Ministrul Justiţiei, Raluca Prună, este din ce în ce mai iritată din cauză că a venit să lucreze în România pe un salariu mult mai mic decât cel de la Bruxelles, dând senzaţia că abia aşteaptă să se reîntoarcă la mult mai bine şi la mult mai linişte.
Doamna Prună a fost de-a dreptul deranjată de faptul că a fost întrebată de jurnalişti dacă are o listă cu procurori care să-i ia locul lui Tiberiu Niţu: „N-am lansat procedura. Vă puteţi imagina că am nişte candidaţi înainte să lansez o procedură?! Se întâmplă aşa ceva în ţară în legătură cu orice procedură?!”. Se întâmplă, stimată doamnă, se întâmplă. Cum să nu se întâmple în ţara tuturor posibilităţilor, România? Numai că dumneavoastră sunteţi de curând revenită pe aceste meleaguri şi nu aveţi de unde şti. Apoi, stimată doamnă, România nu înseamnă doar drumul pe care dumneavoastră îl faceţi zilnic între casă şi Ministerul Justiţiei, şi, uneori, între Ministerul Justiţiei şi Palatul Victoria. România înseamnă şi Craiova, şi Beiuş, şi Zalău, şi Bistriţa, şi Suceava, şi Bârlad, şi Tecuci, şi Slobozia, şi Făurei. Numai că dumneavoastră, stimată doamnă, la fel ca ceilalţi membri ai Guvernului Tehnocrat, nu cunoaşteţi decât România din centrul Capitalei.
Toţi miniştrii guvernelor politice, aşa cum au fost ei, au bătut ţara în lung şi-n lat, cu sau fără coloană oficială, pentru a-i vedea alegătorii cât sunt de interesaţi de soarta lor. Toţi miniştrii guvernelor politice, buni sau răi, hoţi sau corecţi, incompetenţi sau competenţi, harnici sau leneşi, dacă n-au făcut-o din proprie iniţiativă, au fost obligaţi de şefii lor de partid să ia ţara la colindat. Că doar alegerile se câştigă cu activiştii din teritoriu pe care-i bagi în seamă, nu-i ignori. Umblând prin ţară vezi ba o cale ferată inundată de bălării, ba o şcoală care stă într-o rână, ba un spital cu faţada mâncată de igrasie, ba o „Dacie” ceauşistă care abia îşi trage sufletul pe un drum drept, ba o întreprindere din care căutătorii de fier vechi încarcă în căruţe ultimele fire de fier forjat. Umblând prin ţară, afli de la oameni şi ultimele inovaţii în materie de concursuri aranjate la instituţiile de stat, cam care mai sunt şpăgile pentru o cezariană şi cât spune lumea că şi-a tras primarul din ultimul lot de panseluţe plantate la capătul satului.
În schimb, tehnocraţii, neavând nici o miză politică, nu merg nicăieri şi de aceea sunt rupţi de realitate. Mult mai rupţi decât miniştrii politici. Tehnocraţii lui Klaus Iohannis stau şi aşteaptă să li se termine mandatul, să raporteze că în timpul serviciului lor nu s-a întâmplat nimic deosebit, să-şi scrie în CV-uri că au fost membri ai Guvernului României şi să plece de unde au venit sau chiar undeva mai sus.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.