Cea de-a treia mare festivitate de lansare a lui Victor Ponta poate fi socotită contradictorie. Seamănă cu cea de la Craiova, unde inundaţiile au înecat evenimentul. De data aceasta, lansarea de pe Arena Naţională a fost şifonată de chiar grandoarea ei în chiar ziua de naştere a candidatului.
Măreţia evenimentului a îngropat ideile care nu prea au fost. La ce a folosit o asemenea mobilizare uriaşă, cu sute de autocare, cu 60-70 de mii de oameni aduşi cu eforturi greu de calculat? De unde are PSD-ul bani pentru atâtea excursii la Bucureşti? De unde bani pentru a plăti atâta figuraţie, artişti, închiriere de stadion şi materiale de propagandă? De unde bani să produci numai zeci de mii de ecusoane şi multe altele, în contextul în care partidul mai are multe de plătit? Din cotizaţii, din donaţii sau din promisiuni de exploatare a puterii, asta dacă va câştiga şi va scăpa de spaima lui Traian Băsescu (sau a Parchetelor!). Oricum le-am suci, întrebările rămân cel mult în coadă de peşte. Ca şi evenimentul în sine!
Două lucruri mi-au atras atenţia în discursul lui Victor Ponta. Unirea şi condamnarea comportamentului lui Traian Băsescu. De fapt ele două pot fi socotite ca liniile principale ale programului lui Victor Ponta. Altceva, cu excepţia chestiunilor patetice, nici nu a mai fost. Afirmaţia lui Liviu Dragnea că PSD-ul este ”îndrăgostit de ţara lui” tot dintr-un program sentimental face parte şi care, dincolo de trăirea frumoasă, ne duce cu gândul la absenţa unui program clar de guvernare.
Dar să revenim la unirea insistent repetată de Victor Ponta în discurs. ”Vreau să fiu preşedintele românilor care vor sărbători 100 de ani de la Marea Unire”, ”Să facem Marea Unire a Românilor”, ”Să facem împreună Marea Unire de care România are nevoie”, „Marea bătălie pentru Unirea Romaniei”, ”Să facem împreună Marea Unire” etc. Din păcate n-am numărat de câte ori a pronunţat Victor Ponta cuvântul Unire. A făcut-o de 10-15 ori, dacă nu mai mult. N-am înţeles însă dacă era vorba de societatea românească dezbinată de Traian Băsescu şi de el sau de Unirea cu Republica Moldova. O ambiguitate bine studiată a plutit peste toate propoziţiile referitoare la unire şi a făcut ca discursul să aibă un aer patriotic. Dar dacă luăm unirea la purecat şi o întoarcem pe toate feţele, vedem că promisiunea cu unirea faliilor din societate este doar un enunţ electoral.
Să recapitulăm tot comportamentul politic al lui Victor Ponta de la preluarea conducerii PSD şi până acum. Rezultă că unificarea faliilor din societate, o împăcare a taberelor aflate în bătălie crâncenă, nu a fost nici linie de comportament şi nici o constantă de discurs. Tot ce a făcut PSD-ul, de la tentativele de debarcare a lui Traian Băsescu la scoaterea PNL de la guvernare, s-a limitat doar la dorinţa de putere. Pacea între români, înţelegerea şi unirea tuturor grupurilor din societate nu au fost niciodată preocuparea PSD-ului. Şi nici a lui Victor Ponta! Deci unirea ”la intern”, chiar frumos şi năvalnic exprimată, nu ţine şi nu are nici o acoperire. Nu ştim prin ce mijloace, cu ce idei, sprijinul căror forţe viitorul preşedinte Ponta ar fi în stare să o facă!
El care muşcă interlocutorul la fiecare replică vrea să obţină un rezultat care ar putea fi eventual ambiţia unui călugăr evlavios. Şi dacă ar ambiţiona o asemenea ”unire”, ar trebui să-i spunem lui Victor Ponta că nu are datele caracteriale şi nici culturale pentru a o întreprinde. O admirăm ca idee, o aplaudăm ca propunere, ne putem chiar lăsa cuceriţi de o asemenea promisiune, dar de izbutit ceva în cazul preşedintelui Victor Ponta nu văd de ce ne-am aştepta.
Unirea cu Moldova, al doilea câmp semantic al discursului de lansare, este şi mai complicată. Nu înţeleg nici de ce a abordat acest subiect atât de ispititor pentru sufletele românilor, dar şi atât de greu de înfăptuit. Are Victor Ponta un plan de care nu ştim noi? Au Corlăţean şi Zgonea o cheie politică secretă cu care să desfacă nodul gordian al consecinţelor Tratatului Ribbentrop-Molotov în cazul României şi Moldovei?
Există promisiuni şi înţelegeri de care noi nu ştim? Sau Victor Ponta a patinat pe muchia cuţitului, lăsându-ne să ne gândim la ce ne dorim, dar în cazul în care i-am cere socoteală să poată spune că am înţeles greşit. Oricum, acest tip de declaraţie, cu care s-a jucat şi Traian Băsescu, este extrem de periculos. Cu câţiva ani în urmă eram şocaţi de cum actualul preşedinte specula subiectul şi sentimentul Moldova. Acum Victor Ponta o face şi mai pe şleau. Şi, pe cale de consecinţă, ceva mai grosolan!
Ce mi-a plăcut la discursul lui Victor Ponta a fost promisiunea că el nu va repeta comportamentul lui Traian Băsescu. De asta şi are nevoie ţara, de un preşedinte care să evite toate excesele, abuzurile şi aiurelile lui Traian Băsescu. Din păcate, această promisiune frumoasă a fost încălcată chiar înainte de a fi fost făcută. Victor Ponta se poate lăuda că a repetat multe dintre excesele lui Traian Băsescu chiar înainte de a deveni preşedinte. Ceea ce este o contraperformanţă, dacă nu chiar un pericol.
Şi încă un lucru. După cum au fost aşezaţi în prezidiul improvizat al stadionului, am înţeles care este garnitura de putere a lui Victor Ponta şi a PSD-ului. Adică Dan Şova, Rovana Plumb, madam Pandele, Liviu Dragnea, Corina Creţu, Mihai Sturzu, primăriţa Olguţa Vasilescu, la care ar trebui să-i mai adăugăm pe Zgonea, Pricopie şi Costoiu, pe Sebastian Ghiţă şi pe Corlăţean şi Bănicioiu. Cam asta este în linii mari noua garnitură a PSD-ului şi echipa de putere a lui Victor Ponta. Ce rezultă la o re-lectură înceată a acestei liste de politicieni? Ne aflăm în faţa unei echipe extrem de subţire din toate punctele de vedere. Cultural, profesional şi politic. Şi din care nu prea are cum răsări cine ştie ce rezultat important. Privită la rece, echipa lui Victor Ponta pare una ideală pentru un dezastru.
Aşadar o lansare frumoasă, impunătoare, dar plină de lipsuri fundamentale!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.