Româncă premiată la Davos pentru lupta contra traficului de persoane: N-am crezut că mi se poate întâmpla mie (INTERVIU)

Cotidianul a stat de vorbă cu Ioana Bauer, președinta fundației eLiberare și prima româncă premiată la prestigiosul Forum Economic Mondial de la Davos cu distincția „Social Innovator of the Year”. Discuția pornește de la recunoașterea internațională a eforturilor Ioanei în combaterea traficului de persoane. Acest fenomen global afectează zeci de milioane de oameni și plasează România în mod constant în topul țărilor cu cele mai multe victime exploatate în Uniunea Europeană.

Ioana Bauer vorbește despre provocările aduse de noile tehnologii, în special inteligența artificială, care, deși oferă oportunități de dezvoltare, a facilitat o „pandemie” a exploatării online, în special în rândul copiilor, pe platforme care adesea prioritizează libertatea de exprimare în detrimentul siguranței.

Un „KOMPASS” inovator

Un punct central al discuției este modelul inovator „KOMPASS”, dezvoltat de echipa Ioanei pentru a identifica proactiv persoanele aflate în situații de risc ridicat, cum a fost cazul refugiaților din Ucraina. 

Spre deosebire de abordările clasice care așteaptă ca victimele să ceară ajutor, acest model utilizează planuri de siguranță individualizate și parole de protecție pentru a crea un zid de apărare în jurul celor vulnerabili, demonstrând că soluțiile născute în Europa de Est pot fi scalate cu succes chiar și pe alte continente, precum Africa.

Ioana a demontat în interviul pe care ni l-a acordat și mitul conform căruia traficul de persoane este o problemă care „nu ni se poate întâmpla nouă”. Ea a făcut un apel la trezirea conștiinței sociale și la voință politică pentru a transforma acest fenomen dintr-o realitate cotidiană într-o excepție, subliniind că adevărata prevenție necesită resurse, educație și oportunități reale pentru cei care, altfel, ar deveni prada promisiunilor false ale traficanților.

Conștientizarea pericolului și realitatea victimelor

Marco Badea: Simți că sunt oameni care poartă responsabilitate sau e care pe care și fiecare pentru el și mai mult întoarcem capul că e o problemă foarte complicată, dură și nu e interesul nostru acolo?

Ioana Bauer: Traficul de persoane nu afectează doar victima și persoanele apropiate victimei. În momentul de față, nouă, majorității, nu ne pasă de traficul de persoane, pentru că ne gândim  mie nu poate să mi se întâmple. Eu duc o viață privilegiată, sunt protejat sau eu știu despre traficul de persoane, n-o să mi se întâmple mie, n-o să i se întâmple cuiva drag mie.

Însă un lucru care o să rămână cu mine toată viața mea e că atunci când eu am început foarte de jos în povestea asta, am început să lucrez într-un adăpost dintr-o țară de destinație din Europa. Majoritatea persoanelor de acolo erau femei și fete din România și din Bulgaria. Şi din discuțiile pe care le aveam cu ele m-a șocat un lucru. Majoritatea din ele, dacă nu toate, spuneau: știam că traficul de persoane există, știam ce este, dar niciodată n-am crezut că mi se poate întâmpla mie.

Atmosfera de la Davos

Marco Badea: La Davos a mai fost loc, sincer, să se vorbească și despre demnitatea umană? Ai simțit cu adevărat că nu se bifează doar o temă, ci oamenii sunt atenți la astfel de probleme precum cele pe care tu încerci să le combați?

Ioana Bauer: N-o să spun că a fost ușor să introduc tema asta în diferitele camere și în diferitele discuții. Cu siguranță, există mult mai multă deschidere spre anumite teme care nu sunt atât de controversate. Ai mult mai simplu să vorbeşti despre, nu știu, protejarea animalelor decât cum facem ca în ziua de azi nu mai avem copii care sunt violați în mod repetat pentru bani.

Am fost undeva la 17 organizații reprezentate acolo și oamenii fac niște lucruri absolut extraordinare. Deci am primit o doză de speranță care mie mi-a fost infuzată și foarte multă inspirație în partea asta. Însă, lăsând asta la o parte, da, și venind dintr-o perspectivă foarte pragmatică, acuma o să vedem dacă unu, resursele o să urmeze, pentru că degeaba suntem de acord cu toții că traficul de persoane este o problemă foarte mare și că n-ar trebui să se întâmple și toți să ne dăm de ceasul morții când mai apare câte un caz din ăsta care ne face să ne oprim. Dar nu conștientizăm că asta e o realitate pentru mult prea mulți oameni, mult prea mulți români.