Un îndrăgostit de lumea românească

400 de picturi, acuarele, desene, guaşe, fotografii formează expoziţia „Carol Popp de Szathmari. Pictor şi fotograf”, organizată la împlinirea a două secole de la naşterea artistului, deschisă până la 10 august la Muzeul Naţional Cotroceni. O ocazie rară de a aprecia opera unui artist cu mare vizibilitate în pictura românească a celei de a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Vizibilitate datorată pe de o parte calităţilor sale de portretist, într-un moment în care interesul pentru acest gen în rândul boierimii, dar şi al oraşenilor bogaţi era foarte viu, curiozităţii artistului pentru locurile şi tipurile specifice ale ţăranilor şi portului lor din diferite regiuni ale ţării, dar, mai ales, activităţii lui de reporter de război, unul dintre primii în lume, şi activităţii de fotograf, de asemenea una de pionierat. Cumulate, ele i-au adus titlul de pictor oficial al domnitorilor Alexandru Ioan Cuza şi apoi, pentru o perioadă, al lui Carol I.

Etalarea tuturor genurilor şi tehnicilor abordate de Szathmari permite şi aprecierea lor din punct de vedere estetic, dar şi din acela al interesului lor pentru posteritate.

Biserică din Bucureşti

Există o diferenţă considerabilă între picturile şi acuarelele artistului. Primele, de la portretele de salon sau cele oficiale la peisaj, se înscriu în estetica vremii, artistul dovedind însă, mai ales în primul gen, pe lângă o reală capacitate de pătrundere psihologică a modelului, şi ştiinţa unei adevărate scenografii în plasarea personajului.

Acuarelele, realizate multe dintre ele în aer liber, surprind prin spontaneitatea lor, prin ştiinţa de a capta lumina, de a evoca în forme esenţializate modelul, de a lăsa aerul să circule în interiorul scenei. Dovedeşte, de asemenea, în multe dintre ele, ştiinţa de a folosi culoarea hârtiei lăsate neacoperită pe unele porţiuni, intrând astfel în ceea ce am numi astăzi dialog cu culoarea. Şi, mai ales, impresionează curiozitatea artistului, dorinţa de a surprinde atmosfera scenelor, de a consemna costumele, dar şi atitudinile specifice diferitelor categorii prezentate, ţărani, târgoveţi, lăutari, în târguri, la horă sau în portrete disparate, cum ar fi cel al „Vânzătoarei maghiare”, cu un coş pe cap, a cărei ţinută elegantă nu are egal. Nu se sfieşte Szathmari nici de scenele, reale, de altfel, dar cu o doză de picanterie pentru acel timp, cum ar fi „Ţărănci la râu” (un ulei pe pânză de data aceasta), de un pitoresc ce-şi găseşte cu greu rival în epocă.

La bâlci

În portretele în acuarelă, artistul ştie să profite de transparenţa tehnicii, obţinând efecte de mare luminozitate, de preţiozitate a materialelor, ca într-un „Portret de femeie”, în tehnica miniaturii în care catifelarea pielii pare să transpară prin materialul vaporos al rochiei, sau în „Portretul Tarşiţei Golescu”, realizat în guaşă. Aceeaşi capacitate de sugerare a atmosferei, de surprindere a esenţialului este vizibilă şi în desenele, şi laviurile sale. Să amintim „Tânără în rochie cu decolteu, aşezată” sau desenul în creion „Tânără fată cu zulufi, scriind o scrisoare”.

Portretul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza

Portetele sale constituie o galerie de oameni politici, de reprezentanţi ai elitei acelei perioade. Prin faţa privitorului se perindă Alexandru Ioan Cuza şi Doamna Elena, Domnitorul (încă) Carol I şi Principesa Elisabeta, Mitropolitul Miclescu Calinic, Mareşalul Curţii, T.C. Văcărescu, dar şi „Ofiţer în mare ţinută”.

Carol I, portret din Albumul Suvenir din Resbelul 1877-1878

O adevărată comoară pentru istorici şi etnografi se dovedesc însă acuarelele realizate în călătoriile prin ţară şi în străinătate. Monumente, secvenţe ale vieţii cotidiene, pitoreşti şi exacte în acelaşi timp, pot deveni obiect de studiu, sunt advărate imagini-document. Este suficient să ne gândim la „Peisaj. Şoseaua Cotroceni” sau „Sosirea unui oaspete rus la Palatul Cotroceni”, la „Pavilioane ale expoziţiei organizate în parcul Cişmigiu”, la „Târgul Moşilor” sau „Bucureşti. Sacagii” din 1835, ”Dâmboviţa la Radu Vodă” sau „În port la Galaţi 26 mai 1870”, la „Fântâna de la Patriarhie” sau „Biserica Batiştei” sau la „Mehadia-Herculane” şi atâtea alte biserici şi peisaje care, alăturate figurilor de ţărani în diversele lor costume populare, fixează imagini dispărute, cele mai multe dintre ele. Alături de vizitele prin ţară ale lui Carol I, de exemplu, ele sunt o altă cronică, a lumii şi a timpului vieţii artistului.

Fotografie-carte de vizită a lui Carol Popp de Szathmari

Şi tot document devine creaţia lui ca reporter de front, fie în Războiul Crimeei, fie în cel pentru Independenţă, atât ca plastician, dar mai ales ca fotograf. În această a doua calitate, este un pionier, fotografiile lui din Războiul Crimeei fiind primele din lume de acest gen, chiar dacă, pe plan internaţional, afirmaţia este mai greu acceptată, primatul fiindu-i acordat britanicului Roger Fenton. Szathmari şi-a strâns aceste fotografii în albume dăruite unor capete încoronate ale Europei, pierdute însă de-a lungul timpului în incendii sau în bombardamentele din timpul celui de al Doilea Război Mondial. Unul dintre ele, prezentat la Expoziţia Universală de la Paris, i-a adus o medalie clasa a II-a.

Jepii. Album România. 1867

Szathmari deschisese la Bucureşti primul atelier fotografic, prin care s-au perindat orăşeni şi ofiţeri români şi străini în trecere prin Capitală, în care crea o adevărată scenografie implicând şi luminile, obţinând efecte spectaculoase. În expoziţie este expus un astfel de album, care, din păcate, din motive lesne de înţeles, nu poate fi răsfoit de public, dar este relevant pentru scara la care lucra artistul. Cel mai vechi dintre albume este cel dăruit principesei Elena Cuza, în 1862, „Souvenir de la Roumanie. Dedié à Son Altesse Sérénissime Hélène, Principesse Régnante de la Roumanie, par Charles Pap de Szathmari, peintre et photographe de la Cour de son Altesse Sérénissime le Prince Régnant”. I se adaugă “Romania alu MS Domnitorulu Carolu I”, din 1868, “Albumul Resbelului 1877-1878″, „Albumul Naţional – Monumente, vederi, costume naţionale din toate districtele României” din 1883, „Albumul Carelor Simbolice de la serbarea Majestăţilor Lor Regele şi Regina României”.

Marină

Interesante sunt fotografiile panoramice realizate din Turnul Colţei, de pe Dealul Mitropoliei, de pe Dealul Spirii sau de pe Dealul Filaret.

Membru al Societăţii Franceze de Fotografie şi al Societăţii Fotografice din Viena, decorat, în 1884, de regele Carol I cu Ordinul „Steaua României – în grad de cavaler”, Carol Popp de Szathmari a avut un loc bine definit atât în România, cât şi pe plan european. Curios, dornic să călătorească, să vadă, să consemneze în linie culoare sau fotografie oameni, locuri, evenimente, coleţionar de costume populare, Szathmari a fost o personalitate complexă despre care se vorbeşte destul de puţin în istoria artei româneşti.

Târgul de Drăgaică

Nu putem omite, legat de expoziţia de la Muzeul Cotroceni, catalogul, exhaustiv ca imagini, cuprinzând un substanţial studiu introductiv al istoricului de artă Adrian-Silvan Ionescu, unul dintre cercetătorii care s-au aplecat asupra vieţii şi creaţiei lui Szathmari.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.