Preşedintele Vladimir Putin se mândreşte că Rusia a ocupat Crimeea fără a trage un singur foc. A apărut chiar şi un film de propaganda care prezintă operaţiunea drept rezultatul unui plan extrem de bun al Kremlinului şi al executării ireproşabile. Un document publicat pe 22 februarie aruncă o nouă lumină asupra motivelor pentru care anexarea Crimeii s-a făcut fără vărsare de sânge şi asupra limitelor agresivităţii lui Vladimir Putin.
Într-un articiol de opinie publicat de Bloomberg, Leonid Bershidsky scrie că siteul ucrainean Pravda a publicat stenogramele unei întâlniri a Consiliului Naţional de Securitate şi al Consiliului de Apărare care a avut loc pe 28 februarie 2014. Cu o zi înainte trupele ruse fără însemne i-au ajutat pe militanţii pro-ruşi să ocupe clădirile Parlamentului şi Guvernului din Crimeea. Ulterior, parlamentul de la Moscova l-a autorizat pe preşedintele Putin să înceapă operaţiunile în Ucraina.
Cei care au participat la întâlnirea menţionată a Consiliului Naţional de Securitate din Ucraina au încercat degeaba să prevină pierderea Crimeii şi au decis în cele din urmă să cedeze peninsula, considerând că alternativa ar fi mult mai rea.
Oleksandr Turcinov, pe atunci preşedinte interimar şi preşedinte al Radei Supreme, a vorbit despre posibilitatea unei riposte ucrainene. Premierul Arseni Iaţeniuk, spre deosebire de multi altii care au ajuns la putere în urma revolutiei din februarie 2014, s-a opus unei contraofensive. “Vorbinm despre a declara război Rusiei”, a spus el. “După ce vom face asta va apărea un comunicat rus “despre apărarea cetăţenilor ruşi şi a rusofonilor care au legături etnice cu Rusia”. Este un comunicat pe care ruşii l-au şi scris, iar acum jucăm după acest scenariu”, a spus Iaţeniuk.
Iaţeniuk a arătat cum conturile Ministerului de Finanţe sunt goale şi că, potrivit Ministerului Apărării, Ucraina nu are resurse militare pentru a apăra Kievul în cazul unei invazii ruse. Mai mult, Iaţeniuk a spus că ar izbucni un “conflict etnic acut” în Crimeea şi că guvernmul ucrainean ar fi acuzat pentru că nu a reuşit să-l previna. Iaţeniuk a făcut apel la negocieri politice prin intermediari străini, pentru a oferi Crimeii mai multă autonomie, între timp urmând să fie refăcută armata Ucrainei.
La acea întâlnire s-au mai pronunţat împotriva unei riposte militare la adresa Rusiei preşedintele Băncii Naţionale, Stepan Kubiv, şi fostul premier Iulia Timoşenko, eliberată din închisoare în ultimele zile ale revoluţiei. Timoşenko ar fi spus că Putin vrea să joace după acelaşi scenariu ca şi în Georgia, în timpul războiului din august 2008: preşedintele Mihail Saakasvili a atacat atunci forţele pro-ruse din regiunea Osetia de Sud, iar Rusia a intervenit şi a ajuns până aproape de Tbilisi. Timoşenko a spus: “Putin aşteaptă să-i oferim un pretext. Amintiţi-vă cum a acţionat Saakasvili şi cum a pierdut! Nu avem dreptul să repetăm greşeala lui. De aceea vă cer să vă gândiţi de şapte ori înainte de a face un pas. Trebuie să vă spun că, dacă am avea o şansă din o sută să câştigăm, aş fi prima care să sprijine o ripostă”.
Imediat, Turcinov l-a sunat pe preşedintele Dumei de Stat de la Moscova, Serghei Narîşkin. După discuţie a spus următoarele: “Narîşkin mi-a transmis ameninţările lui Putin. A spus că sunt gata să ia decizii dure pentru Ucraina, pentru că îi persecută pe vorbitorii de rusă. Poate că vor să spună că vor trimite trupe nu doar în Crimeea. Mi-a spus că Putin, în cazul în care moare un singur rus, ne va declara criminali de război şi ne va urmări până la capătul lumii”.
Apoi a intervenit şeful serviciului ucrainean de informaţii, Valentin Nalivaicenko, care a spus că la graniţele Ucrainei sunt masaţi militari ruşi. “Americanii şi germanii ne cer să nu ripostăm, pentru că Putin se va folosi de asta pentru a începe o invazie la scară mare”.
Consiliul a votat. Doar Turcinov a fost pentru declararea stării de război. Iar apoi Rusia a organizat un referendum in Crimeea şi a anexat peninsula. Guvernul ucrainean a renunţat la Crimeea fără luptă, de frică să nu piardă întreaga ţară.
Este de neconceput ca Putin să nu fi ştiut cât de slabă este Ucraina. Are acces la informatii din tara vecina. Putea să vorbească direct şi cu preşedintele destituit, Viktor Ianukovici, care tocmai fugise în Rusia. Nimic nu oprea invazia rusă. Mai mult, Putin nu a avut nevoie de un pretext in plus pentru a intra în Ucraina: Rusia declarase deja că înlăturarea lui Ianukovici este “o lovitură anticonstituţională”, ceea cea şi fost de fapt, tehnic vorbind, chiar dacă regimul opresiv al fostului preşedinte ţinea prea puţin cont de constituţie. Putin l-ar fi putut pune pe Ianukovici să semneze un apel pentru ajuror, aşa cum Rusia a făcut pentru intervenţia actuală în Siria.
Însă Putin nu a facut nimic din toate acestea. Nu a vrut să invadeze restul Ucrainei şi să se confrunte cu consecinţele internaţionale. A vrut doar Crimeea, baza flotei ruse, populată majoritar de rusofoni. Iaţeniuk nu-şi făcea iluzii despre crimeeni când vorbea despre posibilitatea unui conflict etnic.
Mai târziu, când Rusia a sprijinit mişcarea separatistă din estul Ucrainei, prin consilieri militari, arme şi în cele din urmă cu trupe, Putin a fost la fel de atent pentru a evita o invazie la scară mare, chiar dacă ar fi putut zdrobi armata ucraineană. De fapt, deşi preşedintele Poroşenko s-a lăudat că armata sa este acum “cea mai puternică din Europa”, Rusia are în continuare avantajul în ce priveşte numărul militarilor, echipamentele şi antrenamentul.
De-a lungul conflictului, Putin nu a fost niciodată constrâns de ameninţarea unei contraofensive ucraunene. El nu vrea să controleze făţiş Ucraina sau orice alta ţară vecină, ci vrea influenţă politică şi economica. În Ucraina, el vrea să paralizeze ţara atât cât Vestului să-i fie teamă să o preia, să o integreze în instituţiile europene. Până acum, acest plan funcţionează: Ucraina rămâne mizeră şi dezbinată de conflicte interne.
Saakaşvili, acum guvernator al provinciei Odessa, şi-a învăţat lecţia: acum lucrează la o forţă politică cu scopul declarat de a stârpi corupţia din Ucraina. Acest tip de rezistenţă este mult mai eficient împotriva lui Putin decât o ripostă militară. Politicienii occidentali ar trebui să ţină seama de asta. În loc să îşi sporească prezenţa militară în Europa de Est, ar trebui mai degrabă să ajute în mod eficient guvernele şi economiile vecinilor Rusiei.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.