra. Are în patrimoniu şi un teren (Baza Hidro – Bucureşti), înconjurat de terenurile altor proprietari, la care accesul se efectuează pe un drum de servitute, pentru care trebuie plătită chirie.

• INCD în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă – URBAN INCERC Bucureşti. URBAN-INCERC se confruntă cu probleme privind documentaţiile redepuse pentru efectuarea intabulării pentru diferite filiale. La filiala de la Timişoara sunt probleme de ordin juridic, respectiv litigii, intabularea imobilelor de la această sucursală fiind posibilă doar după finalizarea litigiilor. Sediul central din Bucureşti, Sos. Pantelimon, este obiectul unui litigiu cu o firmă care s-a desprins din vechiul institut prin privatizare, iar fostul sediu al URBAN PROIECT nu mai poate fi folosit, având un grad ridicat de risc seismic.

• INSC pentru Comunicaţii-Bucureşti – INSCC Bucureşti. Nu are sediu propriu, funcţionează în spaţii închiriate de la societatea CEPROCIM S.A.

• INCD pentru Protecţia Mediului Bucureşti Are mari datorii acumulate către bugetul general consolidat. Se confruntă cu probleme în ceea ce priveşte intabularea terenului de la sediul central din Bucureşti.

• INCD Marină „Grigore Antipa” – INCDM Constanţa. Este necesară modernizarea sau înlocuirea navei de cercetări marine aflate în dotare.

• INCD în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale ,,Victor Babeş’’ – INCD ,,VICTOR BABEŞ’’ Bucureşti. Nu este efectuată intabularea pentru active constând în terenuri şi clădiri, ca urmare a faptului că datele din inventarul Ministerului Sănătăţii nu pot fi identificate.

• INCD Agricolă Fundulea – INCDA Fundulea. Deşi INCDA Fundulea beneficiază de dotări moderne, performante, adecvate domeniului său de activitate, pentru menţinerea unui nivel ridicat de competitivitate sunt necesare în continuare eforturi susţinute de realizare a unor investiţii semnificative pentru creşterea performanţelor tehnice. Dificultăţi în aprobarea proiectului de HG de organizare şi funcţionare a INCDA. Nu este realizat cadastrul pentru suprafaţa de teren aparţinând domeniului public al statului, având cadastru doar pentru clădiri invocânduse lipsa de fonduri’

• INCD pentru Biologie şi Nutriţie Animală – IBNA Baloteşti. Este necesar efectuarea de investiţii pentru modernizarea Staţiei pilot de producere nutreţuri combinate.

• I.N.C.D pentru Biotehnologii în Horticultură – INCDBH Ştefăneşti. Are mari datorii faţă de bugetul general consolidat, cu posibilitatea de a le achita doar prin vânzarea unor cantităţi de vin vechi şi coniac aflate în stocul institutului, dar pentru care nu are aprobarea Ministerului Finanţelor Publice.

• INCD pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului – ICPA Bucureşti. ICPA are sediul în clădirea ASAS. Intre ICPA şi ASAS a fost încheiat în anul 2015 un contract de comodat pe 10 ani pentru suprafaţa de 5.200 mp. La aceeaşi adresă, ICPA deţine în administrare un teren din patrimoniul public al statului în suprafaţă de 5.974 mp, pe care se află o construcţie cu destinaţia laboratoare şi teste în casa de vegetaţie (Hala modele sol), care este de asemenea în administrare, fiind în patrimoniul public al statului. ASAS revendică acest teren şi clădirea aferentă. ICPA are pe rol două procese cu ASAS privind această speţă. La Rânca, în Jud. Gorj, ICPA are în administrare un teren de 7,5 ha din patrimoniul public al statului, pe care se află Staţia de Cercetare a poluării de fond. Prin hotărâre judecătorească, terenul a fost atribuit către Obştea Banca Gilortului. ICPA are pe rol la Judecătoria Tg. Jiu un proces pe aceasta speţă cu Obştea Banca Gilortului.

În fapt, şi alte INCD – uri au litigii determinate de revendicarea unor bunuri din patrimoniul acestora (INCD în Silvicultură “Marin Drăcea”, INCD pentru Optoelectronică – INOE Bucureşti), iar la mai multe se înregistrează situaţii conflictuale între salariaţi şi conducere (INCD pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei – INFLPR Măgurele, Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Electrochimie şi Materie Condensată – INCEMC Timişoara, INCD şi Încercări pentru Electrotehnică – ICMET Craiova ş. a.).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.