Două mii de voluntari înarmați ar putea sosi imediat la Kiev pentru a împiedica punerea în aplicare a unui ordin al guvernului care nu este pe placul celui mai important finanțator al operațiunilor militare din estul Ucrainei și guvernatorul regiunii Dniepropetrovsk, Igor Kolomoisky. Președintele Petro Poroșenko și premierul Arseni Iațeniuk par paralizați in fata acestei fronde, iar asta în condițiile în care Ucraina se declară a fi în plină ”revoluție a demnității”, în campanie împotriva corupției și oligarhiei, cu miniștri aleși special pentru a nu fi implicați în jocurile corupte din țară (Finanțele, Economia și Sănătatea sunt portofolii deținute de un cetățean american, lituatnian, respectiv georgian, care s-au trezit peste noapte cu pașaport diplomatic ucrainean). Disputa periculoasă dintre Kolomoisky si guvern nu poate fi decât un cadou la care Vladimir Putin nu se aștepta.
Pe 19 martie, guvernul a numit un nou dsirector la compania Ukrtransnafta, în locul lui Aleksandr Lazorko, omul oligarhului Igor Kolomoisky. Aceasta companie gestionează sistemul de transport a petrolului in Ucraina și, implicit, conducta Drujba – cea mai mare din lume, care transportă petrol către Polonia, Slovacia, Ungaria, Germania. Au avut loc altercații între gărzile de corp ale acestuia din urmă și ale noului director numit de guvern. Reacția lui Kolomoisky a fost rapidă: sediul Ukrtransnafta a fost ocupat de oamenii săi în câteva minute, iar Lazorko și-a putut vedea liniștit de treabă. Guvernatorul regiunii Dniepropetrovsk a demonstrat cât se poate de clar că guvernul nu are putere nici măcar în Kiev, nici măcar în orașul în care civismul atinge cel mai mare nivel din Ucraina.
Și-a făcut apariția și Kolomoisky, însoțit de gărzi de corp și de mai mulți parlamentari – clienții săi, care au demonstrat astfel că rolul lor principal în Rada Supremă este de a face lobby patronului lor din Dniepropetrovsk. Șocantă este însă declaratia pe care dat-o presei Kolomoisky – apărătorul regimului democratic și al unității Ucrainei în fața rebelilor pro-ruși. Declarația a început printr-o înjurătură strașnică la adresa ziariștilor. Și a continuat astfel: ”De ce am venit? Am venit sa te văd pe tine. Nu pot să te văd altfel, Radio Europa Liberă. De ce nu mă întrebi de ce a fost ocupată Ukrtransnafta de conspiraționiștii ruși? Sau ai venit și tu să-l vezi pe Kolomoisky? Am eliberat clădirea de rușii care o luaseră în stăpânire iar tu, Europa Liberă, stai aici și te uiți că o soție la soțul infidel”.
Care sunt rușii care au ocupat compania nu se știe. Se cunoaște însă că oligarhul Kolomoisky este unul dintre acționarii importanți la această companie cu capital majoritar de stat. Directorul Lazorko, omul său, nu a fost numit de curând, ci in 2009, când președinte era așa-zisul pro-occidental Viktor Iușcenko. Atat de multă influență și bune relatii a avut Kolomoisky, încât omul său a rezistat și in perioada în care Viktor Ianukovici a fost premier și apoi președinte. Și chiar în timpul președinției lui Ianukovici Ukratransnafta a lucrat în favoarea lui Kolomoisky și a îndreptat o parte din petrolul importat de Azerbaidjan spre rafinăria acestui oligarh (până atunci falimentară), forțând compania rusă Lukoil să-și închidă propria rafinărie. Asadar, democrația, unitatea, naționalismul ucrainean și lupta împotrivca neoimperialismului rus se opresc atunci când incep afacerile corupte.
Ministrul Energiei s-a îndreptat docil către sediul companiei ocupate de oamenii lui Kolomoisky. Presa ucraineană s-a așteptat ca, după această vizită, poliția să intervină și sa-l evacueze pe oligarh și pe marioneta sa Lazurko. Nu s-a întâmplat astfel. Explicația a venit ”pe surse”. Ukrainska Pravda a scris că oligarhul i-ar fi spus clar ministrului că , dacă încearcă evacuarea, 2.000 de oameni înarmați vor intra imediat in Kiev. Este amenințarea adresată unui ministru de către un guvernator de regiune din Ucraina!
Nu însă orice fel de guvernator. Kolomoisky are cetățenie ucarineană, israeliană și cipriotă, într-o țară care interzice dubla cetățenie. Kolomoisky , patronul clubului de fotbal din Dniepropetrovsk, a anunțat recent că vrea să candideze pentru șefia Federației Ucrainene de Fotbal. Kolomoisky este adulat de o bună parte dintre cetățeni și atunci când vorbește despre ”subversiunea rusă” a guvernului, multe galerii ale echipelor de fotbal îl cred și sunt dispuși să iasă înarmați în stradă pentru a-l apăra. Toate acestea pentru că el este creatorul așa-numitei ”linii Kolomoisky” – barajul armat eficient pe care l-a ridicat în fața separatiștilor din Donbas, cheltuind și milioane de dolari pe zi pentru a susține efortul militar al unei țări care nu are o armată capabilă.
Aceasta a făcut ca oligarhul din Dniepropetrovsk să aibă parte de tratament privilegiat. S-a ajuns ca până și activiștii anticorupție să facă distincția între oligarhii buni (președintele Poroșenko – despre care nu se mai scrie că nu a renunțat la uriașele sale afaceri dupa ce a devenit primul om în stat – și Igor Kolomoisky) și oligarhii răi (Rinat Ahmetov, Viktor Pinciuk, Dmitri Firtaș). Cei din urmă nu au ales tabăra pro-Vest atât de repede și determinat precum Kolomoisky. Acesta din urmă a reusit să le ”fure” și o parte din afaceri, afectându-l în special pe rivalul Ahmetov.
Igor Kolomoisky s-a orientat repede în haosul instalat in Ucraina în urmă cu un an. Nimic din ce face pentru țară nu este gratuit. Spre exemplu, termenii acordului dintre FMI și Ucraina prevad ca reforma sectorului bancar poate începe abia în 2016, termen până la care băncile vor putea primi infuzii de fonduri publice, adica chiar de la FMI. Or, cele mai mari banci din Ucraina sunt deținute de oligarhi – cea mai mare (PrivatBank) chiar de Kolomoisky. Desigur, intră aici și First Ukrainian International Bank (a lui Ahmetov) și Credit Dnepr Bank ( a lui Pinciuk). FMI va permite vărsarea a 4 miliarde de dolari în asemenea bănci ale oligarhilor. Reprezentamntul FMI pentru Ucraina este bulgarul Nikolai Gheorghiev (fost ministru de Finanțe), iar șeful său direct este Poul Thomsen (cunoștință mai veche a românilor, căci a fost șeful misiunii de la București).
Iar Kolomoisky a stabilit relații și la alte niveluri, relații ce s-ar putea dovedi folositoare pentru impunitatea sa. Deținător, printr-un păienjeniș de off shore-uri al companiei petroliere (cipriote) Burisma, oligarhul a ajuns să lucreze, indirect, cu fiul vicepreședintelui SUA – Hunter Biden și cu Devon Archer (fost consilier al lui Joe Biden). Ambii au ajuns să ocupe funcții de conducere în cadrul companiei amintite. In conducerea Burisma mai apare fostul președinte polonez Aleksander Kwasniewski, cel care a negociat eliberarea Iuliei Timoșenko.
Ce le rămâne ”oligarhilor rai” din Ucraina decât să încerce să-și cumpere impunitatea, dar la un preț mult mai mare decât a făcut-o mult mai orientatul Kolomoisky. La Viena s-a discutat recent despre un ”plan Marshall” pentru Ucraina, finanțat în parte de o serie de oligarhi printre care îi găsim pe Rinat Ahmetov, Dmitri Firtaș și Viktor Pinciuk. ”Deschiderea” în acest joc ar fi de câteva miliarde de dolari din cele 300 la cât se estimează costul reconstrucției Ucrainei. Este vorba de un plan european, in care SUA par sa aiba o influenta redusa – printre coordonatori ii gasim pe deputatul creştin-democrat german Karl-Georg Wellmann, Bernard-Henry Levy şi lordul Risby of Havervil, alături de Peer Steinbruck, fostul comisar european Gunter Verheugen, fostul ministru german al Apărării Rupert Schloz și fostul ministru francez de Externe Bernard Kouchner.
Pentru oligarhii de mai sus, miza nu este doar refacerea economiei, ci garanția că nu vor avea soarta unui Hodorkovski și crearea unor adevarate ”principate” autonome în regiunile în care au afaceri. În schimb, oligarhii s-ar angaja să deturneze separatismul pro-rus către autonomie, pentru a proteja statalitatea Ucrainei. Totul însă pe sume mari, care ar veni din comerțul cu UE, prin aplicarea acordului de liber schimb semnat deja de Ucraina.
Nu este exclus ca în această ecuație oligarhică extrem de complicată să mai apară și alți ”băieți buni” și ”băieți răi”, de data aceasta în urma unei crize care începe să se profileze in extremitatea vestică a Ucrainei. Rutenii din Transcarpatia, mereu o o problemă pentru guvernul de la Kiev, au început să își revendice dreptul la autonomie. În spatele agitației pare să stea tot Moscova, de data aceasta acționând prin intermediul lui Viktor Orban, premierul Ungariei. Produse ale trecutului propriilor lor țări, Vladimir Putin și Viktor Orban găsesc interse comune în Transcarpatia – minoritatea maghiară și cea ruteană. Este o situație care privește direct România, căci este vorba de o provincie care include și nordul Maramureșului istoric și a cărei evoluție ar putea aduce separatismul până la graniță.
Cauționate de Rusia în Donbas și de Vest în Kiev, haosul și fărădelegea pun stăpânire pe Ucraina. Drapelele UE, spiritul Maidanului din urmă cu un an, portretele Iuliei Timoșenko (exponenta fostei nomenclaturi sovietice devenită ”prințesă coruptă a gazelor” și transformată în simbol al democrației) par a fi cu totul uitate în Ucraina, la fel cum Crimeea este cu totul uitată în declarațiile Vestului. Afacerile au luat locul democrației, aceasta din urmă începe să se confunde cu ”businees-ul”, iar statul și populația se predau oligarhilor. Oficial, pe frontul de est s-au înregistrat până acum peste 6.000 de victime, iar serviciile secrete germane au ”sifonat” către presă chiar cifre ce depășesc 50.000. Tinerii recruți ucraineni își dau viata pentru a apăra însă un stat ce pare să se reducă tot mai mult la culoare strategice și depozite de minerale și o piață de desfacere de peste 40.000 de milioane de suflete.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.