Scurtmetrajul ARAD. Jurnalul meu virtual / ARAD. My Virtual Diary este cadoul regizoarei Carmen Lidia Vidu de 1 ianuarie 2016, ziua de naştere a artistei şi prima zi a Anului Nou. Pe 1 ianuarie, scurtmetrajul a fost lansat şi poate fi vizionat în varianta integrală pe pagina oficială de Facebook a regizoarei: https://www.facebook.com/SufletelulIustinei.
„Cadoul meu de An Nou şi de ziua mea de naştere e declaraţia de dragoste pe care am facut-o părinților mei şi oraşului meu în scurtmetrajul ARAD. Jurnalul meu virtual. Îmi iubesc familia, oraşul, vecinii, teatrul, ştrandul, târgul de vechituri, langoşii şi multe nimicuri care mi-au făcut copilaria să pară cu un pas în realitate şi cu unul în fantezie. La mulți ani tuturor! Bucuraţi-vă de Noul An!” – este mesajul regizoarei Carmen Lidia Vidu la intrarea în 2016.
ARAD. Jurnalul meu virtual este al doilea scurtmetraj documentar semnat de Carmen Lidia Vidu, distinsă în anul 2015 cu Premiul Gopo pentru cel mai bun scurtmetraj documentar, pentru filmul ei de debut: O scurtă istorie Astra Film. În filmul ARAD. Jurnalul meu virtual, Carmen Lidia Vidu îşi face şi debutul ca actriţă, jucându-şi propriul rol.
Fimul ARAD. Jurnalul meu virtual a debutat cu un premiu la festivalurile internaționale, obținând, în septembrie 2015, „Premiul Special al Juriului” la Indian Cine Film Festival 2015. În luna noiembrie, scurtmetrajul ARAD. Jurnalul meu virtual a câştigat şi o menţiune la 4th Delhi Shorts International Film Festival-15.
Cunoscută ca primul şi cel mai important regizor de teatru multimedia din România, Carmen Lidia Vidu a copilărit în Arad, oraş pe care l-a părăsit acum 15 ani, pentru Bucureşti. Anul trecut, regizoarea a revenit în Arad pentru un experiment cinematografic documentar despre oamenii şi locurile copilăriei sale. În filmul ARAD. Jurnalul meu virtual, Carmen Lidia Vidu este protagonista unei călătorii virtuale de-a lungul timpului, comprimată într-o singură zi.
Skate park-ul, piaţa de vechituri, plimbări cu bicicleta prin pădure, biserica, jocurile cu oamenii în vârstă din parc. Dor de Arad şi de frumuseţea oraşului, de vecina ei şi de cel mai bun prieten, Cristi, service-ul auto al tatălui ei, tramvaiul, karate, teatrul, Filarmonica din Arad, costumul de sirenă şi ştrandul – toate apar în film.
Alcătuit atât din momente reale, cât şi suprarealiste, parţial din memoria, parţial din imaginaţia eroinei, locuri văzute de adult prin ochii copilului, momente care au modelat şi au contribuit la dezvoltarea şi cariera regizoarei, filmul ARAD. Jurnal meu virtual este o călătorie vizuală şi o poveste despre maturizare, dragoste şi nostalgie.
„Sunt o visătoare şi de multe ori mă relaxez în propria imaginaţie. Îmi amintesc de un documentar despre Fellini – – şi de faimoasa replică: Acest documentar m-a inspirat să încerc propria mea versiune a realităţii. <ARAD. Jurnalul meu virtual> este ca o mărturisire combinată cu o declarație de dragoste. Este confesiunea mea despre cum un oraş poate modela structura unei fiinţe umane. E o declaraţie de dragoste pentru părinţii mei. Partea nostalgică vine din faptul că, după ani, mi-am amintit cum eram atunci când eram tânără, îmi imaginam că, îndată ce voi termina liceul, voi schimba lumea. Am făcut parte din generaţia MTV, am crescut în pop-cultura americană, eram toţi sub presiunea tinereţii, să devii un geniu la 23 de ani, să ajungi în vârf la 24, rapid şi agresiv. Am venit la Bucureşti pentru asta, uneori am fost, alteori nu am fost în vârf. Acum am ajuns la maturitate. Cu maturitatea este cel mai dificil să ai de-a face, nu cu copilăria sau cu bătrâneţea. <ARAD. Jurnalul meu virtual> este modul meu de a percepe realitatea, unghiul meu subiectiv şi felul în care oamenii şi lucrurile s-au intersectat cu drumul meu. Tonul filmului este nostalgic, puţin trist, puţin melodramatic, un pic narcisist, un pic de fantezie; singular, infantil, anacronic, ambiţios, la fel ca mine”, astfel îşi descrie regizoarea, care crede cu tărie că „nu există poveşti impersonale”, cel mai nou film de scurtmetraj.
Scurtmetajul „ARAD. Jurnalul meu virtual” face parte din seria de evenimente dedicate candidaturii municipiului Arad la titlul de Capitală Europeană a Culturii în anul 2021.
Conceptul, scenariul, regia şi producţia executivă a filmului „ARAD. Jurnalul meu virtual” îi aparţin lui Carmen Lidia Vidu. Filmul a fost realizat de o echipă de profesionişti, cărora li s-au alăturat şi mulţi voluntari.
„ARAD. Jurnalul meu virtual”
Concept, scenariu, regie și producție executivă: Carmen Lidia Vidu
Montaj: Cristina Baciu
Muzica: Ovidiu Chihaia
Costume: Lachatterie by Isabelle Vijiiac / Helga Fodorean
Foto: Dani Ioniță
Carmen Lidia Vidu s-a născut pe 1 ianuarie 1980, a copilărit în Arad şi a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti în anul 2003. Este regizor de teatru, de film şi de evenimente şi a montat douăsprezece spectacole de teatru pe scenele Capitalei – de la Teatrul Naţional, Teatrul Odeon şi Teatrul Nottara, până la cele mai importante spaţii independente – Teatrul Act, Green Hours sau Godot Cafe Teatru.
Cel mai nou spectacol de teatru montat de Carmen Lidia Vidu este „Eu. O casă de păpuşi, o adaptare modernă după „O casă de păpuşi”, capodopera lui Henrik Ibsen, şi poate fi văzut în ianuarie 2016 la Teatrul Odeon.
Anul 2015 a fost unul dintre cei mai plini din cariera regizoarei. Carmen Lidia Vidu a câştigat Premiul Gopo pentru cel mai bun scurtmetraj documentar cu filmul „O scurta istorie Astra Film şi a fost dinstinsă cu Titlul de Excelență în Artă Dramatică, decernat de Primăria Arad.
Tot în anul 2015, Carmen Lidia Vidu a colaborat cu Ion Bârlădeanu la expozitia foto-video „București. O lume de Ion Bârlădeanu și Carmen Lidia Vidu”, realizată la Hanul Gabroveni şi a regizat „Constanţa. A Dancing City, un proiect cultural foto-video despre estetică, dans şi oraşe.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.