Cu două săptămâni înainte de sfârșitul sezonului rece gazier și al ciclului de extracție gaze din depozite – 31 martie, stocurile României sunt încă pline la 50% din capacitate, cel mai mare nivel istoric, potrivit datelor Transgaz. În termini volumetrici, aceasta înseamnă circa 1,6 miliarde de metri cubi rămași. Acest nivel record al stocurilor pentru această perioadă este pus pe seama unei ierni relative blânde și a reducerii generalizate a consumului cu precădere cel industrial. Practic, nu a fost nevoie de atâtea gaze ca în alți ani. UE a obligat, anul trecut, toate țările membre să umple depozitele la cel puțin 90% din capacitate, din temerea că fluxurile de gaze rusești ar putea fi sistate cu totul în iarna ce tocmai a trecut. Acest lucru nu s-a întâmplat însă.
Informațiile disponibile în piață arată că doar o treime din consumul total de gaze din prezent – în jur de 35 de milioane metri cubi provine din industrial, restul fiind consumul casnic, termie și centrale individuale de apartament. Este fix pe dos ca, spre exemplu, în urmă cu 10 ani, ca să nu mai vorbim de perioada comunistă, și pe dos față de proporția industrial/rezidențial din țările cu o economie solidă.
Din motive de preț mai avantajos, continuăm să importăm peste 4,5 milioane de metri cubi via Bulgaria, în timp ce exportul este de 0,7 milioane metri cubi, în Ungaria. Fie este vorba de un tranzit de gaze, fie export propriu-zis de gaz produs local.
Cât despre gazul rămas în depozite, directorul Transgaz, Ion Sterian, a precizat recent că va rămâne acolo până la următorul ciclu de extracție – 31 octombrie. Acest lucru înseamnă că firmele ce l-au depozitat vor trebui să mai achite o data tariful de înmagazinare.
România este printre puținele țări din Europa care pot asigura mare parte din consumul intern din surse proprii. Avem trei mari producători: Romgaz, Petrom și BSOG, în Marea Neagră, care au cumulat o producție de circa 9 miliarde de metri cubi. Consumul anual este ceva mai mare, 9,5 miliarde metri cubi, diferența fiind importată. Avem și legături prin gazoducte cu toți vecinii, cu excepția Serbiei, și putem aduce gaze din import atât pe ruta sudică, prin Bulgaria, cât și din Vest, prin Ungaria.
Din HG nr.488/01.07.2015 se vede limpde că nu a fost vorba de nici o liberalizare ci de un „proces[] de convergenţă a preţurilor producţiei interne la preţurile de import şi de eliminare a preţurilor finale reglementate”.
Dacă cererea e mai mică decât oferta, nu ar fi normal ca prețul să scadă? Așa ar fi firesc într-o economie de piață. Energie electrică în plus n-avem cumva?
Gazul din depozite a fost cumparat scump la vremea lui, si au fost si taxele de depozitare. Asa ni s-a justificat pretul mare pe factura de la consumatorul final. Acum se aduc gaze ieftine de afara dar la consumatorul final este acelasi pret, adica maximul legal, ceea ce inseamna ca unii si-au majorat profiturile vanzand la acelasi pret maxim un gaz cumparat mai ieftin. Iar statul tradator inchide ochii.