Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului (ISACCL) celebrează 140 de ani de la unirea Dobrogei cu România prin două proiecte ambițioase dedicate acestei provincii istorice.
În anul Centenarului, prin deschiderea lor internațională, proiectele multianuale ale Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului – “Dobrogea, martor al civilizațiilor milenare ale Levantului” și “Dobrogea, punte între civilizația Europei Occidentale și cea a Extremului Orient” – contribuie la creșterea prestigiului științific și cultural al României.
Emil Constantinescu, invitat de onoare la un eveniment fără precedent: ședința comună solemnă a Consiliilor Județene din Tulcea și Constanța.
La „Gala 100. Oameni pentru Tulcea. Oameni pentru România” i-a fost conferită diploma de „înaltă recunoaștere și apreciere pentru contribuția adusă la dezvoltarea României”. La aniversarea a 140 de ani de la unirea Dobrogei cu România, la Tulcea a avut loc sesiunea solemnă a Consiliilor Județene din Constanța și Tulcea. Autoritățile celor două județe și-au asumat un “Acord de
promisiune civică” prin care să realizeze împreună proiecte pentru dezvoltarea regiunii. Invitatul de onoare al acestui eveniment fără precedent a fost Emil Constantinescu.“Importanța acestei aniversări, 140 de ani de la unirea Dobrogei cu România, nu stă numai în faptul că România a dobândit gurile Dunării și ieșirea la mare, care sunt excepționale pentru dezvoltarea unui stat.
România a dobândit atunci, prin Congresul de la Berlin, un mandat european. Acela de a instaura un model nou în această parte a lumii, un model în care drepturile minorităților să fie respectate. După Primul Război Mondial, la Congresul de la Versailles, România se prezenta cu acest mandat îndeplinit. Centenarul a fost un prilej pentru a rediscuta identitatea națională și ideea de patriotism. Identitatea națională ne arată cum suntem, cu bune și cu rele. Important ar fi ca să asociem identității naționale demnitate națională, adică să asociem la ceea ce suntem ceea ce am vrea să fim! Demnitatea națională nu ți-o poate acorda Președintele, Guvernul sau Parlamentul. Demnitatea națională este suma demnităților fiecăruia dintre noi, adică a ceva foarte simplu: a
respectului de sine! Respectul de sine îl obținem atunci când nu ne raportăm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ne raportăm în fiecare zi și în fiecare ceas al vieții noastre la valorile în care credem și la suma acestor valori care reprezintă pentru mulți dintre noi Patria!”, a susținut, în discursul său, președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, președintele României 1996-2000.
În cadrul „Galei 100. Oameni pentru Tulcea. Oameni pentru România”, lui Emil Constantinescu i-a fost conferită diploma de „înaltă recunoaștere și apreciere pentru contribuția adusă la dezvoltarea României”.
La evenimentele organizate la Tulcea cu prilejul celebrării celor 140 de ani de la unirea Dobrogei cu România, Emil Constantinescu a fost însoțit de prof.dr. Dan Grigorescu, directorul științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, coordonator al proiectului „Dobrogea, martor al civilizațiilor milenare ale Levantului”.
„Pregătiți veacul viitor!”
“„Locuitori de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea – vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân – de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă.” Proclamația Domnitorului Carol I către dobrogeni, scrisă de Mihail Kogălniceanu
La 24 ianuarie 2018, în Palatul Culturii din Târgu-Mureș, sărbătorirea „Unirii Mici” reprezenta, totodată, și deschiderea seriei de evenimente dedicate Centenarului Marii Uniri. Invitat să susțină un discurs la acest eveniment, Emil Constantinescu, președintele Consiliului
Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, a remarcat că din programul celebrărilor acestui an lipsea un alt eveniment major al istoriei naționale: 140 de ani de la unirea Dobrogei cu România.
Integrarea și modernizarea Dobrogei a început la 14 noiembrie 1878, în prezența domnitorului Carol I, a prim-ministrului Ion C. Brătianu, a altor reprezentanți ai autorităților centrale și locale. În acea zi s-au făcut publice două documente de maximă importanță pentru dobrogeni și militarii care au trecut în Dobrogea. Proclamațiunea domnitorului Carol I către dobrogeni – document ce făcea cunoscut că Marile Puteri ale Europei au unit provincia transdunăreană cu România, prin articolul 46 al Tratatului de la Berlin, semnat la 1 iulie 1878 -, jalona primele măsuri de administrare a regiunii și dădea asigurări privind respectarea drepturilor dobrogene. Proclamaţia Domnitorului României a fost tipărită în limbile română, turcă, greacă şi bulgară, fiind răspândită în foi volante, pe întreg teritoriul dobrogean. Ordinul de zi către militarii dislocați în Dobrogea fixa principalele misiuni pe care le aveau de executat: ordinea și asumarea rolului de promotori ai „civilizațiunii europene”. Programul de integrare și modernizare a Dobrogei pus în aplicare, în timp, de elita politică de la București s-a derulat etapizat având ca repere dinamizatoare: legislația specifică, proiectele economice fezabile și dinamica ascendentă a populației. Dobrogea a mărit
suprafața țării cu 15.776 km2.
Datele statistice arată că cele mai mari investiții făcute de statul român până la Primul Război Mondial au fost în Dobrogea în ramura transporturilor, prin achiziționarea portului și liniei ferate Cernavodă – Constanța și crearea condițiilor ca prin Constanța să se exporte principalele produse ale economiei românești: petrolul, produsele agricole și cele lemnoase. De maximă importanță în politica de integrare a Dobrogei a fost factorul uman. Politica de sprijinire a locuitorilor, siguranța și legalitatea, nediscriminarea, indicele crescut al natalității au dus la sporuri spectaculoase în domeniul demografic, de la 106.943 suflete în 1878 la 380.430 locuitori în 1913. Atât românii, cât și celelalte minorități au înregistrat sporuri substanțiale, iar Dobrogea a devenit un model interetnic de conlucrare în beneficiul tuturor.
„Pregătiți veacul viitor!”, era îndemnul adresat de Mihail Kogălniceanu contemporanilor săi. La 140 de ani de la Unirea cu România, se poate constata că „Proiectul Dobrogea” a fost o reușită a clasei politice românești care a repoziționat regiunea, cu rezultate benefice. Din provincie de frontieră, Dobrogea a devenit zona de deschidere la Marea Neagră și căile maritime internaționale. Astăzi, autoritățile locale și Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului își propun să continue proiectul înaintașilor prin transformarea Dobrogei într-un model pentru Levant și, totodată, într-un reper important pe traseul economic și cultural al renașterii „Drumului Mătăsii”.
“Dobrogea, martor al civilizațiilor milenare ale Levantului”
Dobrogea reprezintă modelul pe care România îl propune ca posibilă soluție pentru aplanarea conflictelor interetnice și interconfesionale din spațiul Levantului. Regiune istorică, parte a teritoriului românesc, bulgar și ucrainean, Dobrogea este reprezentativă pentru Levant. Aceasta a fost locuită din perioada neolitică, fiind leagănul unor colonii grecești în secolele VI-IV î.e.n. (Histria, Callatis, Tomis), precum și al primelor formațiuni statale ale geților. Teritoriul Dobrogei a
aparținut succesiv Imperiului Persan, Imperiului lui Alexandru cel Mare, Imperiului Roman, geto-dacilor, Imperiului Bizantin, Țaratului vlaho – bulgar al lui Petru și Asan, Imperiului Otoman, Țării Românești și, în sfârșit, României.
Dobrogea a fost gazda multor culturi și civilizații și reprezintă un model de conviețuire. Pe lângă populația majoritar românească din nord și cea bulgară din sud, 16 minorități etnice trăiesc aici în armonie, păstrându-și specificul și convingerile culturale și religioase: turci, lipoveni tătari, coholi din Ucraina, germani, macedo-români (vlahi), greci, armeni, albanezi, găgăuzi, sârbi, evrei, romi. Lucrările preliminare ale proiectului „Dobrogea, martor al civilizațiilor milenare ale Levantului”, care se vor desfășura până la 30 noiembrie 2018, au fost efectuate în colaborare cuUniversitatea “Ovidius” din Constanța și Universitatea din București. În cadrul proiectului ”Dobrogea – martor al civilizațiilor milenare ale Levantului”, prinde contur propunerea privind transformarea carieriei Bididia II din județul Tulcea într-un parc geologic și de agrement. Inițiativa Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului a fost prezentată autorităților locale de către președintele Consiliului Științific al ISACCL, prof.dr. Emil Constantinescu, și de directorul științific al ISACCL, prof. dr. Dan Grigorescu, în luna septembrie a acestui an. Propunerea a intrat în dezbatere publică, iar Primăria Tulcea a scos la licitație serviciile pentru elaborarea documentației tehnice și de consultanță în vederea demarării proiectului. Având în vedere amploarea acestei propuneri, finanțarea se va face fie prin accesarea unor fonduri europene, fie printr-un parteneriat public-privat.
“Dobrogea, punte între civilizația Europei Occidentale și cea a Extremului Orient”
Renașterea „Drumului Mătăsii” este o inițiativă internațională care s-a dezvoltat în ultimele decenii concentrându-se pe aspectele economice, de infrastructură și politice. Emil Constantinescu, președintele României 1996-2000, astăzi președinte al Consiliului Științific al ISACCL, a promovat încă de acum douăzeci de ani, importanța economică, dar și valoarea culturală inestimabilă a itinerariului. Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului poate facilita în mod concret dezvoltarea proiectelor dedicate patrimoniului cultural al țărilor străbătute de acest drum mitic, în special în zona Caucazului (Turcia, Armenia, Georgia, Azerbaidjan), dar și în România (Dobrogea).
Situată la intersecția Drumului Chihlimbarului, care ajungea de la Marea Nordului în estul Mediteranei, cu Drumul Mătăsii, care lega China de Europa Occidentală, punct final al limesului dunărean, care ne leagă de Germania prin Europa Centrală, traversată de migrațiile estice și frecventată de comercianții genovezi în Evul Mediu, câmp de luptă între Rusia și Turcia, cartier general al Comisiei Europene a Dunării (prin porto franco Sulina), Dobrogea a fost gazda multor culturi și civilizații și reprezintă un model de conviețuire.
Proiectul ISACCL subliniază necesitatea imperioasă ca această rețea creată în vremuri istorice și revitalizată astăzi prin construcția de căi ferate, conducte de petrol și gazoducte, să urmărească în același timp și dezvoltarea relațiilor culturale dintre China, țările care se înscriu pe traseul vechiului „Drum al Mătăsii” și Europa Occidentală, precum și descoperirea, prezervarea și promovarea patrimoniului cultural al țărilor din această vastă regiune.
Urmariți azi când aniversăm la 140 de ani de la unirea Dobrogei cu România, românii întinzându-și de atunci din nou stapânirea “până și la Marea cea Mare”, televiziunile zise de știri. În studiori lume citită și serioasă comenteză cum dau pe spate prezentatoarele că breaking news “s-au facut percheziții în celula lui Elena Udrea”. Imbecitatea este mețăurită și imbecilizarea de neoprit.
si aici a fost doar o simpla ocupatie si „unire”, ha sa fim seriosi… 🙂
Erau mai indreptatite Turcia, Rusia sau Bulgaria sa li se atribuie acest teritoriu?
turcii au pierdut razboiul ruso-turc, iar invingatorii si-au impartit prada. bucurestiul a vrut dobrogea, asa ca rusii au luat basarabia.
Rusii au luat sudul Basarabiei, adica judetele Ismail, Cahul si Bolgrad, nu Basarabia. Basarabia intreaga, fusese cedata de Sultanul Otoman, Tarului Alexandru I inca din 1812, cu „incuviintarea” Imparatului Napoleon. Sud al Basarabiei pe care il obtinusem dupa Tratatul de la Livadia din 1876, parca, negociat intre trimisii Tarului Alexandru al II-lea si cei ai Regelui Carol I, Asa „cacare”, invingatori, „cacare” prada, din moment ce am pierdut Sudul Basarabiei. Eu nu zic ca „schimbul” ne-a dezavantajat, dar de ce a trebuit sa cedam ceva al nostru pentru a obine ceva care era tot al nostru. Mereu am fost in calea uraganelor si cataclismelor politice si coliziunile marilor imperii ale lumii si la cheremul lor, biet popor roman si biata tara Romania. Si nici acum nu avem liniste, perfida si perversa Ungarie nu stie ce sa mai faca sa ne dezmembreze, uitand ca mai bine de 1/4 din arealul geografic in care sa plamadit si sa format poporul si natiunea romana sunt ocupate de straini. Numai Dumnezeu a binecuvantat acest popor si aceasta tara facand ca in vremuri de rascruce si de restriste mondiala sa fim acolo, la momentul si timpul potrivit, ajutati de marii conducatori ai lumii. Cum se intampla si acum si cum s-a intamplat si la Revolutie si dupa, cand Ungaria, Serbia etc.vroiau sa ne infiga cutitul in inima. Asa ca atentie, romani nu uitati cand va inchinati sa multumiti lui Bini, Americii, si mai stiu eu cui, dar nu va pot spune…?!Atentie si iar atentie la perfida si perversa Ungarie…?!
Rusii ne-au dat dobrogea contra sudul basarabiei adica bugeacul.