Timișoara a fost inclus recent, de publicația americană Huffington Post, în Top 10 al destinațiilor europene de lux cele mai accesibile, alături de orașe precum Zaragoza (Spania), Murcia (Spania) sau Braga (Portugalia), Timişoara este recomandată pentru atracțiile locale, calitatea servicilor, dar și prețurile accesibile la hoteluri de 4 și 5 stele.
În ultimii doi ani, potrivit datelor INS, turiştii au venit în Tmişoara într-un număr din ce în ce mai mare, doar pentru luna iulie, creșterea fiind de 7% în 2013 față de 2012 (de la 59.000 la 63.000 de înnoptări), urmată de o creștere mai accentuată din 2013 până în 2014, de la 63.000 la 68.200 de înnoptări.
Cele mai spectaculoase sunt datele pentru decembrie 2012 și decembrie 2013, care arată o creștere a numărului de înnoptări de 30%, de la 31.000 la 41.600 de înnoptări, sau luna octombrie de la 61.000 la 69.000, potrivit Agerpres.
Ceea ce face atât de atractiv orașul, cel puțin pentru americani, sunt clădirile istorice de trei veacuri, ridicate de arhitecți valoroși după modelul capodoperelor arhitectonice vieneze. În cele aproape două veacuri de ocupație, habsburgii nu au dărâmat, ci au construit adevărate premiere pentru România de azi: primul spital militar din Imperiu, prima canalizare a unui râu navigabil de pe teritoriul actualei Românii, primul și unicul Palat al Culturii (Opera) cu trei teatre în limbile etnicilor locali (română, germană și maghiară), primul oraș al monarhiei iluminat cu lămpi cu gaz, dar și primul din Europa iluminat electric, primul tramvai tras de cai din țara noastră sau prima bibliotecă publică de împrumut din Imperiul Habsburgic (J. Klapka).
Timișoara de astăzi este orașul cu cel mare patrimoniu de clădiri declarate monumente istorice din țară, dar și unicul din România care are trei cartiere declarate monumente istorice: vechea vatră a Cetății, alături de fostele suburbii devenite astăzi cartierele municipiului, Iosefin și Fabric.
‘Din punct de vedere arhitectonic, orașul moștenește un amplu patrimoniu de monumente istorice (circa 14.500), cel mai mare din țară. De fapt întregul ansamblu de clădiri din centru și cele din cartierele Iosefin și Fabric sunt considerate monumente istorice. Acesta este rezultatul unei tradiții îndelungate de planificare urbanistică modernă, începută încă din secolul al XVIII-lea, odată cu venirea austriecilor. Centrul orașului, amplasat în vechea Cetate, a fost remodelat, cu piețe și străzi drepte. Construcțiile erau bine aliniate, iar clădirile de la colțurile străzilor trebuia să aibă elemente arhitecturale suplimentare. Predominant a fost stilul baroc de influență vieneză, care a adus Timișoarei numele de ‘Mica Vienă’.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, structura urbanistică a Timișoarei a suferit un proces amplu de modernizare. Fostele bastioane și spațiile militare au fost demolate și înlocuite cu bulevarde și cartiere noi, iar din 1940, tânărul arhitect al orașului, Szekely Laszlo, a avut o contribuție decisivă la remodelarea zonei centrale și la introducerea stilurilor Art Nouveau, secession și eclectic în peisajul urbanistic al orașului’, a declarat Ciprian Cădariu, arhitect-șef al Primăriei Timișoara.
Istoricul Ioan Hațegan, cercetător științific la Filiala Timișoara a Academiei Române, afirma că municipalitatea va putea spune că orașul este o atracție turistică abia când pe stradă vor apărea japonezi, pentru că sunt turiști foarte pretențioși. Iar aceștia au început să apară, alături de spanioli, francezi, germani, canadieni, americani sau chiar australieni.
‘Traseul clasic pentru Timișoara este de la Catedrală la Bastionul Theresia, prin Piața Operei, a Libertății, a Unirii. Este un traseu foarte bogat în obiective. Pe acest parcurs, turiștii întâlnesc clădirea Operei Naționale Române, unde-și are sediul și teatrul național, clădire construită de arhitecții vienezi Helmer și Fellmer. Sunt fermecați să afle că impunătoarea construcție terminată în 1875 a fost ridicat pe 1.600 de piloni de stejar și că a trecut prin două incendii devastatoare’, spune istoricul.
În spatele clădirii, trecând de fosta ‘stradă a caleștii’ (pe unde se intra cu caleștile în clădirea teatrului) turiștii se lasă seduși de frumoasele povești ale profesorului Hațegan despre monumentul Sfântului Ioan Nepomuk ridicat în Piața Libertății, preot al veacului al XVIII-lea, ‘confesor din palatul Hradcany din Praga, care a păstrat secretul spovedaniei reginei cu prețul vieții sale”.
Pașii pelerinilor sunt purtați la Castelul Huniazilor, cea mai veche clădire din oraș (1330), aflat într-un amplu proces de renovare, iar în Piața Unirii se ridică coloana Sfintei Treimi (Statuia Ciumei, 1739), care amintește despre epidemia ce a curmat un sfert din populația Timișoarei acelor ani.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.