Partidul Social Democrat își prezintă programul de guvernare. Pe unde poate și cum poate. Unul dintre salahorii partidului, Mihai Budăi, susține că este „un plan bine elaborat, care are în spate multe sute de ore de muncă şi mulţi oameni”. Probabil că așa și este. Munca respectivă trebuie respectată, chiar dacă întregul efort nu va folosi nimănui la nimic. Precum într-o poezie a lui Mihai Ursachi: „Un om din Tecuci avea un motor/ dar nu i-a folosit la nimic”.
PSD n-a dus lipsă de programe, ci de aplicarea lor. Alegerile din 2016 au avut drept temă centrală „dreptate până la capăt”, program sufocat din fașă de tentaculele Sistemului. Oamenii așteptau – și mai așteaptă încă – dreptate până la capăt într-o țară infestată de securism, în care procesul electoral e în mâna militarilor, voturile se fură cu sacul, sentințele se dau în plicuri galbene, specimene precum Portocală decid destinele oamenilor, Statul paralel duduie în subteran, acoperiții fac jocurile în partide și administrație, huliganismul politic a pătruns peste tot ș.a.m.d.
De acel program s-a ales praful pentru că, imediat ce a preluat puterea, PSD n-a fost capabil să facă în decembrie 2016 ceea a făcut PNL în februarie 2020 – și anume să dea 25 de ordonanțe și 31 de HG-uri într-o singură noapte, ca hoții, să adopte bugetul prin asumarea răspunderii, deci fără nicio dezbatere în parlament și să adopte modificările la legile justiției tot prin asumarea răspunderii precum au făcut, fiecare la timpul lui, miniștrii Monica Macovei și Cătălin Predoiu, fără ca vreun timermans sau vreo Comisie de la Veneția să sară în sus.
Din cauze pe care le vom discuta altădată, PSD n-a fost capabil să îndeplinească acel program al „dreptății până la capăt”. Lipsa de reacție a partidului în primele săptămâni ale venirii la guvernare a dat posibilitatea Sistemului să se replieze, astfel că, PSD a pierdut din mână înainte de termen o guvernare pe care, în mod normal, trebuia s-o termine en fanfare. Motivele pentru care PSD a ajuns să fie terfelit în ultimul hal, fără să reacționeze în vreun fel, nu mai țin de Dragnea care e în pușcărie, ci mai degrabă de alții, care sunt afară.
Lucrul acesta se confirmă și acum, când este evident că PSD nici nu vrea și nici nu poate să ducă o luptă politică pe temele care șubrezesc pe dinăuntru sistemul democratic. Programul de guvernare ocolește subiectele dureroase ale drepturilor și libertăților cetățenești. Iar liderii care aveau opinii clare în domeniu au fost lăsați de săracul Ciolacu pe dinafara listelor, ca să nu deranjeze Sistemul încă patru ani, cu declarațiile lor. În timpul ăsta, acoperiții lucrează la țintarul locurilor eligibile care vor ieși din urna STS-ului, iar liderii pesediști „servesc mese” pe la Sărata Monteoru.
De altfel, Ciolacu afișează de mult mutra omului care se scarpină pe burtă că și-a văzut sacii în căruță. Patru ani de opoziție fără dureri de cap – trai neneacu pe banii babachii. El are chiar un soi de voluptate în a vorbi nu despre cum se va lupta PSD-ul în campanie, ci despre ce vor face liberali din ianuarie, după ce sigur vor avea toată puterea și tot parlamentul de partea lor. Adică a dat de pe acum semnalul predării.
Programele stufoase pe care PSD se chinuie să le facă cunoscute nu interesează pe nimeni. Trăim în secolul Facebookului, în care până și propoziții întregi se comprimă în câteva consoane, precum în ideogramele chinezești. Oamenii nu mai au răbdare să citească programe politice pentru că nu mai sunt educați să citească așa ceva. În România, literatura este înlocuită cu onomatopeea și grosolănia. La europarlamentare, PNL n-a avut nici un program, dar câștigat cu două cuvinte: „m(..) PSD”, expresie despre care propovăduitorul „României educate” afirma că este o declarație politică. Și a mai câștigat PNL cu o propagandă de tip nazist: ciuma roșie, puneți bâtele pe ei, cu ochii pe ei, cu plângeri penale, și cu parul pe ei fiind termenii „luptei de idei” promovată de Orban la câmp deschis.
Nici acum nu va fi altfel. Liberalii vor opune programului redactat de PSD doar câteva propoziții, emanate de gândirea paranoidă a unui „președinte” analfabet funcțional în materie de democrație: „e momentul ca țara să scape de PSD”, „sunt două pericole, sănătatea publică e ameninţată de COVID-19, iar politica românească e ameninţată de PSD”, „în timp ce ne luptăm cu pandemia, PSD, marele PSD, se luptă în birourile secrete din Parlament ca să dea Ardealul ungurilor (…) Oare ce v-a promis liderul de la Budapesta în schimbul acestei înţelegeri?” și altele asemenea.
Care va fi reacția PSD la o campanie dusă pe asemenea abordări cu origini naziste? Teancul de hârtii vânturate pe la televizor?
Dacă ar fi un partid responsabil pentru soarta țării, PSD ar înțelege că, înainte de toate, are obligația să spună de pe acum ce va face cu câteva teme ce preocupă multă lume, cum ar fi:
Ce măsuri concrete și imediat va lua pentru administrarea situației pandemice? Va menține organizarea actuală până la calendele grecești?
Va prezenta împrumuturile fabuloase făcute în timp record de acest Cuie Mâțu al finanțelor și pe ce s-au dus banii respectivi?
Ce ordonanțe și hotărâri de guvern are pregătite pentru primele 30 de zile de guvernare?
Are pregătit bugetul pe 2021? Ce prevederi mai principale cuprinde acest document? Îl va prezenta în parlament prin asumarea răspunderii?
Care este poziția partidului despre modificările propuse legilor justiției de acest etern și fascinant jongleur al politicii numit Cătălin Predoiu?
Va adopta impozitarea progresivă, într-o noapte, precum au făcut pe dos, cu taxa unică, Băsescu, Boc și Videanu în 2004, de îndată ce au preluat puterea?
Va completa majorarea pensiilor la 40% față de anul trecut – cu prezentarea clară a resurselor bugetare?
Va reînnoi raportul Ministerului de Externe pentru retragerea lui Maior de la post?
Va promova proiectul unei hotărâri privind începerea procedurii de suspendare a „președintelui”? Are pregătită motivația constituțională, rezultată din comportamentul abuziv al acestui personaj de-a lungul anilor, inclusiv în noul mandat? Este capabil PSD să deruleze o asemenea acțiune politică, înțeleasă ca o datorie de conștiință – chiar dacă inițiativa nu va fi votată în parlament și nu va primi un aviz favorabil de la CCR – și cu atât mai mult nu se va ajunge la referendum?
Este capabil PSD să depună în Parlament proiectul unei hotărâri privind verificarea averii președintelui în exercițiu, așa cum prevede Legea nr. 115/1996 privind declararea și controlul averilor? Chiar dacă o asemenea hotărâre nu va fi aprobată, trebuie să se știe că nimeni nu e mai presus de lege. Și nu e nicio rușine – ba dimpotrivă, e profund democratic – să fie verificată și averea „președintelui” așa cum e verificată averea oricărui primar sau consilier local din ultimul cătun.
În campanie, oamenii de la care PSD așteaptă votul au timp doar pentru astfel de lămuriri. Iar cine va dori alte lucruri în plus, va putea să acceseze undeva, pe un site, și „programul de guvernare”, adică motorul din Tecuci ajuns în curtea partidului…
livia Prostia nu se trateaza. Asa ca fa un pustiu de bine si fii macar discreta.