Presa românească actuală, la scară de risc, practică un fel de justiție precum grupurile de comando, amânând legi, decizii, obligând la un comportament deviat. Nu numai presa tabloidă, ci și aceea cu pretenții.
Impostura are deja soclu social, cu ritualuri specifice. Mult hulita clasă politică face parte din acționariatul acestor mașinării infernale care o diabolizează neîntrerupt. Ceea ce se regăsește în dozaj nesemnificativ în toată lumea, la noi este normă. Proporții continuu inversate nu fac decât să abată pașii în orice direcție s-ar îndrepta, eliminând minimul control asupra vieții private. Într-un asemenea mediu nu este deloc ridicol să se decidă că evenimentele din România sunt cele mai de luat în seamă, că suntem centrul lumii. Falsificarea realității pusă în mișcare de propaganda totalitară a fost transformată în gălăgia actuală, un exercițiu
de intimidare. Presa românească s-a întors spre slujirea partidelor, nu în ultimul rând din obediență, ci din cauza atmosferei existente.
Teroarea instituțională avansează, fără a fi neutralizată de formele alternative.
Alinierea generală la tot felul de artefacte antidemocratice produce o insuficiență care se resimte tot mai acut.
Grupurile de papagali, care seară de seară își schimbă între ei opiniile prefabricate, sunt ceea ce numim presa centrală. În teritoriu lucrurile nu arată chiar așa, însă asta poate fi doar o aparență. Lupta pentru putere, incorectă, aberantă, seamănă interziselor lupte a păsărilor. Această presă participă la aranjarea continuă a piramidelor corupției, ea însăși fiind o afacere din aceeași clasă de risc. Sentimentul că ar trebui dat timpul înapoi, și din acel punct începute lucrurile, nu reprezintă o neputință, o evadare. Așa cum se așteaptă mult prea mult de la justiție într-un sistem aberant, cum este acesta, la fel este situația presei. Separarea puterilor
în statul român a fost doar un bun prilej de împărțire a zonelor de influență nimic altceva. Masca de fier a sistemului se vede pe multe fețe împietrite, deținătoare a unor secrete care în condiții normale i-ar transforma pe deținătorii lor în infractori. Legăturile între presă și democrație, în România, nu mai există de multă vreme. Zidurile ridicate de colaboraționismul cu sistemul mafiot au creat o lipsă de comunicare și o combustie a firescului care reduc la zero posibilitățile unor schimbări politice. Fără presă scrisă, România nu există!
Presa nu este Parchetul, așa cum lasă a se înțelege unele centre media, din nevoia de a face o ordine după comenzi. Presa este ea însăși o putere în stat numai în măsura în care nu este făcută de mercenari. Dreptatea la televizor exclude orice demers jurnalistic, atentând la bazele educaționale, intelective ale societății. Acești inchizitori lipsiți de orice fir al moralității implicării, respectiv opinie independentă, ar fi un pericol și în justiție. Arhetipul lor se regăsește și acolo, sub mantia ofițerilor acoperiți. Dreptatea în numele căreia are loc reciclarea sistemului pare a fi cam singura stea polară a momentului. De aceea, taifunul care spulberă oazele corupției economice nu le clintește megafoanele.
Presa va reveni la adevărata ei condiție când anticorupția se va extinde, reglând întregul raport de forțe din societate.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.