„Valurile de refugiaţi” – pretext pentru intervenţia militară în Siria

Europol a fost informat încă din luna februarie de către serviciile de informaţii turceşti că peste trei mii de jihadişti vor invada Europa sub acoperire de “refugiaţi”. Jihadiştii urmau să vină din Siria şi Irak prin Turcia, şi de acolo, prin Bulgaria şi Ungaria, să ajungă în Uniunea Europeană. Acelaşi avertisment a fost primit în luna mai de Europol din partea unui consilier al guvernului libian. El a transmis că agenţi ai organizaţiei Statul Islamic au fostintroduşi ilegal în Europa în bărcile cu refugiaţi. Acum ei sunt probabil deja instalaţi ca celule teroriste în adormire pe teritoriul Uniunii Europene. Oricând pot fi activaţi.

De ce aceste informaţii sensibile care ţin de securitatea Europei au fost ignorate de eurocraţii de la Bruxelles, şi în special de cancelaria germană? De ce a fost permisă intrarea valurilor de refugiaţi/ imigranţi fără respectarea normelor Schengen, privind identificarea şi amprentarea străinilor la frontierele externe ale Uniunii Europene?

Cu o săptămână în urmă, vicepreşedintele Comisiei Europene a anunţat că abia de acum înainte autorităţile europene, fie prin Europol şi Frontex, vor începe să îi înregistreze pe toţi refugiaţii, să îi amprenteze, să îi selecteze, pentru a discerne care sunt cu adevărat refugiaţi, care imigranţi ilegali sau terorişti infiltraţi. Timmermans a spus că abia acum începe un proces dificil de constituire a unei baze de date cu identităţile celor care iau cu asalt statele europene (mulţi dintre ei au nume false, îşi inventează identităţi noi, doar pentru a profita de pe urma statutului de “refugiat”). Până să înceapă identificarea serioasă a acestor categorii, valurile de imigranţi au trecut nestingherite prin întreaga Europă. Mii dintre ei nu au fost identificaţi sau amprentaţi.

Într-un studiu publicat în revista americană „Front Page Magazine” de către specialistul în contraterorism Robert Spencer (director al organizaţiei JihadistWatch şi autor al cărţii “The Complete Infidel’s Guide to ISIS”), acesta a apreciat că trimiterea de valuri de refugiaţi în Europa poate constitui o strategie a Organizaţiei Statul Islamic. Spencer opinează că, potrivit analiştilor în domeniul securităţii, criza refugiaţilor ar fi o acoperire pentru ceea ce fanaticii musulmani numesc Hijrah – doctrină a migraţiei cu scopuri religioase de a exporta Islamul în teritorii străine. Această migraţie este considerată o altă formă de jihad, prin cucerirea non-militară a unui nou teren pentru a predica valorile Shariei şi ale Coranului în general. Dacă există acest risc, cum de UE nu a reacţionat imediat şi nu a controlat situaţia înainte de a ne vedea în faţa faptului împlinit: invadarea Europei?

O perversă sincronizare de interese ne-a adus în situaţia de faţă. Dorinţa egoistă a Germaniei de a compensa rapid propriul ei deficit demografic şi rata mare de îmbătrânire a populaţiei autohtone, precum şi rentabilitatea economică prin import de mână de lucru ieftină din terţe ţări. Patronatul german, sponsor al creştin-democraţilor Angelei Merkel, face presiuni de ani de zile în acest sens. Statele dezvoltate din UE doresc o astfel de mână de lucru pe piaţa muncii, şi nu din fostele ţări comuniste (devenite între timp state membre UE), pentru că muncitorii din Est, potrivit directivelor europene, trebuie să se bucure de acelaşi tratament nediscriminatoriu ca şi muncitorii autohtoni. În schimb, muncitorii din terţe ţări, sosiţi pe pieţele muncii din statele membre UE, nu beneficiază de aceleaşi avantaje. Ei pot fi exploataţi în voie. Atât de grăbiţi sunt germanii săîşi rezolve această problemă, chiar cu riscul de a-şi ridica în cap Europa, încât au făcut presiuni asupra Parlamentului European (al cărui preşedinte este tot un german, socialistul Martin Schulz) să voteze o rezoluţie prin intermediul căreia să fie acordate “vize umanitare” refugiaţilor, astfel încât aceştia să ajungă în mod legal şi mai repede în Europa. Eurodeputaţii s-au conformat apelului şi au cerut deja amendamente la Codul de Vize al UE, pentru a fi acordate “vizele umanitare”. Ei au cerut chiar statelor membre să creeze posibilitatea de a cere azil în cadrul ambasadelor şi consulatelor lor.

Peste interesul strict german se suprapune dorinţa Statelor Unite, dar şi a unor state puternice din UE, de a interveni militar în Siria pentru lichidarea regimului lui Bashar Al-Assad. Potrivit normelor ONU, o astfel de intervenţie militară “umanitară” justificată (Justifiable Cases of Military Intervention) este aprobată în anumite condiţii. În afară de atrocităţi de război, masacre, un alt criteriu îl reprezintă nevoia de a stopa o criză umanitară care presupune exodul a milioane de refugiaţi, situaţie considerată periculoasă pentru că este văzută ca generatoare de destabilizare regională sau internaţională. Discuţiile de până acum din cadrul Consiliului de Securitate ONU au evocat o eventualitate a intervenţiei militare a Occidentului în Siria pe baza aşa-numitei doctrine R2P: a responsabilităţii de a proteja populaţia (Responsibility to Protect) atunci când atrocităţi au fost comise de conducerea unui stat împotriva propriului popor (pe baza acestui aspect al dreptului internaţional au fost tratate situaţii precum cele din fosta Iugoslavie, Somalia sau Rwanda). În cazul Sirie, nu a putut fi invocată până la capăt această doctrină, considerându-se că regimul lui Bashar Al-Assad luptă nu atât împotriva propriului popor, ci a unor grupări teroriste interaţionale.

Evoluţiile conflictului din Siria permit acum trecerea la o altă justificare legală care are toate şansele să ofere administraţiei Obama pretextul legal, sub mandat ONU, al unei intervenţii militare: cel al situaţiei umanitare dezastruoase (milioane de refugiaţi), considerată ca risc pentru securitatea internaţională. Rezoluţia 929 a Consiliului de Securitate a permis o intervenţie militară umanitară în Rwanda. O astfel de abordare ar putea fi invocată şi în cazul Siriei. Ea justifică intervenţia ca nevoie de a adoptamăsuri coercitive în cazul în care guvernul sirian nu este capabil să mai garanteze nevoile de bază ale cetăţenilor săisau accesul sub protecţie al agenţiilor umanitare internaţionale la cei ale căror nevoi umanitare nu pot fi acoperite. Totodată, poate fi invocat şi riscul atentatelor teroriste pe teritoriul UE generat de sosirea în număr mare a unor jihadişti sub acoperire de “refugiaţi”. După valurile de refugiaţi, care ameninţă să sporească, după eforturile politice şi financiare de a le face faţă, opinia publică occidentală va accepta mai uşor o intervenţie militară în Siria. Conjuncturile au fost jonglate într-o aşa măsură încât ceea ce consideram că ar reprezenta o intervenţie militară pripită în Siria (ca aceea din 2011 în Libia) pare acum nu doar justificată, ci chiar o urgenţă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.