România a devenit stat poliţienesc, înfruntând nu numai toate vocile care s-au ridicat împotrivă, ci, dincolo de toate aspectele evident nefaste, minima conduită de corectitudine politico-democratică. În aceste zile s-a petrecut un fapt de care trebuie să fim profund îngrijoraţi, conştienţi, până vom redeveni liberi. Statul român şi societatea românească sunt aruncate într-o aventură care trebuie întreruptă. Au fost încălcate toate normele, inclusiv substanţa moral-juridică a tratatelor europene şi cea a pactului nord-atlantic. Punerea în fruntea Guvernului a unui şef de serviciu secret anunţă o deşertificare de proporţii a climatului democratic şi perturbarea oricărei evoluţii normale a societăţii româneşti. Cu atât mai mult cu cât aceasta se află într-o gravă criză economică pe care nu o anunţă doar corecta amărăciune a lui Ilie Şerbănescu sau Daniel Dăianu.
Acesta este primul rezultat şi cel mai elocvent, la vedere, dacă mai era nevoie de aşa ceva, al procesului comunismului făcut de Traian Băsescu. Colapsul politic, moral al celor care sunt în acest moment pe caii puterii majoritare va costa foarte scump întreaga societate. Faptul că a avut loc această legalizare de către Parlamentul actual a mişcării făcute de Traian Băsescu arată nivelul deplorabil, primitiv, al politicienilor, al liderilor sindicali, al ONG-urilor. În ce-l priveşte pe preşedinte, acesta se alătură dictatorilor care mai bântuie lumea. Ţara este realmente paralizată! La această oră, strada ar fi trebuit să se autoelibereze din plasa monstruozităţii, nu doar câţiva protestatari, care nu mai ştii dacă sunt oameni sau blocuri de gheaţă.
De-a dreptul şocant, o persoană de la vârful serviciului secret a fost numită premier, cu o lejeritate ce trebuie analizată minuţios. Dacă s-a ajuns aici, rezultă că toate pârghiile statului român au serioase probleme. Exact ca în ţările sud-africane, alături de care România este situată permanent prin parametrii economici şi ai calităţii vieţii. Probleme grave, nu numai de ordin moral, are şi cel care a acceptat să fie actorul acestei mişcări, lansându-se într-o situaţie de domeniul delirului pentru o ţară a Uniunii Europene.
Cu asemenea persoană e uşor de înţeles cum guvernează aceste servicii şi cât de controlate sunt ele de societatea civilă, aşa cum ar fi absolut obligatoriu-legal să se întâmple. Şi nu-i deloc exclus ca în fruntea ţării să fi avut după anii ’90 persoane provenind exclusiv din servicii. Ar fi o explicaţie asupra nivelului general catastrofal al României de azi.
Suntem într-o situaţie similară celei din decembrie 1947, când Regele Mihai a fost somat să abdice. România încetează, din momentul instalării actualului premier, să mai existe ca ţară democratică. Acest aspect trebuie precizat cât mai apăsat cu putinţă, până va înţelege toată lumea că e o situaţie absolut dramatică, aducătoare de dezastre morale şi economice.
Actualul prim-ministru poate avea nişte calităţi de care eu însumi am fost convins. Încep să mă îndoiesc de acest fapt, prin acceptarea noii sale misiuni. Principala problemă este de unde vine acest prim-ministru, respectiv serviciul de informaţii, şi apoi, fracturarea , aş spune fatală, a democraţiei pe care a produs-o instalarea sa în fruntea Executivului. Domnia sa nu este ales printr-o procedură electorală. Nici aşa n-ar fi avut autoritate pentru o funcţie publică. România intră într-o logică de coşmar, prin care nimic nu va mai avea importanţă în viaţa publică. Se instalează astfel statul poliţienesc.
A mai nuanţa la televizor sau în ziare posibilitatea păstrării acestui guvern care-şi declară planuri acceptabile, promisiuni, este o greşeală fără egal. Sigur, pe moment, acest guvern se va înscrie într-o arie cu aparenţe de corectitudine, însă, ulterior, România nu mai are chiar nicio speranţă sau identitate morală. Prim-ministrul, prin poziţia deţinută în serviciile secrete, este un om manevrabil, întru totul o marionetă a propriilor apartenenţe. Locul său rămâne onorabil în acele servicii pentru care a optat. Înţeleg că Mihai Răzvan Ungureanu are deja şi grad militar în aceste servicii, fapt care face din numirea sa un scandal de nivelul celui al lui Mihai Pacepa.
Acest guvern arată nivelul de poluare a mediului politic şi tentativa de implementare a serviciilor cam peste tot, evident, spre anihilarea societăţii civile. La câţi colaboratori a avut securitatea, nici nu-i de mirare. Celor care mai credeau în procesul comunismului făcut „ştiinţific” de Traian Băsescu li s-a oferit marea mostră de-a dreptul dezgustătoare. Această mişcare, cum spuneam, este o lovitură de stat în toată regula. Partidul care a susţinut-o are o mare problemă.
În fond, de ce ce s-a aplicat această monstruoasă lovitură spiritului democratic? În niciun caz pentru binele cetăţeanului. Sunt convins că nici serviciile secrete nu au vrut-o. Ca să folosesc o expresie dragă domnului Băsescu, li s-a ordonat. Pentru binele oligarhiei financiare, pentru stabilitatea ei. Românii sunt captivii unei situaţii care nu poate fi rezolvată decât prin alegeri anticipate şi demiterea imediată a preşedintelui.
Tineri, sau mai puţin tineri, membrii noului cabinet sunt, în fond, nerelevanţi. Nişte neica nimeni. Niciunul dintre ei nu este recomandat de o activitate academică veritabilă, sau de altă natură, pentru a se afla la comanda unor ministere. Toţi, fără excepţie, sunt nişte făcături, produse tipice acestei perioade. Mi-e teamă că tot ce are mai valoros această ţară se află într-o umbră totală sau în emigraţie.
Majoritatea acestor „experţi” ai guvernului au excelat doar în rotunjirea veniturilor sau ca administratori ai unor falange mafiote care au distrus România. Vocaţia politică nu se desăvârşeşte făcând diverse tranzacţii sau trăgând sfori. Lăsând la o parte că este nevoie de generaţii formate în onestitate. Vocaţia politică nu se poate dobândi decât printr-o seriozitate şi modestie care prin ea însăşi să îl propună pe viitorul politician, mai mult decât anturajul partinic.
Dacă opoziţia nu va conştientiza opinia publică şi forurile europene asupra situaţiei din ţară, politica românească intră într-o iarnă atomică. Acest guvern nu va putea face aproape nimic datorită contextului, oamenilor şi extracţiei politice. Sunt precum infractorii văzuţi în ianuarie pe camerele de filmare smulgând telefoanele din market.
România s-a întors în anii ’50, legalizând statul poliţienesc.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.