Triumful violonistului Alexandru Tomescu în Statele Unite

Alegerea programului de sărbătorire a Zilei Naţionale a României, făcută de Institutul Cultural Român din New York, poate părea neaşteptată, dacă ne gândim că marele violonist român Alexandru Tomescu a dorit să interpreteze, în America, în cadrul micro-turneului său dedicat Zilei Naţionale a României cele 24 de Capricii compuse de Paganini pentru vioară solo, o turnantă esenţială pentru evaluarea unui mare violonist. O piatră de încercare. Sărbătorind Ziua Naţională a României la Chicago, Washington şi New York prin patru recitaluri ce au pus în lumină excelenţa interpretării lui Alexandru Tomescu într-o ierarhie internaţională, Institutul Cultural Român din New York şi-a propus o triplă perspectivă asupra marelui eveniment. Directoarea Institutului Cultural din New York, scriitoarea Doina Uricariu, a rezumat în câteva cuvinte acest proiect: “De Ziua Naţională a României, sărbătorim ctitorii, eroii şi artiştii. Prin expoziţia dedicată lui Corneliu Coposu, de la Biblioteca Congresului din Washington, sărbătorim eroii; prin expoziţia de la ICR New York, sărbătorim ctitorii Unirii; prin cele patru recitaluri ale lui Alexandru Tomescu, sărbătorim marile valori artistice şi artiştii români, ca ambasadori eterni ai României. Cum ştiţi, Paganini a dedicat cele 24 de Capricii artiştilor. Şi numărul lor este semnificativ. 24 din 24 de ore!“.

Sala de la Kennedy Center

Considerat de unii un zeu cu o vioară în mâini, de alţii “a master of the Bouncing Bow”, Niccolò Paganini a fost unul dintre cei mai mari violonişti din toate timpurile şi un compozitor care a lăsat în urma lui o operă impresionantă, ce avea să-i inspire pe urmaşii lui, între care e amintit adeseori Franz Liszt cu Exerciţiile transcendentale.

Institutul Cultural Român din New York a ales să prezinte integrala celor 24 de Capricii op. 1 pentru vioară solo, în interpretarea marelui violonist român Alexandru Tomescu. A ales să dedice sărbătoririi Zilei Naţionale a României în SUA creaţia unui Zeu al viorii, dedicată nu unei persoane anume, nu unui eveniment, ci “Artiştilor”, cum a subliniat Alexandru Tomescu, la începutul recitalului său de la Kennedy Center. Recitalurile violonistului român dezvoltă tot mai profund şi cu rezultate admirabile programul său de turnee internaţionale, în paralel cu un program naţional de recitaluri şi concerte desfăşurat în România. Marele violonist îşi face o misiune de onoare din a aduce marea muzică pretutindeni, şi acolo unde nu există filarmonici… Acesta este modelul de artist şi virtuoz care-i impresionează pe americani: dăruit capodoperelor şi cetăţenilor.

Concertul de la Kennedy Center

Printre spectatorii veniţi să-l asculte pe Alexandru Tomescu erau destui melomani. Unii povesteau că l-au ascultat pe Itzhak Perlman interpretând cele 24 de Capricii opus 1 pentru vioară solo de Niccolò Paganini. Sau pe violonistul american de origine rusă Alexander Markov, care a primit medalia de aur la Paganini International Violin Competition. Corzile viorii sale parcă iau foc. Excelenţă, exaltare, minunea perfecţiunii şi atingerii imposibilului, halucinanta desăvârşire. Cu al său pizzicato suprareal şi o interpretare care i-a făcut pe unii să exclame că Markov este posedat de… fantoma lui Paganini. Alţii vorbeau de marele violonist italian Salvatore Accardo, cunoscut ca un as în interpretarea operelor lui Paganini. El a înregistrat integrala Capriciilor în 1999 şi a fost primul violonist care a înregistrat toate cele şase concerte scrise de Paganini. Salvatore Accardo are o bogată discografie. Peste 50 de înregistrări cu Philips, EMI, DG, Sonny Classical, Dynamic, Fone, Warner-Fonit… Accardo a interpretat integral seria Capriciilor la 13 ani. A înregistrat un album de muzică clasică şi contemporană cu vioara lui Paganini, o vioară din 1742, cunoscută sub numele de „Guarneri del Gesù” sau „Il Cannone Guarnerius”. Accardo este proprietarul a două viori Stradivarius – „Hart ex Francescatti” din 1727 şi cea făcută la Cremona în 1718, supranumită „The Firebird ex Saint-Exupéry”, de la culoarea lacului de protecţie şi a sunetului excepţional. Schimbare, treceri imprevizibile, basm, isteria versatilităţii. Alţi spectatori îşi aminteau de concertul istoric în care Nikolay Madoyan a făcut senzaţie, cântând cele 24 de Capricii fără pauză între ele – fireşte, dacă nu considerăm aplauzele dintre piese ca o mică pauză.

Kennedy Center

Unii îşi amintesc că la Carnegie Hall tânărul violonist Ossy Renardi a cântat în 1939 cele 24 de Capricii. În faţa unui public înarmat cu asemenea referinţe, misiunea marelui virtuoz român nu părea uşoară. Lumea era pregătită şi îşi dorea un eveniment muzical excepţional. Şi era pregătită să ceară bisuri. Prinosul artistic dăruit de Alexandru Tomescu Sărbătoririi Zilei Naţionale a României în America este şi o mare provocare. Criticii muzicali americani sunt extrem de exigenţi. Ei au şansa reală de a-i asculta pe cei mai buni dintre cei mai buni virtuozi veniţi de pe toate continentele. Ei caută ceva special, personal, unic şi autentic în fiecare interpret venit în America pentru a-şi confirma gloria atinsă în ţara de origine, în Europa sau în Orientul Apropiat ori în America Latină.

Recital la Preston Bradley Hall din Chicago

Consulul General din Chicago, domnul George Predescu

Alexandru Tomescu a încântat publicul invitat să sărbătorească Ziua Naţională sub egida Consulatului General al României din Chicago. Consulul General George Predescu a fost autorul unui tur de forţă, prin viteza şi determinarea de a-l aduce pe Alexandru Tomescu şi la Chicago. Marele violonist român a susţinut un program complex, care a reverberat cu toată strălucirea. Un film care înregistrează minut cu minut festivul eveniment muzical dedicat sărbătoririi Zilei Naţionale a României cuprinde şi ecourile avute de arta violonistului Alexandru Tomescu la public. Printre interlocutori este însuşi marele virtuoz care a făcut mărturisiri inedite şi a povestit modul în care i-a fost atribuită prin concurs vioara Stradivarius, în 2007, urmând să concureze pentru un nou… „mandat” de interpret pe strunele viorii celebre, un instrument ce face parte nu doar din patrimoniul României, ci şi din acela universal.

Consul General Predescu a subliniat semnificaţiile Zilei Naţionale, faptul că anul acesta se împlineşte un sfert de veac de la eliberarea României de dictatura comunistă, marile împliniri realizate în aceşti ani. A fost salutată întreaga comunitate românească din Chicago, care a ocupat primul loc în SUA pe lista reprezentând numărul cetăţenilor ce au votat la ultimele alegeri, demonstrând un simţ civic şi un interes nedezminţit al românilor de peste graniţe faţă de viitorul României. România este membru NATO şi ţară a Comunităţii Europene. Filmul mai înregistrează interviuri luate după recitalul lui Alexandru Tomescu cu Octavian Cojan, Radu Mihalcea, Arhiepiscopul Alexandru Condrea, o tânără violonistă, născută la Chicago din părinţi români, personalităţi şi reprezentanţi ai frumoasei şi largii comunităţi de români de la Chicago, oraş care se mai poate lăuda cu catedra de istoria religiilor de la Divinity School, ce poartă numele lui Mircea Eliade. Filmul ce înregistrează succesul lui Alexandru Tomescu de la Preston Bradley Hall din Chicago Cultural Center poate fi vizionat pe site-ul şi pe Facebook-ul ICR New York.

Bradley Hall

Talentul lui Alexandru Tomescu şi-a adăugat noi virtuţi, o aură de sensibilitate şi spiritualitate ce luminează în plus determinarea şi dăruirea fără limite a acestui mare artist care duce mai departe gloria unor mari violonişti împreună cu splendidul instrument Stradivarius, acest Lukens Elder Voicu, datând din 1702. Vioara la care cântă Alexandru Tomescu se află pe lista instrumentelor Stradivarius. Alexandru Tomescu a primit în folosinţă de la statul român această “bijuterie” în 2007. Este un semn de înaltă preţuire. Recitalul extraordinar a avut loc la Preston Bradley Hall, un spaţiu celebru în lume prin arhitectura lui bogat decorată cu marmură de Carrara sculptată, acoperit de un dom având 38 de picioare, realizat în stilul Tiffany, după un desen de J. A. Holzer. Domul ce acoperă Bradley Hall este considerat cel mai larg dom Tiffany din lume, de altfel.

Imaginea lui Alexandru Tomescu urcând treptele scării monumentale cu preţioasa-i vioară, flancat de coloanele monumentale, şi aceea a marelui virtuoz, sub bolta domului Tiffany, dau un plus de strălucire triumfului repurtat de marele artist.

La Washington, la Kennedy Center, în sala arhiplină Millennium Stage

La recitalul de la Millennium Stage a participat Excelenţa Sa, Ambasador al României în SUA Iulian Buga, însoţit de doamna ambasador Mihaela Buga, invitaţii Ambasadei României, diplomaţi din numeroase ţări, reprezentanţi ai diasporei româneşti din Washington, conducători de instituţii de cultură americane. Din partea Institutului Cultural Român au participat scriitoarea Doina Uricariu, director ICR New York, şi coordonatorul proiectului, domnul Rareş Trifan. În programul de sală realizat de Institut, în spiritul ce tutelează Kennedy Center, putem citi: „The John F. Kennedy Center for the Performing Arts, David M. Rubenstein, Chairman, Deborah F. Rutter, President, with the Embassy of Romania to the United States of America and Romanian Cultural Institute of New York, presents Celebrating The National Day of Romania. Alexandru Tomescu, solo violin Paganini – angel or demon?”.

Alexandru Tomescu alături de Directorul ICR New York, scriitoarea Doina Uricariu

Alexandru Tomescu şi-a început recitalul cu piesa „Lăutarul” din Suita pentru vioară şi pian Impresii din copilărie op. 28 (în caracter popular), o capodoperă enesciană. Au urmat apoi, interpretate excepţional şi prezentate publicului cu multă sensibilitate şi umor, douăsprezece Capricii alese de Alexandru Tomescu din cele 24 de Capricii, selecţie impusă de faptul că la Millenium Stage nu pot fi depăşite cele 60 de minute alocate seară de seară unor performanţe de mare valoare. Selecţia de la Washington a cuprins Capriciile No. 2 (Moderato), 5 (supranumit de violonist Bungee Jumping, Agitato), 9 (Vânătoarea- Flautul şi cornul, Allegretto), 10 (Furia, Vivace), 11 (Canzonetta, Andante), 13 (Râsul diavolului, Allegro), 14 (Fanfara, Moderato), 16 (Exorcizarea, Presto), 20 (Cimpoi, Allegretto), 22 (Marcato), 23 (Trompeta care anunţă finalul, Posato) şi No. 24 (Tema con variazioni, Quasi presto).

La bis, marele violonist a ales să cânte Balada lui Ciprian Porumbescu, o piesă care să deschidă larg inimile, sufletul unei audienţe copleşite de arta şi interpretarea violonistului român de o muzicalitate matură, suprareală. Marele violonist a redat muzicii lui Paganini dubla ei aură, angelică şi demonică, iar publicul a putut auzi, cântat la vioară, glasul îngerilor, graţia serafică, râsul sardonic al spiritelor maligne, dramatismul stărilor sufleteşti, bucuria, melancolia, cornul de vânătoare, muzica fanfarei, dar şi a susurului, disputa iubiţilor, muzica unor turniruri înfricoşătoare, respiraţia şi duioşia îndrăgostirii. Alexandru Tomescu are şi un dar unic de a-şi introduce şi prezenta fiecare Capriciu, găsind echivalentul psihologic, descriind scene de gen, trimiţând muzica secolului XIX la realităţi aflate în trendul prezentului. Capriciul no. 5 este supranumit de marele violonist Bungee Jumping. El ne poate aminti, cum remarca Doina Uricariu, de lecţiile marelui violonist Vengerov, înregistrate în filme documentare, în care muzica lui Mozart, a lui Bach şi a altora este metamorfozată de violonistul rus într-o poveste, într-un scenariu despre condiţia umană. Tomescu a uluit prin execuţie, are viteză, nu cât David Garrett, de fapt nu caută spectaculosul recordurilor şi nu cântă Paganini în mari arene, pe stadioane. Violonistul român nu este străin de spectacolul muzicii clasice, amplificat sau combinat cu efecte monumentale de lighting design. Există în muzica lui Paganini, aşa cum îl interpretează Tomescu, o continuă încrucişare, aşa-numitele „crossings”, ricoşeuri senzaţionale, opriri care îţi taie respiraţia, nu doar ale arcuşului pe corzi, ci ale stărilor sufleteşti, o exorcizare a echilibrului previzibil, prin apelul la impredictibilul sonor, implozii şi explozii sonore. Alexandru Tomescu nu a ezitat să definească programul pe care l-a prezentat la Carnegie Hall drept “operaţie pe suflet” („soul surgery”). Arta interpretării lui Alexandru Tomescu este necomplexată de dificultăţile tehnice ale Capriciilor lui Paganini. Aşezate la începutul şi finalul marelui recital, cele două capodopere alese din opera lui George Enescu şi Ciprian Porumbescu şi-au demonstrat încă o dată valoarea universală.

Un om, o vioară, un univers la Carnegie Hall

Alexandru Tomescu în faţa afişului care îi anunţă recitalul de la Carnegie Hall

Alexandru Tomescu a strălucit la Carnegie Hall interpretând integral seria Capriciilor lui Paganini şi Balada lui Ciprian Porumbescu, la bis. Steagul României şi steagul american au dat scenei încă o dată semnificaţia profundă a aderării României la NATO. Sub imensele policandre de cristal, sala a dat o nouă strălucire evenimentului, cu acustica sa excepţională. Elegantă, convingătoare este prezentarea făcută marelui violonist Alexandru Tomescu, cuprinsă în caietul-program:

“Un om. O vioară. Aceste două coordonate sunt suficiente pentru a crea un Univers. Iar când omul este Alexandru Tomescu, iar vioara este un Stradivarius, se naşte un Univers locuit de creaturi sonore fascinante, care se desprind din culoare şi densitate sonoră, toate menite să subjuge publicul aflat în sală.

Alexandru Tomescu şi Ban Ki-moon, Secretarul General ONU

Alexandru Tomescu a dovedit că poate îmblânzi orice formă de muzică, mai ales după proiectul Paganini – înger sau demon?, care a marcat un hotar în cariera lui. A fost momentul în care violonistul şi-a regândit identitatea şi care marchează o cotitură radicală în drumul pe care Alexandru Tomescu a pornit acum câţiva ani, acela spre schimbarea percepţiei existente în România asupra muzicii clasice. Într-adevăr, de când a revenit în ţară, după studii în Elveţia cu Tibor Varga şi Statele Unite ale Americii cu Eduard Schmieder, Alexandru a dorit să demonstreze că muzica clasică este o fereastră spre armonia cu sine şi cu celălalt, o lume deschisă tuturor şi că fiecare merită şansa de a o explora.

După o mai mult decât fructuoasă carieră realizată în Europa şi în lume, presărată cu succese în săli precum Théâtre des Champs Elysées – Paris, Carnegie Hall – New York sau Metropolitan Arts Centre – Tokyo, sub bagheta unor Maeştri precum Valery Gergiev, Kurt Masur sau Christoph Eschenbach, Alexandru a revenit în România, unde s-a implicat în organizarea unor turnee naţionale de muzică clasică, realizate exclusiv din fonduri private. A înţeles că neconvenţionalul, ca îmbinare între profesionalism şi inovaţie, este cheia pentru a atinge publicul larg, drept pentru care a devenit protagonistul unor evenimente-pilot în lumea muzicală românească: a cântat pe Stradivarius într-o staţie de metrou, pentru a dovedi că există o însemnată receptivitate pentru muzica de calitate; a cântat într-o pădure pentru a milita împotriva exploatării iraţionale a domeniului forestier. A cântat în faţa unei case în ruine, pentru a stopa distrugerea clădirilor aflate în Patrimoniul Naţional. A cântat cu scopul adunării de fonduri pentru Asociaţia Nevăzătorilor din România sau pentru protezarea auditivă a copiilor cu deficienţe de auz. Este printre primii artişti care şi-au făcut o misiune clară din a purta mesajul muzicii clasice în oraşe româneşti în care nu există filarmonici. Este suficient ca numele său să apară pe un afiş pentru ca biletele să se epuizeze cu zile întregi înainte de evenimentul respectiv.

Un numeros public venit să asculte recitalul lui Alexandru Tomescu la Carnegie Hall

Alexandru Tomescu nu se rezumă doar la a cânta în faţa publicului său, ci cultivă un dialog intens cu acesta, fie de pe scenă, explicând ce cântă, fie prin interviurile pe care le acordă la televiziunile şi radiourile de specialitate şi nu numai.

Angajamentul pe care şi l-a asumat în momentul în care a primit vioara Stradivarius Elder-Voicu, în2007, a fost acela de a familiariza un număr cât mai mare de români cu sunetul splendidului instrument. După o serie aproape neîntreruptă de concerte desfăşurate în România şi în lume, numele violonistului şi al viorii sale au devenit sinonime perfecte.

În încheiere – un citat relevant care, deşi se referă la un singur concert pe care Alexandru Tomescu l-a susţinut în Noua Zeelandă, poate fi extins la întreaga sa carieră: „Alexandru Tomescu scoate o muzică nemaipomenită din Capriciile de Paganini, evidenţiind contraste, lasând fiecare frază să trăiască şi să respire. M-am aşteptat la o seară cu şampanie spumoasă, însă Alexandru Tomescu a servit whiskey” (David Larsen – Metro Magazine, Noua Zeelandă).

Expoziţie dedicată făptuitorilor Unirii: “Ctitorii”, de la ICRNY

Alexandru Tomescu a strălucit printr-o abordare profundă a romantismului şi spiritului ludic al lui Paganini, al jocului nu doar de virtuozitate cu antitezele, transformând muzica lui Paganini într-o hartă a marilor aspiraţii şi idealuri, a sufletului omenesc. Concertul de la Carnegie Hall a fost urmat de o recepţie organizată şi găzduită de ICR New York, în onoarea violonistului Alexandru Tomescu, eveniment la care au fost invitaţi spectatorii concertului. Aceştia au avut astfel prilejul de a discuta cu vituozul violinist şi de a-i cere autografe şi, totodată, au putut admira la sediul ICR New York expoziţia de fotografii-document şi de carte, intitulată Ctitorii României Mari şi concepută special pentru celebrarea Zilei Naţionale a României, 1 decembrie. Imaginile din expoziţie, montate pe mari panouri, sunt reprezentative pentru evenimentele istorice memorabile care au condus la Marea Unire din 1918 şi personalităţile epocii. Astfel, în expoziţie sunt prezente: scene de front – intrarea României în Primul Război Mondial (august 1916), pentru întregirea ţării; eroicele bătălii de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz (iulie-august 1917); Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti; simboluri naţionale – stema regală şi steagul; actul Unirii Basarabiei cu Ţara-Mamă (27 martie/9 aprilie 1918); moţiunea Unirii Bucovinei cu Ţara-Mamă (15/28 noiembrie 1918); Adunarea Naţională de la Alba Iulia (18 noiembrie/1 decembrie 1918); rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba Iulia; fotografiile şi portretele pictatate ale Regeleui Ferdinand I Întregitorul şi ale Reginei Maria; portretul lui Ion I.C. Brătianu, prim-ministrul din timpul înfăptuirii României Mari şi cel al Mareşalului Alexandru Averescu, unul dintre ctitorii militari ai României Mari; intrarea triumfală în Bucureşti a Regelui Ferdinand şi a trupelor române (decembrie 1918); harta României Mari – un vis naţional împlinit; Arcul de Triumf, Bucureşti; paradă militară de 1 Decembrie – Ziua Naţională a României.

În ziua următoare concertului de la Carnegie Hall a avut loc o a doua recepţie în onoarea lui Alexandru Tomescu, de data aceasta privată. Ea a fost oferită de prinţesa Marina Sturdza în reşedinţa sa newyorkeză. Doamna Marina Sturdza este o personalitate marcantă a celor mai semnificative proiecte dedicate creării de spitale pentru persoane care au nevoie de îngrijire medicală şi tratament paliativ pentru boli incurabile sau de aşezăminte pentru persoane de vârsta a treia şi copii cu probleme sociale. Totodată, această adevărată Doamnă este cunoscută pe plan internaţional pentru evenimentele culturale de anvergură pe care le organizează sau le sprijină, asociate cu cele de fundraising în scopuri caritabile.

Recitalul lui Alexandru Tomescu pentru sărbătorirea Zilei Naţionale a României în SUA reprezintă o excelentă alegere făcută de Institutul Cultural Român din New York. De altfel, Institutul a dezvoltat şi o serie remarcabilă dedicată compozitorilor români şi marilor interpreţi români.

La Organizaţia Naţiunilor Unite a răsunat Balada lui Ciprian Porumbescu

Excelenţa Sa domnul Iulian Buga, Ambasadorul României în Statele Unite ale Americii

Excepţionalul micro-turneu al lui Alexandru Tomescu în SUA s-a încheiat, după Carnegie Hall, cu recitalul de la Naţiunile Unite, susţinut în prezenţa Ambasadorului Misiunii Permanente a României la ONU, Simona Miculescu. La acest eveniment au fost invitaţi numeroşi şefi de misiune din alte state şi personal diplomatic. Printre personalităţile de înalt rang care au participat la eveniment s-au numărat: Secretarul General ONU Ban Ki-moon şi soţia, Sub-Secretarul General ONU şi Reprezentantul special al Secretarului General pentru Africa, Maged Abdulaziz, Ambasadorul Lituaniei, Raimonda Murmokaitė, Ambasadorul Danemarcei, Ib Petersen, Ambasadorul Marii Britanii, Lyall Grant, Ambasadorul Sri Lankăi, Palitha Kohona, Ambasadorul Turciei, Halit Çevik, Ambasadorul Slovaciei, Frantisek Ruzicka, Ambasadorul Indiei, Asoke Kumar Mukerji, Consulul General al României la New York, Ioana Gabriela Costache. De această dată, Alexandru Tomescu a interpretat lucrări de Enescu, Bach, Kreisler şi trei Capricii de Paganini, iar la bis, Balada de Ciprian Porumbescu, fiind răsplătit cu ropote de aplauze din partea distinsei audienţe.

Expoziţia Corneliu Coposu, deschisă la Ambasada României din Washington, DC

Recitalul a fost urmat de o recepţie, la care invitaţii au putut admira lucrări semnate de pictorul de origine română Alexandru Darida, din seriile Schimbarea Climei şi Energia cuantică, în expoziţia prezentată, ca şi concertul de la ONU, de ICR New York. Invitat la eveniment împreună cu soţia, pictorul Alexandru Darida i-a oferit violonistului Alexandru Tomescu portretul pe care i l-a realizat special pentru această sărbătorire a Zilei Naţionale a României.

Secretarul General ONU, E.S. Ban Ki-moon, şi soţia acestuia, împreună cu Reprezentantul Misiunii Permanente a României la ONU, ambasador Simona Mirela Miculescu, şi violonistul Alexandru Tomescu

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.