Un punct de vedere din interiorul sistemului de difuzare

Gheorghe Ion, pseudonim de cititor

Azi nu am avut de unde să cumpăr din sectorul 4 ziarul dumneavoastră. Am fost şi la OMV (city mall), şi nu l-am găsit. Am tras concluzia că nu colaboraţi cu firma care distribuie ziare şi reviste acolo (foarte bine, părerea mea personală).

Vă spun de la început că sunt o persoană care cunoaşte foarte bine distribuţia de presă (implicit, cunosc şi o parte din conducerea editurilor, primăriilor etc.).

La ce s-a ajuns în sectorul 4 al Bucureştiului, îşi are rădăcinile mult mai devreme, prin anii 2001-2003, din punct de vedere al distribuţiei de presă. Aceleaşi metode se aplicau şi acum câţiva ani împotriva celor care nu făceau parte dintr-o anumită asociaţie și, implicit, nu aveau dreptul să închirieze chioşcurile, atît de lăudatele chioşcuri Acces Press, care fac acum obiectul scandalului din sectorul 4 (din celălalt tip de chioşcuri mai sunt 4 sau 5 din 110 aproximativ).

Peste tot în capitalele UE și, spre ruşinea noastră, şi în ţările din jurul nostru, ex: Ucraina, Republica Moldova, Serbia, există un comerţ stradal care se bazează pe principiul Take Away (ce are nevoie cetăţeanul din mers – cafea, ţigări, ziare, sucuri, bere, xerox, sandwich-uri etc.), numai în Bucureşti nu se poate (parcă am mai văzut asta cu autostrăzile în România, nu se pot face). Ce, noi nu suntem cetăţeni UE? Sau suntem în eşalonul doi? Şi cele mai sărace ţări au, ex: Sofia.

Mie, sincer, îmi e ruşine să văd ce e acum pe străzile din Bucureşti, condițiile în care lucrează oamenii din chioşcurile de presă, cum trag de clienţi numai pentru a putea avea şi ei un venit, că nu ştiu să facă altceva.
În proporţie de 85 la sută din chioşcurile de presă din Bucureşti în alte oraşe, s-a putut, de exemplu în Iaşi, Cluj, Oradea etc.), bazându-se numai pe vânzare presă, fac evaziune fiscală (de fapt, sunt obligaţi patronii firmelor de distribuţie să angajeze persoane la negru, marfa la negru, să nu introducă toate facturile în contabilitate etc.). Chiar, a verificat cineva cam care este cifra de afaceri a firmelor din Bucureşti? Mă refer numai la codul CAEN 4762, şi să vadă şi care este a editurilor, numai pe Bucureşti.

Toată lumea e vinovată că s-a ajuns la această situaţie, distribuitorii, editurile, primăriile, asociaţiile distribuitorilor de presă.

Primăria Municipiului Bucureşti

În anii 2002-2004 se emit 4 HCGMB-uri (adică hotărâri ale Consiliului General PMB condus de Traian Băsescu), prin care nu se dau doar câteva amplasamente firmei din care făcea parte Sorin Roşca Stănescu (mai era şi Mihai Tatulici, aţi scris despre contribuţia lui la ce fel de ziarişti sunt acum peste tot, acum 3-4 zile), ci, mai exact, 930 de amplasamente, din care 30 locaţii noi pe care nu erau amplasate chioşcuri deloc, iar 900 de amplasamente pe care erau tarabe ale difuzorilor până atunci independenţi, cam 150 din ele ocupate de chioşcuri Rodipet (pe care în acea perioada se încerca să se pună mâna având o reţea naţională, inclusiv Ringier România a încercat să cumpere reţeaua, patronul Michael Ringier, secondat de Răzvan Corneţeanu, au avut o întâlnire cu prim-ministrul Adrian Năstase) şi câteva din ele aparţinând editurilor (ştiu sigur că şi de exemplu SC Compania Jurnalul naţional şi SC Ringier România, care în momentul în care a cumpărat ziarul Libertatea, avea o reţea de tarabe pe care a închis-o ulterior).

Acea societate, SC GEDP SA (grupul editorilor şi distribuitorilor de presă), care a avut din primul moment ca obiect de activitate 6820 – Închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate a avut 7 asociaţi 4 distribuitori de presă (azi mai e unul singur în branşă din câte ştiu, fără prea mare importanță) şi 3 ziarişti, 2 i-am menţionat mai devreme.

Tot în aceea perioada s-a format şi o asociaţie, a fost condusă de cei 4 distribuitori de presă şi a strâns în ea toţi distribuitorii mici care aveau până la 10 tarabe, cu promisiunea că vor primi chioşcuri Acces Press. Până la urmă, toţi distribuitorii mici au primit, în total, până în 2 la sută din acţiunile GEDP SA ( societatea pe care s-au dat amplasamentele de către PMB), practic, în acel moment distribuţia de presă a fost îngropată prin crearea unui monopol.

Amplasamentele au fost date în concesiune pe 49 de ani, fără a se impune o redevența sau ceva.
Menționez, concesiunile gratis din partea instituţiilor statului pot fi date doar către fundaţii, asociaţii, federaţii. ori GEDP era SA de la început. Prin asta s-a creat o gaură uriaşă la bugetul PMB în cei 14 ani de folosinţă. GEDP SA a dat în închiriere cu sume cuprinse între 100 de euro pe lună (pentru cei 4 distribuitori privilegiaţi) şi chiar, în unele locaţii, 400 de euro pe lună către ceilalţi distribuitori, după principiul sfânta treime şi sfânta doime (distribuitorii mici ştiu exact ce spun). În plus, a încasat sume de ordinul milioanelor de euro din reclamă de pe chioşcuri. Şi acum vine întrebarea CUM A INTRAT ÎN FALIMENT?

CIFRĂ DE AFACERI 2014: 4.588.841 lei – Închiriere spaţii publicitare: 50.64% – Franciză: 43.29% – Prestări servicii: 0.02 % – Vânzare mărfuri: 2.65 % – Alte venituri: 3.40%

A fost un an rău

Primul chioşc Acces Press amplasat a fost la Piaţa Victoriei, cu participarea preşedintelui de atunci al României, Ion Iliescu (PSD distruge distribuţia de presă).
SC GEDP SA e deţinută, printre alţii, şi de firme offshore.

Primăriile de sector

Începând din 2004-2005 au încheiat un protocol cu SC GEDP SA prin care aceasta se angaja să înlocuiască tarabele cu chioşcuri moderne la acea vreme (proiect făcut în 2002, suntem în 2017) într-un termen rezonabil. Până în 2007, în aproximativ 4 ani au mobilat aproximativ 120 de amplasamente.

La începutul anului 2016 existau aproximativ 350 (dacă punem 10.000 euro per chioşc, deşi e foarte mult, ar fi o investiție de 3.500.000, plus branşamente la curent, transportul chioşcurilor pe amplasamente în 12 ani). Un chioşc ADIP a costat între 1.800 şi 3.700 de euro.

În perioada 2007-2010 s-au ridicat tarabele distribuitorilor din toate sectoarele din Bucureşti în acelaşi mod (poliţie locală, naţională, jandarmi, ADP- urile sectoarelor respective), iar asociaţia ADPR care avea drept scop apărarea intereselor distribuitorilor de presă ridică din umeri (şefii îşi mobilaseră amplasamentele lor şi de restul nu-i mai interesa, îi mai amăgeau cu câte un chioşc). Acum, ADPR are altă conducere, cu altă abordare.

În acest context, a apărut o nouă asociaţie (ADIP asociaţia distribuitorilor independenţi de presă), care a preluat o parte din membrii ADPR (asociaţia patronală a difuzorilor de presă din Bucureşti, cea care avea înțelegere cu SC GEDP SA) şi care a început demersurile în sectoarele 1, 2, 6 pentru mobilarea amplasamentelor cu chioşcuri de tip ADIP Press, care au fost făcute din banii difuzorilor, nu primite de undeva.

Primarii acelor sectoare la acea vreme erau de la PNL (Andrei Chiliman), PSD (Neculai Onţanu), PDL (Cristian Poteraş), care înainte de a da HCL-urile respective au somat Acces Press să spună un termen clar în care înlocuiesc tarabele.

În sectorul 5 era primar PSD (Marian Vanghelie), care a lăsat totul baltă, în acest moment e singurul sector care mai are tarabe, în sectorul 4 era primar PC (Cristian Popescu-Piedone), care a permis amplasarea ambelor chioşcuri, în sectorul 3, primar PDL (Liviu Negoiţă), care a permis numai amplasarea chioşcurilor Acces Press.

Menţionez că SC GEDP SA avea 3 tipuri de chioşcuri, două dintre ele având peste 5 mp şi pentru care trebuiau să obţină autorizaţii de construcţii şi inclusiv recepţia lucrării. Nu ştiu dacă a făcut acest lucru pentru toate amplasamentele.

(Continuarea, în numărul următor)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.