Trei referendumuri = 63.000.000 euro

Administrația Prezidențială a anunțat că preşedintele Klaus Iohannis a declanşat marţi procedura privind organizarea unui referendum naţional în privinţa continuării luptei împotriva corupţiei şi asigurării integrităţii funcţiei publice.

Președintele Iohannis a anunțat declanșarea acestei acțiuni politice printr-o scrisoare adresată preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor, precum și prim-ministrului României: „În temeiul dispoziţiilor art. 90 din Constituţia României şi al dispoziţiilor art. 2 şi 11 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, intenţionez să cer poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa suverană cu privire la următoarea problemă de interes naţional: continuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice. Având în vedere dispoziţiile legale menţionate, consult Parlamentul cu privire la organizarea unui referendum naţional referitor la problema sus-menţionată“. Potrivit legii, preşedintele trebuie să consulte Parlamentul, care are termen 20 de zile calendaristice să prezinte un punct de vedere asupra referendumului iniţiat de acesta. În cazul în care Legislativul nu răspunde, preşedintele poate emite decretul de organizare a referendumului.

Ai carte, ai parte!

Vechiul proverb românesc „Ai carte, ai parte!“ este confirmat în acest caz, cu atât mai mult cu cât „Cartea“ este chiar Constituția României, dar și legislația în vigoare. Din păcate pentru noi, președintele „nu are parte“ și demonstrează doar o cunoaștere aproximativă a „subiectului“ despre care vorbește. Marcat, probabil, de valul protestelor de duminică, preşedintele Iohannis a anunţat luni: „Voi începe demersurile pentru un referendum prin care românii vor putea să spună dacă sunt de acord sau nu cu graţierea şi modificarea Codurilor penale. Românii indignaţi care au ieşit aseară în stradă să protesteze împotriva încercărilor PSD şi ALDE de a modifica legislaţia penală nu dau lovitură de stat, cum au acuzat unii şi alţii. Politicienii sunt cei care dau lovitura de graţie statului de drept…“. Postat pe Facebook, anunțul prezidențial sună frumos, sună mobilizator, dar… nu are nimic în comun cu prevederile legilor, inclusiv ale Constituției, care, în cuprinsul art. 90 – Referendumul, prevede că „preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional“. Dar Legea nr. 3 din anul 2000, actualizată, privitoare la organizarea referendumului, a doua lege pe care o invocă președintele, prevede, în Capitolul I, art. 2: „Referendumul național constituie forma și mijlocul de consultare directă și de exprimare a voinței suverane a poporului român cu privire la: a) revizuirea Constituției; b) demiterea președintelui României; c) probleme de interes național“. Așadar, nici pomeneală de grațiere! Lucrurile sunt și mai clare în cuprinsul art. 12 al legii, care enumeră clar: „(1) Sunt considerate probleme de interes național în sensul art. 11: A. Adoptarea unor măsuri privind reforma și strategia economică a țării; B. Adoptarea unor decizii politice deosebite cu privire la: a) regimul general al proprietății publice și private; b) organizarea administrației publice locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală; c) organizarea generală a învățământului; d) structura sistemului național de apărare, organizarea armatei, participarea forțelor armate la unele operațiuni internaționale; e) încheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internaționale pe durată nedeterminată sau pe o perioadă mai mare de 10 ani“.

Fostul președinte al Curții Constituționale Augustin Zegrean a explicat cum vede el acest demers: „Uitați-vă în Constituție, la articolul 90, unde spune că președintele poate să cheme poporul la referendum. Mai este un text în Constituție unde se vorbește despre inițiativa populară de legiferare, unde se spune că nu poate fi adoptată o inițiativă populară în domeniul grațierii și în cel al amnistiei“.
Art. 90 din Constituție: „Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional“.

În articolul 74 din Constituție se precizează că „nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea“, a declarat Zegrean presei.

Ne ținem de glume?

Așadar, Klaus Iohannis ne anunță că a declanșat procedurile pentru un referendum. La rândul său, Liviu Dragnea, liderul PSD, anunță și el că are de gând să declanșeze nu unul, ci două referendumuri: „Noi avem în minte alte două referendumuri pe care le vom declanşa. Este un referendum pe care ne-am angajat să-l declanşăm, cu tema «familia». S-au strâns peste trei milioane de semnături şi este o temă de interes major, care ţine de substanţa societăţii noastre. Iar a doua temă, eu am spus-o de un an şi jumătate în spaţiul public şi o spun în continuare, chiar dacă unii colegi de-ai mei s-au supărat la vremea respectivă – un referendum privind regimul imunităţilor din România. Eu am spus-o mereu şi susţin în continuare: nu sunt de acord cu imunitatea parlamentară, dar nici cu cea a preşedintelui“. La rândul său, de la Strasbourg, Iohannis i-a răspuns lui Dragnea: „PSD și Dragnea s-au comportat ca la grădiniță: «Vin cu tata, vin și eu cu tata, am eu un unchi și vin și eu cu un unchi mai tare»“, a spus șeful statului, cu privire la reacțiile PSD și ale lui Liviu Dragnea în chestiunea referendumului. El a mai susținut că social-democrații se gândesc la suspendarea sa din funcție de la data la care a devenit președinte, dar că nu crede în declanșarea acestei proceduri, scrie Agerpres.

2017 va fi anul în care ni se propun trei referendumuri. Iar asta, în condiţiile în care, între anii 1864 și 2012, în România au avut loc, în total, doar 13 referendumuri. Iar cele mai multe dintre ele au chemat poporul la urne în probleme cu adevărat serioase. Primul dintre acestea a avut loc între 10 și 14 mai 1864 și a fost declanșat la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin care au fost definite clar atribuțiile domnului și, simultan, s-a trecut de la sistemul unicameral la cel bicameral. Al doilea plebiscit s-a derulat între 2 și 8 aprilie 1866 și a avut ca obiect alegerea prințului Carol I ca domnitor al Principatelor Române.

Următorul referendum a fost cel din 24 februarie 1938, prin care a fost abrogată Constituția din 1923, care a fost înlocuită de „Constituția Caroliană“ impusă de Carol al II-lea. Prin cele trei referendumuri pe care ni le propun politicienii zilelor noastre, îl vom depăși pe mareșalul Ion Antonescu, cel care, doar în cursul anului 1941, a declanșat două referendumuri, cel de pe 21-23 ianuarie 1941 și cel cel din 9 și 16 noiembrie.

Nici regimul comunist nu a abuzat de referendumuri: Gheorghiu-Dej nu a organizat niciunul, iar Ceaușescu, doar două. Primul a fost cel din 23 noiembrie 1986, când s-a hotărât reducerea cu 5% a armamentului, efectivelor și cheltuielilor militare ale RSR, iar cel de al doilea, în cursul anului 1989, prin care s-a introdus în Constituția României o clauză care interzicea pe viitor luarea de împrumuturi externe.
Situația s-a schimbat radical după 1990, când, până în 2012, s-au derulat cinci referendumuri naționale, pe diverse teme. Probabil că unul dintre cele mai importante dintre acestea a fost cel din 22 noiembrie 2009, prin care poporul a fost întrebat dacă este de acord să se treacă de la un Parlament bicameral la unul unicameral, cu maximum 300 de deputați. La acel referendum, care s-a ținut concomitent cu alegerile legislative, s-au prezentat 9.320.240 din totalul de 18.293.277 de cetățeni cu drept de vot, adică 50,95%. Conform BEC, 77,78% din alegători au răspuns cu DA pentru trecerea la un Parlament unicameral și 22,22% cu NU. Totodată, 88,84% din români au răspuns cu DA pentru reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 și 11,16% cu NU. Astfel, referendumul a fost validat. Dar a fost validat degeaba: până în ziua de azi, politicienii nu au ținut cont de voința poporului în ceea ce privește numărul de parlamentari și organizarea Parlamentului.

Ne jucăm, dar pe banii cui?

Ușurința cu care politicienii noștri se laudă că vor declanșa trei referendumuri în cursul unui singur an demonstrează clar că pe ei îi interesează prea puțin sursa banilor care vor fi cheltuiți pentru ele. Iar asta, pentru că un referendum costă mult, al dracu’ de mult – rezultă clar din „Raportul privind referendumul național din 29 iulie 2012“, publicat de Autoritatea Electorală Permanentă din România. Raport care menționează că „alocarea fondurilor necesare organizării şi desfăşurării referendumului s-a realizat prin Hotărârea Guvernului nr. 684/2012 privind aprobarea bugetului necesar pentru pregătirea, organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea preşedintelui României. Potrivit dispoziţiilor art. 1, alin. (2), din hotărârea sus menţionată, pentru efectuarea cheltuielilor necesare în vederea pregătirii şi desfăşurării în bune condiţii a referendumului, s-a suplimentat bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor cu 86.756.000 lei, al Autorităţii Electorale Permanente cu 5.000.000 lei, al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale cu 1.900.000 lei, al Ministerului Afacerilor Externe cu 4.500.000 lei, precum şi al Secretariatului General al Guvernului şi al Institutului Naţional de Statistică, cu 1.950.000 lei“. Deci un total de 95.606.000 lei. Așadar, echivalentul a peste 21.000.000 de euro. Ceea ce înseamnă că pentru cele trei referendumuri pe care ni le propun politicienii noștri se vor cheltui circa 63.000.000. Bani mulți, dar probabil că ei sunt convinși că „distracția“ merită! 

Scump și inutil?

Despre costul juridic al referendumului, mai ales în varianta în care acesta ar fi respins, vorbește, într-o postare pe Facebook, Dana Gârbovan, președintele Uniunii Naționale a Judecătorilor din România.

„Intenția președintelui Klaus Iohannis de a face un referendum pentru «continuarea luptei împotriva corupției și asigurarea integrității funcției publice» relativizează legea și discreditează lupta anticoruptie, deoarece face din ea, dintr-un instrument de aplicare a legii, o armă în bătălia politică. Din punct de vedere juridic, lupta împotriva corupției trebuie să fie una ce ţine strict de aplicarea legii. Cu alte cuvinte, există un cadru legislativ și instituții ce sunt dedicate luptei împotriva corupției. Să înțeleg că președintele Iohannis dorește să întrebe poporul dacă vrea în continuare respectarea și păstrarea acestui cadru legislativ? Adică întrebăm poporul dacă legile mai trebuie respectate în România?

Mai departe, conform unei hotărâri a CCR, chiar dacă referendumul este consultativ, rezultatul acestuia este obligatoriu. Prin Decizia 682/2012, Curtea a constatat că «reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o soluție legislativă care nu respectă voința exprimată de popor la referendumul consultativ menționat este în contradicție cu prevederile constituționale ale art. 1, 2 și 61» – pct. 1.12 din decizie.
În anticiparea consecințelor referendumului, trebuie pornit de la premisa că rezultatul acestuia este incert. Ca atare, poporul poate răspunde la fel de bine DA sau NU.

Pentru că dacă este cert că se va răspunde DA, ce rost are să cheltuieşti din bani publici peste 20 de milioane de euro, cât s-au cheltuit în 2012, o sumă echivalentă cu bugetul anual alocat ICCJ?
Iar în ipoteza unui răspuns NU, cum va armoniza președintele voința poporului de suprimare a luptei împotriva corupției cu obligativitatea respectării legii?

Din păcate, problemele ridicate mai sus nu fac altceva decât să arate că lupta anticorupție a devenit un slogan, iar justiția continuă să fie folosită ca armă în bătăliile politice“, a scris judecătorul pe contul său. Consultarea populară, transformată într-un bâlci scump

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.