La o sută de ani de la Marea Unire din 1918, națiunea română nu mai este, toată, între granițele aceleiași țări. A existat o ocazie de a reunifica pentru a doua oară Basarabia cu Țara, după octombrie 1991, când s-a prăbușit URSS, dar nici în Basarabia, nici în România numai existau elitele patriotice necesare acestui act de voință națională.
Au trecut 27 de ani de atunci și elitele națiunii au rămas la fel de carente din punct de vedere patriotic. Ceea ce menține această stare de lucruri pe loc… curge din două izvoare cauzale: educația din școlile românești și specificul politicii din societatea noastră.
- Educația școlară din România merge exclusiv către scopurile specializărilor profesionale, lăsând deoparte eforturile clasice pentru formarea unei bune culturi generale, ceea ce ar putea ridica media discernământului intelectual din societate.
- După 28 de ani de libertate, românii nu au constituit nici măcar un partid de jos în sus. Cele existente, toate, s-au format de sus în jos, uneori chiar de la SRI î jos, fără grija de a reprezenta interesele specifice majore de la baza societății. Cei interesați de scena politică, oricât de pasionați ar fi, urmăresc actualitate politică cu mentalitatea de spectatori ai unui divertisment care are prea puține legături cu viața lor personală. Liderii politici profită din plin de acest deficit civic al alegătorilor și amână în continuare realizarea unui consens național cu privire la dezvoltarea durabilă a țării. Voința de jos în sus a populației nu are un asemenea consens. Școala nu educă spre conștientizarea acestui ideal. Media este rezultanta fidelă a absenței idealului de dezvoltare din preocupările românilor și consideră că nu merită să pierzi rating (ori vizualizări) de dragul unui ideal care nu există încă.
În concluzie, după o sută de ani de la Marea Unire ne aflăm, mental, din nu în starea de dinainte, cu excepția faptului că nu mai suntem animați de idealuri patriotice. Patria noastră, zice opoziția acestui punct de vedere, este, acum, Uniunea Europeană, iar patriotismul nostru are a fi unul european. Ce bine ar fi! – zic. Interesul nostru pentru UE se va vedea la alegerile euro-parlamentare. Pariez că prezența la vot va fi la fel ca la recentul referendum.
La o sută de ani de la Marea Unire, în 2018 nu mai purtăm discuții despre națiune, iar la 11 ani de la aderarea la UE, încă nu realizăm că ne aflăm în interiorul unei uniri mult mai mari, una cu caracter supranațional. Nici naționaliști, nici europeni. O reconstrucție de identitate despre care nu vorbește nimeni.
Republica Basarabia se putea uni cu România, Republica Moldova – nu. Chiar numele ei, ales după consultări cu Moscova!, era un semnal antiunionist clar.
Stalin e cel care a inventat RSS Moldovenească, limba moldovenească şi ”poporul moldovenesc”. Păstrarea oficială a moştenirii staliniste era incompatibilă cu reunificarea, ca şi cu aderarea la UE.
În plus, Transnistria şi baza militară rusească de acolo (plus minoritatea rusofonă supusă Moscovei) n-au ce căuta într-un stat român care vrea linişte şi dezvoltare.
@Merc. Asa atitudine e produsul scolii de gandire staliniste cand idealul suprem era URSS! Asa liniste vroia si Ilici Iliescu in 90 si `91. Pariez ca in cazul unui referendum pentru reunificare ai vota la fel cum postezi dar nu si pentru a pleca dincolo de Prut sau Nistru ca sa te simti implinit daca rezultatul votului nu ti-ar fi pe plac! Komunistii tot komunist gandesc !
1. Domnu’ Ioan Buduca, domnia voastra acuzati ca in toamna lui 1991 s-ar fi putut face unirea Romaniei cu Basarabia. Imi permit sa va aduc aminte ca URSS-ul s-a prabusit, cum bine ziceti, dar armata rusa ba. Sa fi vazut bairam daca se atingea cineva de pamantul Maicii Rusii. Sa fi vazut cum invia URSS-ul din morti si sarea in sus din prabusire. Pai, nu? Sau credeti ca Rusia s-ar fi cramaluit pe la ONU reclamand ca Romania a comis o agresiune si a cotropit Basarabia? Si ne-ar fi intentat si un proces la Haga, asa, ca sa ne-nvatam minte.
2. Din cate imi aduc aminte, orice structura „creste” prin aglutinare in jurul unui nucleu. Cum, Dumnezeu, sa fi „crescut” un partid politic „de jos in sus”? Poate prin stratificarea generatiilor. Ma gandesc …. Zic si eu, nu dau cu parul.
De fapt, URSS, adica Imperiul Rus care a inlocuit panslavismul cu comunismul, nu s-a prabusit ci doar s-a retras, pesemne temporar, de la periferie, unde si-a lasat avamposturi sub forma minoritatilor, pasamite persecutate dar de fapt dominante, si a bazelor militare, de unde omuletii verzi pot oricnd zburda dupa cum le este placul si naravul. Regimul de la Tiraspol, care nu ar fi existat niciodata fara instigarea Rusiei, detine un cap de pod important la Tighina, ceea ce complica si mai mult posibila reunificare. Unde mai pui ca Basarabia, in acceptia de teritoriu intre Prut si Nistru, a fost hacuita dupa placul lui Stalin. Toate acestea sub privire complezente, daca nu cumva complice, ale Occidentului, altminteri atotsfatuitor. Pericolul major pentru Romania este deci o noua Malta.