Sunt Sean Connery şi am 80 de ani

La 80 de ani, Sean Connery este un actor-mit al cinematografului contemporan. Sir Sean Connery a fost răsplătit cu titlul de Cavaler de către regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. A îmbrăca un smoching şi a conduce un Aston Martin, în rolul lui James Bond, înseamnă a intra în paradisul actorilor care au devenit o legendă. Eleganţa, clasa, şarmul, răceala, surâsul enigmatic s-au identificat cu personajul său seducător, James Bond, care a devenit o legendă. Niciun actor nu s-a asemănat mai bine cu James Bond decât Sean Connery.

Sean Connery a avut acel sex-appeal şi eleganţa sofisticată, devenind de la prima frază a prezentării sale o legendă: „Numele meu e Bond, James Bond”. Această frază este foarte uzitată, ca un laitmotiv, în sloganurile publicitare, iar „bondismul” continuă să facă parte atât din lumea sociologiei, cât şi din cea a filmului.

Sean Connery alături de Kim Basinger

Bărbatul cel mai sexy

Steven Spielberg afirma: „Este starul cel mai sexy şi mai maiestuos din generaţia sa”. Şi din această generaţie făceau parte Peter O’Toole, Albert Finney, Richard Burton, Richard Harris, Michael Caine, Dirk Bogarde, Peter Finch. Într-un interviu, Connery se destăinuia „Actorii generaţiei mele s-au maturizat într-un fel de Renaştere artistico-engleză”. A fost decretat de către revista „People” bărbatul cel mai sexy din lume, în 1989 şi în 1999.

S-a născut în urmă cu 80 de ani, în 25 august, la Edinburgh. Şi atunci când a scos spada nobilului Ramirez în „Highlander” sau când a interpretat rolul Şerifului din Nottingham a lăsat să i se întrevadă tatuajele de pe braţul drept, „Scoţia pentru totdeauna”. De altfel, a scris şi un volum dedicat cauzei, „Being a Scott” (A fi scoţian): „În această carte am încercat să povestesc ce înseamnă Scoţia pentru mine, deşi nu trăiesc de mulţi ani acolo. Mă voi întoarce numai atunci când aceasta se va separa de Regatul Unit”.

Sean este numele pe care Thomas Connery şi l-a ales pentru că avea o origine gaelică. Tatăl său era jumătate scoţian, jumătate irlandez catolic. „Marele Tommy”, cum era numit în casă, era pasionat, încă din copilărie, de filmele western. Marea pasiune a vieţii lui, însă, era fotbalul. Îşi petrecea o parte a timpului pe terenul de fotbal al clubului Manchester United, care era pe vremea aceea printre primele din Europa. Sean Connery se simţea atras de lumea spectacolului şi a luat lecţii de dans clasic, de la vârsta de 11 ani, de la balerina suedeză Yat Malmgren. La vârsta de 13 ani renunţă la şcoală. A fost vânzător de lapte, îngrijitor de cai, vopsitor de bare, zugrav, tăietor de lemne. Se înrolează în marină, de unde este apoi concediat pentru că avea ulcer. În 1951 joacă în musicalul „South Pacific”, pe o scenă din Londra. A fost un autodidact, petrecându-şi zile întregi în Biblioteca publică din Londra, fiind îndrăgostit de arta poetică.

James Bond

A pozat nud pentru Academia de Arte din Edinburgh. Participă la Concursul Mister Univers şi ocupă locul al treilea. Concursul l-a adus în atenţia lui Herbert Wilcox, care l-a luat într-un rol de figurant în „Armele regelui”, în 1954. După 25 de roluri în televiziune, Terence Young îl distribuie în „Banditul din Epir” în 1957. Urmează un alt rol într-o producţie Disney şi după aceea un film de aventuri, „Teroare pe râu” (1959), cu Scilla Gabel. Anul 1962 îi aduce noroc. Este remarcat şi distribuit în filmul „Ziua cea mai lungă”, având ca subiect debarcarea trupelor aliate în Normandia, după romanul omonim al lui Cornelius Ryan, unde apare alături de Robert Mitchum, Rod Steiger, Henry Fonda, John Wayne şi Richard Burton. Se căsătoreşte cu actriţa Diane Cilento, cu care a avut şi un fiu, Jason. Aceasta fusese soţia scriitorului italian Andrea Volpe. Cilento i-a umplut casa de cărţi, discuri de jazz şi prieteni. În 1962 este din nou învingător, obţinând rolul spionului „007”, la concurenţă cu Cary Grant, Rex Harrison, Trevor Howard şi Roger Moore. Este agentul secret, creat de Ian Fleming, cel mai cunoscut din lume (după Mata Hari), care avea licenţa de a ucide, de a cuceri femeile, de a bea fără să se ameţească măcar. De multe ori, Sean Connery se ascundea în spatele personajelor sale.

James Bond, în „Diamonds Are Forever”

Actorul a conjugat cu profesionalism filmele poliţiste, thriller-urile şi cucerirea femeilor frumoase. De aici îi vine confirmarea pentru alte producţii ale aventurilor agentului secret din Serviciul Maiestăţii sale britanice: „Dr. No”, „Never Say Never” (Niciodată să nu spui nicodată), alături de Kim Basinger, Klaus Maria Brandauer, Max Von Sydow, „From Russia with Love” (Din Rusia, cu dragoste), „Goldfinger”, „Thunderball” (Operaţiunea Tunetul), „You Only Live Twice” (A doua şansă), „Diamonds Are Forever” şi „The James Bond Story”, unde evoluează alături de Roger Moore.

Sean Connery în Indiana Jones

În rolul lui Bond a trecut de la un regizor la altul, pentru a nu mai vorbi despre splendidele actriţe care i-au dat replica: Ursula Andress, Daniela Bianchi, Honor Blackman, Akiko Wakabayashi, Kim Basinger, Lana Turner, Audrey Hepburn, Janet Munro, Claire Bloom (cu care realizează pentru BBC o splendidă „Anna Karenina”). Nu a riscat să rămână numai în pielea agentului secret şi şi-a demonstrat talentul în roluri diferite cu regizori diferiţi de la Sidney Lumet la Fred Zinnemann, de la Alfred Hitchcock la John Huston.

James Bond

Faima sa vine şi din pelicula poliţistă psihanalitică „Marnie”, semnată de Alfred Hitchcock în 1964 şi din întâlnirile cu regizorul Sidney Lumet, care-l impune ca protagonist al unor pelicule importante, cum ar fi „Family Business”, „Murder on the Orient Express” (Crima din Orient Express), „The Offence”, „Ten Anderson Tapes”, „The Hill”.

După divorţul de Cilento, Connery se aruncă în braţele pictoriţei franco-marocane Micheline Roquebrune. Urmează marele succes cu pelicula „Robin and Marian” în regia lui Richard Lester, unde joacă alături de Audrey Hepburn şi Richard Harris. În „A Bridge Too Far” (Un pod prea îndepărtat), al regizorului Richard Attenborough, apare alături de Dirk Bogarde.

Numele trandafirului

Omul care nu a dorit să fie nemuritor

Remarcabil şi rolul Guglielmo, un fel de Sherlock Holmes în haine medievale, din „Numele trandafirului”, în regia lui Jean-Jacques Annaud, după romanul omonim al lui Umberto Eco, pentru care a fost răsplătit cu Premiul BAFTA. Este învingătorul Oscarului pentru rol secundar în pelicula lui Brian de Palma, „The Untouchables” (Incoruptibilii), unde evoluează alături de Kevin Costner, Andy Garcia şi Robert De Niro. Rolul poliţistului Jim Malone îi aduce şi un Golden Globe. Datorită meritelor sale excepţionale în domeniul cinematografiei i se acordă titlul de „Doctor Honoris Causa” al St. Andrew University. Primeşte Premiul „Cecil B. DeMille”, alături de Catherine Zeta-Jones, în „Entrapment” (Capcană pentru hoţ, 1999), peliculă regizată de Jon Amiel. A fost distins cu titlul de „Doctor Onorific” al Universităţii din Edinburgh.

Sean Connery încoronat cu titlul de Doctor Onorific

A avut o operaţie pe coardele vocale, iar după radioterapie şi chimioterapie a rămas cu foarte puţin păr şi a trebuit să joace cu perucă.

Când s-a decis de a lăsa personajul 007, cinefilii afirmau că acesta nu va supravieţui fără Sean. Dar, cu siguranţă, James Bond va exista mereu. Cinic, amoral, snob, brutal, incult, Bond are ceva în comun cu Sean, în sensul simţului umorului. Era cunoscut prin surâsul său enigmatic, ca şi prin eleganţa sa virilă. Niciunul dintre actorii care i-au dat viaţă lui Bond nu a reuşit să strângă la un loc atât de bine calităţile şi defectele. Şi niciunul nu avea acea scânteie care să facă să înnebunească femeile.

Scena din Liga oamenilor extraordinari

Cariera lui Connery continuă cu rolul profesorului Henri Jones în filmul de aventuri al lui Spielberg, „Indiana Jones and the Last Crusade”, dându-i replica lui Harrison Ford. Se lansează într-o serie de pelicule de aventuri, de spionaj şi de acţiune: „The Rock” (Fortăreaţa) în regia lui Michael Bay, alături de Nicolas Cage, „The Russia House” (Casa Rusia), „The Hunt for Octobre” (Vânătoarea lui Octombrie roşu), „Medicin Man” (Vraciul din junglă), „Rising Sun” (Răsărit de soare) şi „Highlander 2” (Nemuritorul). Nu lipsesc din cariera lui nici marile refuzuri: Nu, la „Jurassic Park” al lui Spielberg, Nu, la „Stăpânul Inelelor”, de Peter Jackson, Nu, la ultimele capitole din „Matrix” şi la rolul regelui Macedoniei din „Alexander”, pelicula lui Oliver Stone. Printre ultimele producţii în care apare este şi „Legenda oamenilor extraordinari” (2003), în regia lui Stephen Norrington. Trăieşte între Spania şi Bahamas. Îi place să picteze, a avut chiar şi expoziţii la Deauville şi la Marbella.

Liga oamenilor extraordinari

În 2006 îşi anunţă oficial retragerea, în urma unei tumori la rinichi. În toamnă va fi recompensat cu un mare premiu pentru întreaga carieră. Şi astăzi este cunoscut ca un simbol al eleganţei şi al autoironiei. Se spune că nici la 80 de ani, când împlineşte o vârstă rotundă, lui Sean Connery nu-i plac sărbătoririle. Nu a făcut asta nici când a împlinit 70 de ani. Alţii susţin că va da o mare petrecere, cu faimosul grup de violonişti specializaţi în muzică celtică, „Bowfire”, atât de iubit de actor, alături de familia sa şi alţi prieteni din lumea spectacolului. Roma, oraşul care-l venerează, îl celebrează printr-o Retrospectivă cinematografică, invitând pentru sărbătorirea lui nume celebre ale celei de a Şaptea Arte.

Deşi faţa îi este acoperită de o barbă patriarhală şi părul îi este încărunţit, multe femei îl consideră mai fascinant astăzi decât în tinereţe… Dar vorbim despre Bond sau despre Connery?

Sean Connery cu Kim Basinger

„Cine este acest Sean Connery, pentru care fiecare femeie îşi pierde capul?”

Într-un interviu realizat de celebra scriitoare şi jurnalistă italiană Oriana Fallaci, aceasta se întreabă: „Cine este acest fabulos actor atipic? Un tip care spune un nu răspicat chiar şi reginei, explicându-i că nu are timp. Este imposibil să-l intervievezi. Agenţii de publicitate dau greş atunci când organizează o întâlnire cu el, indiferent pe ce sume de bani. Cu o voce splendidă, cu o prezenţă la fel de fascinantă, se spune că atunci când dorea ceva, bătea cu pumnul în masă. La prima întâlnire te frapau ochii mari, dar şi timiditatea sa. Când s-a căsătorit cu Diane Cilento, ea era celebră. Apoi, lucrurile s-au schimbat. Când am reuşit să-i smulg un interviu, mi-a explicat: «Detest să vorbesc despre mine, pentru că asta mă plictiseşte. De ce trebuie să deschid uşa jurnalelor, ca ei să mă judece cum trăiesc. Înţeleg că sunt o stea a cinematografului, o maşină de fabricat bani. Şi ce-i cu asta? În mare parte trebuie să refuz compromisurile, să-mi păstrez echilibrul. Mă interesează prea puţin ce se spune despre mine. Sunt un om simplu, cu puţine defecte şi puţine virtuţi. Printre acestea mă laud cu simţul umorului, simţul ridicolului, sensul valorii banilor, sensul moralei, sensul adevărului. Nu-mi place să spun minciuni niciodată. Între defecte: egoismul. Mă enervez greu, dar şi când mă enervez, să ferească Dumnezeu. Sunt uşor vulnerabil. Sunt ambiţios, dar asta nu e o virtute. Însă cea mai importantă este aceea că sunt scoţian. James Bond este englez, iar eu sunt scoţian. Dar cu toate astea nu mă simt stingherit de filmele pe care le-am făcut cu James Bond, pentru că sunt amuzante, inteligente. Pentru mine a-l interpreta pe James Bond e ca şi când l-ai recita pe Macbeth în teatru. Pentru un actor, ca şi pentru un scriitor, există pericolul de a fi confundat cu personajul. Lumea spune că sunt foarte sexy, dar eu am avut întotdeauna o faţă de adult, cu riduri profunde, şi la 16 ani părea că am 30. Îmi trebuie timp să mă gândesc ce este important în viaţă. Bond este un personaj simpatic. Acest om care învinge mereu, fără moralitate, jucând cărţi şi bând, îi plac femeile…”.

Sean Connery şi Catherine Zeta-Jones în Entrapment 2

„Eu nu am nimic cu domnul Bond. Se spune că sunt actorul cel mai bine plătit din lume. M-am născut sărac şi la 9 ani lucram şapte zile din şapte. Duceam lapte pe la case. Apoi, cu banii am început să-mi cultiv visele de independenţă şi de libertate. Eu trăiesc cu puţin. Nu sunt avar, sunt scoţian. Şi nu uitaţi că sunt născut şi am crescut într-un loc unde fiecare bănuţ contează. Nu mă interesează foarte mult cum mă îmbrac, aşa cum îi place lui Bond, care are sute de cravate. Dacă mă vedeţi cu cravată, atunci sigur trebuie să merg la teatru, la restaurant sau la o întâlnire de afaceri. Mă simt bine la mine acasă cu familia şi cu prietenii. Mă distrez preparând diferite feluri de mâncare. Vicii am puţine. O ţigară după ce am mâncat, câteva pahare de bere. N-am avut niciodată un şofer. Tatăl meu era camionagiu. Pasiunile mele sunt simple: fotbalul şi pictura. Mi-am dorit să fiu jucător de fotbal la Manchester United. Nu am avut niciodată programe precise. Nu suport disciplina. Atunci când mi-a venit ideea să merg să recit, lucram ca muncitor la un cotidian din Edinburgh. Puneam hârtia în rotative. După aceea, doi ani am cântat în corul băieţilor din «South Pacific». La 32 de ani a trebuit să mă decid dacă rămân jucător de fotbal sau actor. În sfârşit, mi-am găsit o femeie cu care să pot vorbi despre fotbal. Ea mi-a făcut şi o listă de cărţi de la «Ulysses» de Joyce la «În căutarea timpului pierdut» de Proust, apoi Ibsen, Pirandello, Shakespeare. Îmi plac femeile pe care le găsesc mai inteligente decât bărbaţii»”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.