Şpaga luată de „diplomatul” Ştefan Andrei încăpea cu greu în 5 apartamente

Trecerea la cele veşnice a politrucului comunist de talie naţională (în niciun caz internaţională, aşa cum încearcă să acrediteze în ultima vreme unii istorici) Ştefan Andrei s-a petrecut cu onoruri aduse la catafalc de zeloşi lăudători istorici, ziarişti şi chiar politicieni. Dacă regretele unora pot fi înţelese, pentru că, indiferent de funcţie, Andrei a fost o fiinţă umană, modul în care este prezentat acesta de multe dintre instituţiile mass-media şi lătrăii acestora este cel puţin şocant.

Altarul ridicat în cinstea liderului ceauşist Andrei a fost ridicat pas cu pas după Revoluţie, acesta fiind prezentat în numeroase emisiuni TV, articole, ba chiar şi în cărţi, ca un fel de super-diplomat patriot, disident, reformist şi martir al regimului de tristă amintire. Cărţile şi articolele scrise de el şi despre el în ultima vreme îl descriu ca pe un geniu al diplomaţiei, un fel de Henry Kissinger de România, ba chiar al blocului comunist. În condiţiile în care scriitori şi poeţi de valoare de abia reuşesc să supravieţuiască, anumite edituri scot pe bandă rulantă “memoriile” comunistoidului în ediţii glossy cu tiraje fantastice.

Învelit într-o aură de mucava fabricată în laboratoarele serviciilor secrete, fostul demnitar comunist ne oferă chiar şi după moarte adevărate lecţii de viaţă şi de democraţie. Câtă încredere putem avea în mărturiile sale, unde sunt rădăcinile şpăgii şi corupţiei actuale şi cine a fost de fapt acest adevărat Machiavelli al societăţii româneşti postdecembriste veţi afla în continuare. După cum veţi constata din documentele spionajului extern, şpaga, ploconul şi traficul de influenţă nu sunt practici noi pentru foştii şi actualii demnitari români. Corupţia este o componentă importantă a istoriei noastre recente.

Practicile tovarăşului

Pe scurt, documente secrete ale Departamentului de Informaţii Externe (fostă DGIE, actualmente SIE) scot la iveală un apostol al diplomaţiei româneşti corupt până în măduva oaselor. Geniul diplomaţiei Ştefan Andrei nefiind altceva decât un tătic al corupţiei şi şpăgii generalizate, care, în cele din urmă, au pus stăpânire pe regimul comunist de la Bucureşti, ducându-l la pierzanie. În timp ce majoritatea populaţiei se zbătea în lipsuri, Andrei, slugă prea plecată a regimului comunist, lua şpagă cu două mâini de la toţi reprezentanţii României în străinătate, indiferent dacă aceştia erau diplomaţi sau securişti acoperiţi ai regimului.

“Era o practică ca tov. Andrei Ştefan să ceară de la toţi ofiţerii pe care îi cunoştea diferite lucruri ca: ţigări, şampanie, whisky, cărţi, discuri şi alte obiecte. Apela direct la tov. N. Doicaru, la Pacepa, la tov. Toader, la tov. Caraman şi la subsemnatul. Avea o expresie: «Vezi, dragă, când vii la mine, deschide uşa cu piciorul», scria în raportul său şeful Diviziei a II-a America şi alte regiuni din cadrul Departamentului de Informaţii Externe (UM 0920/V2), general-maior Gheorghe Marcu, în 16 august 1978.

Pretenţiile lui Andrei nu se opreau aici. Marcu povesteşte cu lux de amănunte despre listele lăsate de apostolul diplomaţie româneşti securiştilor DIE aflaţi la post, indiferent dacă aceştia erau ambasadori, consuli sau consilieri. De la băuturi şi ţigări, săpunuri sau parfumuri, până la biciclete şi mobilă, nimic nu lipsea din obolul adus de ofiţerii aflaţi la post în străinătate. Celebrul ofiţeraş revoluţionar Dumitru Mazilu, aflat la post la Roma, se plângea că “aproape jumătate din salariu îl cheltuieşte ca să rezolve cererile tov. Ştefan Andrei”.

Plocoane de la şefii spionajului extern

Conform rapoartelor emise de ofiţeri la sfârşitul deceniului ‘70, chiar şefii DIE din acea vreme, generalii Nicolae Doicaru şi Ion Mihai Pacepa, obişnuiau să-i aducă spăşiţi plocoane ministrului Ştefan Andrei.

“Cadrele care au raportat aceste aspecte fac referiri şi cu privire la practica tovarăşului Ştefan Andrei – atunci când se deplasa la ambasadele ţării noastre din diferite state, de a solicita şi pretinde personal (uneori prin liste personalizate) cadrelor DGIE, MAE şi comerţului exterior aflate la post, să-i procure bunuri de valoare, din categoria celor menţionate, fără a achita contravaloarea lor.”

Notă – Nr. C/1591/29.VIII.1979 – Strict Secret

În nota de mai sus, comisia de anchetă a spionajului extern a ataşat lista cu o parte dintre şpăguitorii aflaţi la vremea aceea la post, care îi procuraseră tovarăşului Andrei bunuri, eludând plata taxelor vamale. Ambasadorii Constantin Căruntu, Gheorghe Badrus, Constantin Flitan, Ion Mărgineanu, Ion Datcu, Iacob Ionaşcu, Dumitru Aninoiu, Nicolae Nicolae, cadre DIE ca Gheorghe Marcu, Florea Aurel, Gheorghe Aurel, Mihai Caraman, Manea Gheorghe, Nicolae Cocoş, Napoleon Fodor, Ionel Ciubotaru, Victor Dorobanţu, Dumitru Mazilu şi lista continuă. În 1976, Andrei ar fi primit chiar de la Mihai Pacepa o bibliotecă, iar în 1977, ambasadorul Ion Mărgineanu şi consilierul Titus Dumitrescu i-au procurat o garnitură de mobilă de la Roma. Bunurile au fost decontate parţial pe unele firme din Italia, parţial din banii cadrelor MAE.

Într-un raport strict secret, generalul Manea Gheorghe (fost şef al brigăzii speciale UM 0920/U – ilegalii) raportează că Ştefan Andrei primise atâtea plocoane de la ofiţeri şi diplomaţi că nu i-ar fi încăput în 5 apartamente.

Trafic de influenţă şi nepotism la MAE şi Securitate

În schimbul şpăgii, Ştefan Andrei influenţa şi determina angajarea rudelor sale sau a unor cunoştinţe apropiate în DIE, precum şi promovarea, menţinerea sau trimiterea la post în străinătate a şpăgarilor. Astfel a intervenit pentru avansarea în grad şi funcţie sau menţinerea peste termen la post pentru Goga Vasile, Caraman Mihai, Gheorghe Marcu Bălţei Domiţian, Constantin Căruntu, Dinar Marcarian – nume de cod Ion Moraru şi Ion Popescu.

Minoiu Ion povesteşte cu lux de amănunte într-un raport secret că Ştefan Andrei i-a ajutat pe Nicolae Doicaru şi pe Ion Mihai Pacepa să controleze numirile în posturi de adjuncţi de miniştrii, şefi de agenţii economice, directori în MCECEI, promovând în funcţii ofiţeri de informaţii. În acest sens dă şi câteva exemple notabile: Constantin Stanciu, Nicolae Cocoş, Constantin Ţincu, Vasile Manolescu. Alţii, precum Cornel Pacoste, Nicolae Nicolae, Ion Datcu, Marcu Ion, au fost încadraţi DIE la presiunile şefului diplomaţiei.

Într-o notă strict secretă primită la DIE, la 1 noiembrie 1978, sursa “Vlaicu” relata despre Ştefan Andrei următoarele:

“Într-o convorbire cu Enescu Mihai, secretar I în cadrul Direcţiei I relaţii, la 30 octombrie a.c., acesta exprimându-şi indignarea pentru modul cum se aranjează unele avansări în MAE sau menţinerea de posturi în exteriror, încălcându-se orice acte legale, arată că tov. Ministru Ştefan Andrei a primit cristale de la Praga, de la doi tovarăşi, unul Nestor, cărora le-a satisfăcut dorinţa de a le prelungi stadiul la post (circa 10 ani).”

1978 noiembrie 1

Notă informativă privind situaţia materială şi practicile ministrului de Externe Ştefan Andrei. Primit: Lt. Maj. Crăciunoiu / Sursa “Vlaicu” 01.11.1978 / Strict Secret Exemplar unic.

Marele diplomat nu s-a mulţumit cu bunuri doar de la subordonaţii săi, achiziţionând mobilă stil florentin sufragerie, sub preţul real, de la o persoană care solicitase aprobare pentru plecarea definitivă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.