Pandemia Covid 19 absoarbe complet atenția românilor și nu numai a lor. În acest timp în lume au loc sau se accelerează procese care reconstruiesc ordinea lumii. Dincolo de sfidările medicale și economice, ele trebuie să pună România într-o stare de alertă geopolitică. A crede că lumea de după pandemie și de după căderea imperiului american (căci toate au un început și un sfârșit) va lăsa neschimbat sistemul de securitate al României, conceput cu circa un sfert de secol în urmă, ar fi o eroare imensă.
RECĂDEREA ÎN HAOS SISTEMIC
Din punct de vedere geopolitic putem remarca trei tendințe principale: creșterea Chinei, descreșterea SUA și renașterea unor vechi ambiții imperiale – Germania, Turcia, Iranul. Întrebarea care se pune este dacă din confruntarea acestor puteri va rezulta un nou centru al vechii ordini mondiale sau o cu totul altă ordine mondială, circumscrisă de un alt set de valori? Se mută centrul lumii pe care o știm sau se naște o altă lume?
Tendințele menționate trebuie analizate în relație cu alte două fenomene. Pe de o parte, este apariția unor actori nestatali cu relevanță globală. Dintre aceștia ar trebui menționați trei și anume: plutocrația transfrontalieră, crima organizată la nivel global și instituțiile internaționale. Pe de altă parte, este vorba despre mișcarea neo-anarhistă mondială care nu mai crede nici în democrație nici în oligarhie, și vrea să distrugă întreaga civilizație actuală pentru ca apoi, pe terenul astfel curățat să se poată construi altceva. Ce anume? Nu se știe. În orice caz, ceva punând munca deasupra capitalului, frugalitatea deasupra consumului, uniformitatea deasupra diversității, autoritatea deasupra libertății.
Sentimentul oricărei persoane care încearcă cuprindă cu privirea ansamblu acestor procese (cu greu ar putea fi numite evoluții) este acela al haosului. Nu, însă al unui haos tranzitoriu și corectiv, așa cum s-a întâmplat în istorie când torța puterii imperiale a trecut de la un actor geopolitic la altul, ci a unuia primordial și sistemic, care anunță apariția unui nou set de valori, a unui nou tip de logică politică, a unei alte concepții de viață socială și a unor alte instrumente de putere, circumscriind o revoluție mondială similară ca profunzime și semnificație celei care a marcat trecerea de la politeismul roman la monoteismul iudeo-creștin.
E ORA CHINEI?
În această furtună istorică este unica civilizație care China beneficiază simultan de trei atuuri: demografic (o populație numeroasă, disciplinată și educată), geografic (un spațiu întins apărat de munți și de ocean) și geologic (bogată în metalele rare necesare tehnologiilor de vârf).
China a urmat până acum un model de dezvoltare copiat după cel american. Înțelege ea, oare, că acest model nu mai poate fi aplicat, pe de o parte, întrucât resursele naturale disponibile nu sunt suficiente, iar pe de altă parte, pentru că aproprierea celor disponibile conduce spre conflicte militare, directe sau indirecte, la nivel global?
Dar despre care Chină vorbim? China a devenit pluralistă.
Așa cum s-a anticipat, pluralismul economic nu putea să nu fie urmat de pluralism politic. Doctrina „un stat, două sisteme”, care a avut ca scop reunificarea tuturor teritoriilor istorice chineze (RPC / „China continentală”, Hong-Kong, Macao, Taiwan) potrivit principiului unei „singure Chine”, a făcut ca, prin recul, puterea statului să se împartă între mai multe sisteme; nu sisteme ideologice (comunismul în China se mai găsește doar în numele țării și al unui partid), ci sisteme de putere – elita națională a mandarinilor neo-confucianiști care, pentru a evita confuzii de masă și crize psiho-politice, păstrează subiectului colectiv alcătuit de ea numele de Partid Comunist; plutocrația internaționalistă dedicată pragmatismului economic și deschiderii spre piața mondială; armata care, asociată cu neo-confucianismul, i-a conferit marxism-leninismului euro-asiatic „specific chinezesc”. Prin urmare, putem distinge dominanta culturală, dominanta economică și dominanta militară chineză.
Acestea pot corespunde și la trei tipuri de imperialism. Împletite și funcționând în sinergie după revoluția lui Deng Xiaoping din anii 1980, ele au segregat sub efectul pandemiei Covid 19. Dacă această pandemie a anunțat ora Chinei la nivel mondial, nu mai puțin, a scindat China la nivel național. Valorificarea atuului reprezentat de primul fenomen, va depinde de succesul în gestiunea celui de al doilea.
„PRIMĂVARA AMERICANĂ” SAU COȘMARUL UNEI NOPȚI DE VIS
În ceea ce privește SUA, imperialismul acesteia, ca orice imperialism, a avut (și încă are) două dimensiuni: renta imperială și universalismul. Ambele sprijinite de puterea militară americană; aceasta din urmă trebuind privită ca soluție de ultim recurs.
Ceea ce conferă viabilitate și durabilitate unui imperiu este universalismul; respectiv capacitatea de a face periferia teritoriului pe care îl controlează să aspire la modul de viață al centrului și să creadă că poate obține accesul la el. În schimbul acestei „promisiuni” plătește centrului renta – resurse materiale, umane, financiare etc.
A câștiga războaie nu este totul; important este să câștigi pacea, indiferent dacă ai învins în război sau nu. Or, pentru asta armele ajută prea puțin. Important este visul promis de absența războiului.
Modelul universalist american a fost definit și sintetizat în „visul american”. SUA a dominat lumea întrucât lumea voia să trăiască precum americanii; puterea militară americană a fost un factor subsidiar.
Ce a oferit „visul american” lumii? Pacea, democrația, drepturile omului și liberul schimb. Toate acestea pot fi exprimate și prin alte valori și mecanisme: stabilitate, predictibilitate, echilibrul și controlul reciproc al puterilor, transparență, responsabilitate, egalitatea votului, egalitatea șanselor, dezvoltare prin consum, încurajarea creditului (cu pandantul îmbogățirii din dobândă), individualism și laicitate.
Ce a rezultat de aici, după o vreme? Militarizarea politicii, mediocritatea guvernării / guvernanților, slăbirea loialității cetățenilor / indivizilor față de stat / națiune, diluarea identității colective și virtualizarea suveranității, polarizarea averilor (la nivel individual și statal), supraîndatorarea (publică și privată), fractura între puterea politică (locală) și cea economică (globală), între conducători / deținătorii monopolului violenței legitime și conduși / popor, între realitate și aparență, între fond și formă, între faptă și spectacol. Așa s-a ajuns la situația prezentă în care lipsesc banii și demosul (poporul angajat în conducerea statului prin reprezentanții săi), dar prisosesc armele. În consecință „visul american” și-a pierdut forța de atracție iar „pax americana” nu mai poate fi menținută nici manu militari.
Pe acest fond, administrația americană a renunțat la universalismul imperial, în favoarea imperialismului național.
Prima expresie a acestuia este naționalismul economic, concretizat într-o combinație de protecționism în favoarea capitalului american (realizat prin clasicele bariere tarifare și netarifare), subvenții acordate întreprinzătorilor americani (așa-zisul „stimul economic” sau „credit de salvare”) și sancțiuni economice aplicate concurenței externe sub diferite pretexte politico-economice (un fel de blocade economice de tip nou). Protecționismul nu poate fi, însă, până la urmă, altceva, decât o conspirație între stat și producători (corporații) împotriva consumatorilor. Subvențiile nu pot fi atât de mari încât să neutralizeze avantajele comparative și competitive ale puterilor economice emergente (în primul rând China) pe piața agregată a capitalului și muncii. Industria americană delocalizată în Asia nu se va mai întoarce în SUA, cu toți stimulii guvernamentali. Cât privește politica sancțiunilor, ea nu face decât să fractureze vechile alianțe ale SUA, ai căror membri au interese geo-politice și geo-economice diferite (a se vedea cazul Germaniei, Ungariei și României care, din motive diferite, toate strategice, nu se pot implica voluntar într-o confruntare cu China), și totodată să mobilizeze o coaliție mondială antiamericană.
Divergențele profunde legate de asemenea reorientări cu caracter revoluționar în politica externă americană au dus la izbucnirea războiului civil în SUA. Acesta opune în principal pe partizanii globalismului total și pe cei ai suveranismului imperial, precum și pe adepții autoritarismului extern celor ai autoritarismului intern, toate pe fondul divorțului ireversibil dintre dinastiile conducătoare, cu curtenii lor, și plebea condușilor infectați de virusul corectitudinii politice. Agravată de problemele socio-economice generate de pandemia Covid 19, criza internă impune Washingtonului precipitarea confruntării externe presupus decisive cu China.
CHINA ȘI SUA PRIVINDU-SE DIN OGLINDĂ
Situația actuală a Chinei și SUA pot fi văzute în oglindă. În SUA, capitalul cere mai multă protecție din partea statului și se simte prea puțin protejat. În China, capitalul cere mai multă libertate din partea statului și se simte prea încorsetat. În ambele, capitalul și statul au intrat în conflict acut. În SUA, întrucât statul, prins în lupta cu Covid19 nu are suficiente resurse să susțină capitalul. În China, întrucât statul, pentru a învinge în lupta cu Covid 19, trebuie să restrângă libertatea capitalului / pieței. Pandemia a acutizat conflictele interne. Soluția clasică, în aceste condiții, este exportul lor.
China are nevoie de o confruntare externă pentru a împiedica o eventuală alianță între armată și capital împotriva statului / „partidului-stat”.
SUA are nevoie de o confruntare externă pentru a împiedica nemulțumirile interne să submineze capacitatea combativă a statului în lupta cu rivalii externi. De aceea trebuie să ofere, mai repede decât ar fi crezut, energiilor contestatare interne o țintă în afara granițelor naționale. Astfel se urmărește și zădărnicirea alianței forțelor pro-globaliste interne cu cele pro-globaliste externe. Și pentru una și pentru alta, cel mai bun casus belli este Taiwanul.
Războiul civil american, alimentat și amplificat de criza indusă de Covid 19, pe de o parte, și defazajul dintre China și SUA cu privire la ieșirea din criza Covid 19, favorabil celei dintâi, pe de altă parte, impun trecerea la acțiune a celei din urmă. China, însă, are o urgență mai puțin presantă. Pentru ea, orice zi care trece înseamnă întărirea capacității sale de a face față întrecerii cu America.
Aceasta este contradicția principală a epocii actuale la nivel global.
ALIANȚELE, ÎNTRE NEVOI ȘI POSIBILITĂȚI
Pe planul alianțelor, China stă mai bine. Dintre vecinii săi cu anvergură globală, cei mai problematici sunt India și Japonia.
Altădată calificată, după criterii cantitative, drept cea mai mare democrație a lumii, astăzi India a ajuns o putere emergentă cu o conducere al cărei naționalism, deși aparent o apropie de doctrina Președintelui Trump, o face un potențial aliat generator de complicații nedorite pentru SUA. Pe puntea „crucișătorului american”, India are alura unui tun de calibru mare, dar neancorat.
Conflictul său ereditar cu Pakistanul creează mari probleme, în perspectivă, unei posibile antante indo-americane, în condițiile în care Washingtonul trebuie să facă importante concesii Islamabadului pentru a avea liniște în Asia Centrală și a ieși onorabil din capcana afgană. Iar aceasta joacă în favoarea Chinei. O Chină care întreține relații cumpătate cu Iranul; la rândul său o mare putere islamică regională.
În atari condiții, India are toate motivele să își păstreze deschisă opțiunea între Moscova (un aliat tradițional) și Washington. Or, aceasta o poate angaja într-o blocadă anti-chineză numai în situația unui acord ruso-american, dublat, dacă nu chiar condiționat, de o retragere a SUA din Orientul Mijlociu extins. Numai dacă Rusia se îndepărtează de China pentru a se apropia de SUA, India se poate angaja cu arme și bagaje într-o confruntare cu China. Iar asta se poate întâmpla numai dacă SUA dă Rusiei mână liberă în Orientul Mijlociu.
Actuala administrație americană a înțeles, din câte se pare, că angajarea sa în Orientul Mijlociu și Asia Centrală, o secătuiește de puterile necesare pe frontul chinez din Pacific. De aceea, încearcă să găsească soluții la problemele palestiniană, siriană, afgană (talibană) și iraniană, simultan cu racordarea la surse de energie care să îi anihileze dependența de petrolul arab, astfel încât să se poată retrage în relativă siguranță din zonă.
O asemenea retragere este câmp de negociere cu Rusia, interesată să domine regiunea, dar lipsită de capacitățile fostei URSS de a o face și a înlocui SUA în funcția de „polițist global”. Până când aceste negocieri, complicate și de ambițiile neo-otomane ale Turciei, nu se încheie, Americii îi va veni greu să se angajeze într-o confruntare directă și decisivă cu China. Prin urmare, China are tot interesul să țină SUA prizonieră în „viesparul oriental”.
În toată această șaradă, un cuvânt greu de spus îl va avea și „Internaționala corporatistă” despre care nu se știe cât de interesată va fi ca piața indiană să fie tulburată de un conflict sino-indian, sau ca hidrocarburile medio-orientale să curgă pe trasee dictate de logica geopoliticii rusești.
VECINĂTATEA CHINEZĂ – JAPONIA ȘI MICII TIGRI GEOPOLITICI DIN ASIA
În ceea ce privește Japonia, aceasta va avea de ales între a urma îndemnul protectorului său american de a îndigui influența Chinei în Pacific (după ce, în secolul XX, acceptarea unui sfat similar a dus-o la dezastru) și a căuta să afle calea unei cooperări strategice aprofundate cu China. Deocamdată, japonezii nu par nici înclinați nici capabili să renunțe la cartea americană.
În termeni practici asta ar putea impune reînarmarea lor și revenirea la o politică războinică, militaristă. Lucrul nu se poate petrece, însă, atât de repede pe cât ar avea nevoie SUA, iar pe termen lung confruntarea cu China, ar putea oferi Japoniei puține șanse de succes. În schimb China, pe măsură ce se va dezvolta și se va consolida ca primă putere economică a lumii, va putea face Japoniei oferte mult mai greu de refuzat decât SUA.
Cum se vor plasa în acest context „micii tigri geopolitici” – Coreea, Filipine și Vietnam?
Administrația Trump încearcă un joc temerar în peninsula Coreea. Eforturile sale se vor izbi acolo de opoziția conjugată, chiar dacă motivele fiecărui jucător sunt diferite, a Japoniei, Rusiei și Chinei. În ultimă instanță, unificarea Coreii s-ar putea face mai ușor sub patronaj ruso-chinez, decât sub unul pur american.
Cât despre Filipine și Vietnam, acestea vor putea fi teoretic atrase de sprijinul american împotriva unei eventuale dominații chineze, dar nu vor accepta rolul de „săgeată” a SUA în război cu China. Deja este știut că americanii luptă până la ultimul aliat și intervin în apărarea aliaților numai după ce aceștia și-au epuizat toate mijloacele de rezistență pe cont propriu.
Într-un asemenea context complex, contradictoriu și fluid, în care actorii locali au nevoie de sprijinul american, dar nu de conducerea americană, va ști, oare, Casa Albă să ofere alternativa unei ordini mondiale pluraliste la perspectiva, fie ea și numai teoretică, a unui monopolarism chinez? Nu prea sunt semne în acest sens.
ENIGMA RUSĂ ȘI ȘARADA EUROPEI GERMANE ÎN SECOLUL ASIEI
SUA are nevoie de sprijinul Rusiei și al vechilor aliați europeni. Cei din urmă, ridică mult mai multe probleme decât cea dintâi.
Europa occidentală dorește emanciparea de sub controlul american și vede realizabilă refacerea echilibrului de forțe la nivel mondial prin asocierea la ascensiunea Chinei mai degrabă decât prin opoziția față de aceasta. Pe acest fond, Franța, puterea nucleară a UE, a inclus SUA printre concurenții strategici ai Europei, iar Germania, prima putere economică a UE, a refuzat să participe la summitul Grupului celor 7, convocat de Președintele Trump la Washington, pentru a găsi un răspuns comun la sfidările economice consecutive pandemiei Covid19. În acest timp, „ministrul de externe european”, Josef Borrel, a apreciat că americanii se vor izola de jocul global, fiind absorbiți de problemele lor interne, și că „urmează secolul Asiei”.
Singura alianță transatlantică aparent încă fezabilă este cea neo-iacobină pusă sub stindardul „Black lives matter!” Realizarea ei va pune capăt „secolului Americii”, după ce acesta a lăsat în urmă „secolele Europei”, deschizând drum larg lozincii „Yellow lives matter!”
Rusia are mai multe opțiuni și de aceea o antantă ruso-americană, reluând cumva pe cea ruso-franco-britanică din secolul trecut, nu poate fi exclusă. De astă dată, „Antanta” va urmări „îngrădirea„ / „încercuirea” Chinei, iar nu a Germaniei, superputerea emergentă de atunci.
Pe termen scurt, însă, actuala relație cordială cu China, dublată de cea cu Iranul, India și chiar Turcia, îi conferă un spațiu de manevră amplu și binevenit. Pe termen lung, lucrurile s-ar putea schimba, în măsura în care China ar deveni prea puternică.
Se pune întrebarea dacă pentru a evita o asemenea posibilitate Rusia va prefera să împiedice apropierea Europei de China, menținând cooperarea strategică cu aceasta, sau se va alia cu SUA și eventual India, pentru îndiguirea Chinei? Dacă va prefera o politică de descurajare prin încercuire sau o confruntare directă care să implice China într-un război pe două fronturi – unul naval, american, și altul terestru, rusesc?
Iată, în linii foarte mari, șarada geopolitică pe care o va avea de dezlegat China în anii care vin. Gesturile sale rămân cele mai importante întrucât ea este singura sau măcar principala superputere globală emergentă.
O alta ar fi putut fi UE, dar aceasta și-a pierdut suflul.
Noua ordine a lumii sau cel puțin istoria lumii în următoarele decenii va depinde de modelul relației dintre această superputere emergentă și superputerea decadentă, SUA.
Capacitatea Chinei de a se impune va depinde și de modelul de viață pe care îl va propune omenirii, înlocuind „visul american”.
Criteriul acceptării unui asemenea model nu va fi măsura în care el este atractiv sau agreabil, ci măsura în care ele este adecvat și fezabil. În acest sens importantă va fi și moștenirea lăsată de „pax americana”.
Din această perspectivă singura soluție autentică (în sensul că se ridică din rădăcini naturale și nu este un produs de laborator) este cea chineză care în locul speculației financiare pune munca, în locul libertății pune autoritatea, în locul egalității pune meritul și în cel al consumului individualist, solidaritatea comunitară. În esență, dacă modelul american era inegalitar și liberal, cel chinez pare a fi, într-o variantă, egalitar și autoritar, într-o alta, inegalitar și autoritar, sau o combinație între cele două, în care egalitatea se referă la standardizarea consumului iar inegalitatea la verticalizarea puterii.
ȘI ROMÂNIA CE FACE?
SUA a invocat parteneriatul strategic cu România pentru a cere eliminarea firmei Huawei de pe piața românească, excluderea firmelor chinezești de la realizarea „infrastructurilor sensibile / critice” și rezilierea contractelor încheiate cu firme chinezești pentru construcția de capacități în domeniul energiei nucleare. Toate aceste cereri au fost acceptate formal printr-o declarație comună a Președinților SUA și României, publicată la Washington în 2019, care a fost apoi pusă în aplicare, deși nu avea nici o forță juridică.
În anii anteriori, România nu a răspuns ofertelor primite din China pentru construcția de infrastructuri rutiere (autostrăzi), în ciuda condițiilor favorabile prezentate de partea chineză, răspunzând astfel recomandărilor formulate de UE, deși, oficial, Comisia europeană nu a putut indica nici un impediment legal care să îi susțină interdicția.
Pe fondul unor asemenea evoluții, dacă nu în discursul oficial expres, cel puțin în cel implicit și, în orice caz, în cel oficios (răspândit masiv pe facebook și în unele medii academice arondate serviciilor secrete), a fost dezvoltat un discurs tot mai sinofob. Deși nu foarte apăsat, aluzii referitoare la culpa Chinei în răspândirea virusului Corona s-au făcut auzite în discursul prezidențial românesc. De asemenea, au fost răspândite informații potrivit cărora ajutoarele primite din China sau bunurile achiziționate de acolo pentru a fi folosite în combaterea Covid 19, au fost afectate de serioase vicii calitative.
Alături de acuza de a fi „omul rușilor”, pentru a compromite pe aceia care au formulat critici la adresa politicii Guvernului român, acuza de a fi „prietenul Chinei”, îndreptată împotriva acelorași persoane, s-a făcut tot mai des auzită. Dacă, însă, asemenea acuze au avut șanse de a fi crezute în condițiile unor tradiționale sentimente populare rusofobe, ele nu au putut prinde rădăcini ferme în conștiința colectivă caracterizată prin sentimente sinofile.
Aceste sentimente au explicații geopolitice verificate în timp. Într-adevăr, în timpul Războiului Rece, China a fost un garant al suveranității depline a României, amenințată de doctrina brejnevistă a „suveranității limitate”. De asemenea, China s-a remarcat prin ajutoarele economice trimise României ori de câte ori aceasta era lovită de calamități naturale.
Caracterul obiectiv al relației strategice dintre România și China, liber de orice conotații sau diferențe ideologice, a fost subliniat oficial de conducerea post-comunistă a României, până în 2004, dacă nu chiar până în anul 2009 și cu intermitențe până prin 2015. Presiunile occidentale au împiedicat, însă, concretizarea discursului oficial în proiecte concrete. Unul dintre acestea, referitor la deschiderea filialei unei mari bănci chineze în România, a fost abandonat, în lipsa unor investiții semnificative cu participare chineză aici. Deschisă, în schimb, la Budapesta, aceasta a înființat doar o reprezentanță de contact la București, în 2019, dar nici aceea prin efortul guvernului român, ci prin lucrarea BNR.
Răcirea relațiilor româno-chineze, în aceste condiții și în contextul crizei în care se găsește ordinea mondială, reprezintă o amenințare la adresa securității României. De asemenea, prin pierderea României, și China pierde cea mai favorabilă poartă de intrare în spațiul UE.
România este membru UE și partener strategic al SUA. Chiar și în condițiile în care nu ar fi transferat exercițiul vreunuia dintre atributele suveranității sale către organizațiile și alianțele din care face parte, încă apartenența la acestea îi creează obligații de coordonare cu ceilalți membri, limitându-i astfel libertatea de decizie.
Ceea ce poate face, în schimb, România este să își folosească statutul de membru și dreptul de vot pentru a susține decizii favorabile cooperării cu China. Lucrul s-a întâmplat în anumite limite în trecut, dar nu se mai petrece astăzi, când România urmează fără crâcnire directivele protagoniștilor care domină alianțele și organizațiile amintite.
Pe de altă parte, mai trebuie sesizat un fenomen. Sunt situații, în special în UE, în care protagoniștii alianței / uniunii promovează cooperarea cu China, dar nu acceptă ca și „membrii de rang secund” să facă același lucru. În asemenea cazuri nu se pune problema tensiunilor între China și entitățile colective în care România este parte, ci este vorba despre faptul că principalii actori ai acelor entități, interesați în strângerea relațiilor de cooperare cu China, vor să fie singurii negociatori cu aceasta. O negociere care nu se poartă și în numele celorlalți, ci pe contul / costurile celorlalți.
Este evident că statele cele mai dezvoltate ale UE nu sunt dispuse să aloce suficiente resurse pentru a aduce statele din est și sud la un nivel de dezvoltare de natură a asigura coeziunea economică, socială și teritorială a uniunii. Pe de altă parte, ele nu doresc nici ca puteri din afara uniunii să intervină în rezolvarea problemelor de coeziune. Este posibil ca o asemenea coeziune să nici nu fie dorită de primadonele UE, care astfel și-ar pierde o parte a controlului asupra celor mai săraci dintre membri.
China va trebui să concureze cu UE pe piața românească, ca și pe aceea a altor state membre UE aflate în aceeași situație cu România.
Nu trebuie ignorat, însă, că o asemenea prezență chinezească s-ar putea să nu deranjeze atât UE (ba chiar aceasta s-ar putea simți ușurată de oferta Chinei de a-i prelua o parte din obligațiile de solidaritate cu membrii săi), pe cât ar deranja Rusia. Aceasta cu atât mai mult cu cât unele dintre statele eligibile pentru proiectele chineze sunt tradițional ostile Moscovei. Este vorba despre Polonia și România, dar nu numai.
Pentru SUA, frontul european în confruntarea cu China este unul de importanță secundară. Logica globală a confruntării recomandă, totuși, ca nici pe acest front China să nu fie lăsată a se întări. Iată de ce Washingtonul va cere Bucureștiului să intre în coliziune cu vecinii săi care tind să se apropie de Beijing, în loc să încurajeze cooperarea cu acestea pe temeiul solidarității intereselor lor. Ceea ce, dacă va fi așa, va șubrezi stabilitatea și securitatea Europei centrale și de est, căreia îi aparține și România.
În măsura în care Covid 19 a creat și va crea dificultăți suplimentare – de ordin medical, economic, social și politic – în guvernarea României, dificultăți necesitând sprijin extern, marja de manevră a conducătorilor români în relația cu China și cu vecinii săi se îngustează. În fapt, pandemia a redus suveranitatea României. Cu cât mai mult România depinde de sprijin extern pentru a-și rezolva problemele interne, cu atât mai puțin ea este independentă.
Ca și în alte perioade ale istoriei, în lunile și anii care vin, românii vor avea de dus în principal o bătălie politico-diplomatică, inversând maxima titulesciană pentru a spune „dați-mi o bună politică externă, și vă dau o bună politică internă!”. Totul este cum își va asigura liniștea pe frontul intern, cel economico-social. În orice ipoteză, condiția este puțin mai multă suveranitate, iar premisa acesteia este să avem conducători puțin mai patrioți și mult mai competenți.
citez din memorie cateva nume de mari patrioti romani: klaus, siegfried, lucovid, eduard si lista continua…
Foarte bun articol,pacat ca un evreu trebuie sa ii invete pe fripturistii romanos cum e cu geopolitica!
Chinezii au fost implicati la modul corect in extinderea Nuclearelectrica,in licitatia internationala pentru Centrala de pompaj Tarnita,si aceste mari proiecte au fost boicotate de UE si SUA, in timp ce UK exact e fericita cu un proiect chinez de centrala nucleara la cheie,Hinkley Point C ! http://risap.ro/china-a-primit-unda-verde-pentru-construirea-unei-centrale-nucleare-in-marea-britanie
Nu mai vorbesc de proiectul Drumul Matasii care inseamna calea ferata (IN FUNCTIUNE) Hangzhou-Beijing-Moscova-Duisburg-Roterdam, si cate si mai cate
Dar noi nu avem voie,suntem prea putin importanti sa avem relatii extinse cu China
Sub domnia dezastruasa alui Trump ,Turcia isi face de cap in Mediterana,iar de la Erdogan al II-lea va trece ,cum ma vezi si cum te vad,la ocuparea Balcanilor!Sa vad atunci glorioasa armata romana cu pensii speciale,patriotice,ce face..
Nu am avut si nu avem o politica externa inteligenta asa cum nu avem o politica interna inteligenta
Adrian Severin
Statul roman, sau girueta de la incrucisarea celor trei imperii „moarte”? Pana cand? Ce risca prin ramanerea sa in acest statut precar?
Excelent articol.Felicitari!
Foarte interesanta sinteza dlui Severin! Doctrina chinezilor „un stat,doua sisteme” sau „nu conteaza culoarea pisicii, important e sa prinda soareci” este de 3-4 decenii in continuua evolutie la scara mondiala. In Africa, Europa si oriunde este loc pt capitalul chinez. Chinezii sunt „evrei” cu privirea oblica si acapareaza tot ceea ce fostul capital colonial european sau american nu mai poate apara si controla. Invazia capitalista a Chinei a fost posibila datorita „prostocratiei profitului” pe care au adoptat-o concernele Occidentului euro-atlantic in anii postbelici: „Sa manufacturam orice in China, ca e ieftin”. Aceasta superoferta facuta de investitorii Vestului in China, se intoarce impotriva Europei si a Americii multiculturale. Asa a ajuns capitalul chinezesc sa faca furori si sa creeze panica pe Wall Street.
SUA, pe de alta parte, nu a castigat nicio pace, cu exceptia pacii din Germania postbelica, pe care au ajutat-o din considerente geopolitice sa se ridice economic finantand reconstructia. In rest „pax americana” a fost un bluff si o spoliere a tarilor ocupate militar si ideologic. Apropos, in SUA isi fac veacu doi dubiosi „partizani ai globalismului total si ai suveranismului imperial american”, Tisminetki si Major…
Un nou acord SUA -Russia pt a facilita o blocadă anti-chineză, condiționat de o retragere a SUA din Orientul Mijlociu extins, ar lasa Israelul singur in fata Islamului…Asa cum Romania este lasata singura in fata presiunilor revansarde dinspre vecini.
UE acaparata de binomul germano-francez urmareste emanciparea de sub controlul american și vede realizabilă refacerea echilibrului de forțe la nivel mondial prin asocierea cu China decât prin opoziție față de aceasta.
China are netul avantaj de a NU fi condusă de idioți sau tâmpiți de țeapa lui Mandolină, Cîțu-Mîțu, Rareș Bogdan.
Și în primul rând nu așteaptă să vină TIR-urile cu mâncare din Spania, Italia sau Grecia că altfel riscă să moară de foame. E cum era și în România acum zeci de ani când se producea foarte mult, pe plan local.
China manufacturează. America, Europa Black Lives Matterm
Russia pe post de arbitru-principal, ofera multe incertitudini si surprize, diplomatia Stalin-Molotov este azi matritzata de Putin-Lavrov. Nu e simplu, avand in vedere ca cea mai mare Forta vecina se afla in Asia.
Nu am anvergura epistemologica a dlui Severin, dar RO prin elitele ei de dumping are de mizat la poker pe modelul american neoliberal/ inegalitar, pe cel neoconfucianist autoritar/ inegalitar, sau la ruleta ruso-germana, o combinație între cele două, în care egalitatea se referă la standardizarea consumului in UEgermana + concentrarea puterii asupra Europei continentale la Moskau & Berlin.
Romania a ratat si a pierdut la finalul „razboiului rece”, Chinaconfucianista e departe de Prut si Tisa. De aceea RO este o „moneda-de schimb” in UE si un joker”strategic” al SUA-Israel. Binomul Germania-Franta nu are interes sa sustina in SE Europei un nivel de dezvoltare favorabil coeziunii economice, sociale și teritoriale. Deci, get back to Russia?
Citind aceasta pseudoanaliza am mai dat jos de pe soclu un mit! Asa patesc idealistii care cred ca ce naste din pisica
poate exista fara sa manance soareci! M-am inselat, dar am o noua confirmare, cultura si inteligenta devin nule cand sunt folosite impotriva oamenilor, in acest caz a conationalilor. Cine se naste bolsevic ramane pe vecie! Monstruoasa
malformare a realitatilor, culmea, pornind tocmai de la VIRUSUL BOLSEVIC CHINEZ acuzat ca ne orbeste, rupandu-ne de „geopolitic”, ratiunea declansarii celui de-al treilea macel bolsevic mondial fiind tocmai BOLSEVIZAREA PLANETEI,adica
„o noua ordine mondiala”!? Sa vorbesti de „neoanarhism” si sa nu scapi un cuvant despre Marx creatorul anarhismului „modern”. Sa vorbesti de China bolsevica pana-n prasele prezentand-o „bisistemina”, iata sfidari flagrante, nerusinate ale realitatilor comise cu zambetul pe buze!!! Ce-i doare pe bolsevicii tuturor epocilor, in traditie marxista este forta REPUBLICII SUA care le spulbera ineptiile ideologice, de aceea numesc acest model de democratie „imperiu”.
Planeta se afla la cheremul a doi noi monstrii, Rasputin si Xi, care conduc noul Comintern si au veleitati de Marx si Engels, respectiv de Lenin si Stalin. Rusine mitului care s-a dat singur jos de pe soclul unde-l asezasem cu speranta!
I. În România lăcomia, aroganţa şi prostia politică a elitelor au „acutizat conflictele interne. Soluţia clasică, în aceste condiţii, este exportul lor.”
Prea nevolnici pentru asemenea soluţie, de 100 de ani ne-am lipit la tot felul de asemenea „exporturi” practicate de imperiile timpului, care toate, fără excepţie, doar ne-au folosit. Fie că vorbim de Primul şi al Doilea Război Mondial, Războiul Rece sau aşa zisa Pace de după.
Cu titlu de simplificare şi exemplu: făceam şi facem parte dintre ţările aflate la răscrucea marilor imperii ale secolului la IXX, al XX-lea şi folosite de acestea, dar numai România, deşi ne lăudăm cu capacitatea noastră de tranzacţie, în fapt o strategie destul de laşă de supravieţuire, a fost incapabilă să negocieze în beneficiul ţării şi a populaţiei sale susţinerea acordată, indiferent de cine ar fi vorba în cei 100 de ani. Doar în ultimii 30 de ani, timp în care România a fost „eleva cuminte” dar de loc briliantă, pentru care Rusia şi China erau duşmanii ideologici, că aşa „ne dictau” imperiile alese, acestea şi-au dezvoltat relaţiile cu „duşmanii noştri” în beneficiul populaţiilor lor.
II. Sună bine [românii vor avea de dus în principal o bătălie politico-diplomatică, inversând maxima titulesciană pentru a spune „daţi-mi o bună politică externă, şi vă dau o bună politică internă!”] dar axioma lui Nicolae Titulescu nu poate fi modificată de dragul frumuseţii „compunerii”. Cea mai bună bătălie politico-diplomatică nu poate aduce o viaţă mai bună populaţiei României – pe care aceasta o aşteaptă tot de 100 de ani – ca să nu mai fie la coada Europei, fără o politică internă bună. Asta am avea de negociat pentru susţinerea acordată, indiferent pe cine alegem. Dar cine să facă asta????
PS.1 Exemplul negocierilor cu succes de după Primul Război Mondial, care au schimbat geografia ţării dar prea puţin declajul dintre România şi restul Europei, este cel mai bun exemplu că o politică externă bună care profită de conjuncturi favorabile nu ajunge. De loc!
PS Cu toate acestea am parcurs materialul cu creionul în mână, cu mintea trează şi intuiţia politică lăsată să zburde.
Dacă mai trăia Titulescu, nu izola RO faţă de Japonia, China şi Rusia.
Oligarhii Romaniei, de la cei din business pana la cei din politica ,servicii, armata, sunt in stare de orice pentru a-si conserva averile. Majoritatea oricum au profiturile externalizate in paradisuri fiscale.
Corporatiile si fondurile marelui capital transnational dicteaza formele politicului in lumea globalizata. Profiturile business-ului sunt prioritare, malformeaza realitati sociale, submineaza generatii dupa generatii. Interesele corporatiste priveaza natiunile, mici sau mai mari, de lideri autentici, vizionari. Multinationalele ne sufoca individual pacalindu-ne cu avantaje globale. Toate conflictele lumii din ultimele doua sute de ani au legatura cu interesele Kapitalului. Dupa WWII economia lumii a fost dirijata de organizatii precum FMI, BM, OMC, ce au contribuit la globalizare, la dezechilibre, la saracie,la dezastre ecologice pe Planeta…Dupa modelul ciobanului Vdphone, romanii au fost pacaliti cu paine aditivata si spectacol media. Viata romaneasca s-a transformat intr-o exploatare economica si decadenta morala fara precedent. Tara are nevoie de aer curat, de ape curate si de elite constiente,responsabile fata de natiune, capabile sa se opuna proiectelor distructive globaliste, geopolitice, care vizeaza si distrugerea Romaniei, transformarea ei in parcele imobiliare straine. Nu consumand marfurile second-hand ale altora vom trai bine in Romania. Junta corporatisto-militara care conduce in numele statului este jenanta si periculoasa. Avem nevoie de lideri respectati intern si respectabili international, capabili sa intareasca statalitatea Romaniei, sa conlucreze cu populatia tarii, sa finanteze economia fara a vinde aiurea resursele naturale si activele nationale.
Se poate realiza daca Armata si Biserica trec de partea poporului, sau poporul se reunifica spiritual printr-o „minune divina” si propulseaza lideri nationali in inclestarea geopolitica ce se desfasoara…
Fixarea de mituri false e mai pustiitoare decat un uragan!Mitul „negocierilor” de dupa primul macel bolsevic mondial a rezistat in mintile tembele de dogma pana azi,de fapt „negociatorii” bolsevici trasand la ordin granite care in numele
unor principii generoase au incalcat realitati,respectiv le-au reasezat corect, dar cu aceeasi intentie criminala de a incita la noi conflicte, revansarde! S-au creat state artificiale precum Cehia-Slovacia si Iugoslavia pentru o noua inrobire, culmea invocand „inrobirea” austriaca. Dar un mit si mai monstruos a fost/este mitul Titulescu, individ ce a reprezentat Romania in centrul spionajului Comintern, la Geneva si care in numele „pacii” a exacerbat pericolul razboiului, implementand popoarelor mici ideea iminentei lui, a unei fatalitati insurmontabile! S-a vazut apoi ce valoare au „micile intelegeri” in fata tavalugului bolsevic! Experienta „intelegerilor” premergatoare celor doua razboaie balcanice din 1912/1913, CARE NU AU FOST IMPIEDICATE, aratase clar ce valoare au „tratativele”/pactele regionale in fata vointei „granzilor”! Liga Natiunilor unde a operat cominternistul Titulescu, care ca si camarazii Iorga si Maniu lipsea saptamani, luni, ani din Romania pt a-si indeplini adevaratele misiuni nu a reusit nimic din ratiunile ce au stat la baza crearii ca organizatie de mentinere a pacii! A asistat neutra la inarmarea pe fatza, incalcand prevederile tratatelor de pace, ale Germaniei si URSS care au colaborat intens pe inarmare intre 1919-1936; la Razboiul civil bolsevic spaniol declansat in 1936; a permis anexarile succesive de teritorii de catre Germania IN PARALEL CU OPERATIUNILE din Spania! De fapt la Geneva cominternistii sefi ai Ligii au pus la punct detaliile evolutiei razboinice europene transmitand sefilor delegatilor tarilor membre ordinele de la Moscova. Toti jderii, conii si alte jivine secu se intrec pe sine in marsavie pentru a rastalmaci realitatea cot la cot cu „istoricii” sub acoperire!
„Cu cât mai mult România depinde de sprijin extern pentru a-şi rezolva problemele interne, cu atât mai puţin ea este independentă”.
MNT: Nu cred. Exact o asemenea gândire ne-a dus la negocieri timide, tarate de un patriotism greşit înţeles. Exact acest sprijin extern de resurse trebuie să-l cerem-negociem pentru sprijinul acordat imperiului ales. Altfel de ce am face-o????
Să repetăm nebunia-enormitatea din al Doilea Război Mondial în care orbiţi de anticomunism ne-am dat resursele de petrol, cereale, teritoriu, omenie imperiului „răului” care deja ne dezmembrase, reîntregirea (cu costuri omeneşti şi de suferinţe greu de evaluat: mă refer la comunismul extins nu doar la pierderile de pe câmpul de luptă) fiind consecinţa unor interese ale marilor, exact aşa cum a fost după Primul Război Mondial.
Da. Ştiu locul comun cu „nu am avut de ales.” Oare? Oare pentru Germania nazistă resursele noastre nu erau vitale????
PS Exact o asemenea gândire fracţionată de restul lumii ne-a dus la susţinerea naţional-comunismului-ceauşist şi aberanta plată în avans a datoriilor.
Exact o asemenea gândire ne face nevolnici.
Modul de gandire,ideile si formularile „Martei” seamana ingrozitor de bine cu ale stalinistei „Rollason/Lilly Marcou”, ceea ce demonstreaza ca spalarile bolsevice pe creiere sunt ireparabile!!! Pakt-ul Ribbentrop-Molotov a stabilit atat desfiintarea ca stat a Poloniei, cat si anexarea unei halci uriase din Ardeal si tinuturilor romanesti din nord-est. S-a permis accesul german la resurse pentru crearea posibilitatii atacarii URSS de catre COMINTERNISTUL/GRU Antonescu acesta fiind obligat daca era patriot sa treaca de partea Aliatilor anglo-francezi pentru realipirea Ardealului! Marsavia celor care in numele dogmei bolsevice falsifica istoria e uriasa…
Apariția unui nou set de valori, a unui nou tip de logică politică
Liberalii s-au și conformat, ei sunt complet idiHoți.
Un articol de colectie asa cum severin ne-a obisnuit deja. Totusi ar fi cateva obiectii:
1. China nu e pluralista.
Alaturi de atu-urile invocate il mai adaug pe cel ideologic, semnificatiile ei culturale sunt cvasi-religioase, de aici o dorinta ‘genetica’ de unitate.
Faptul ca in china puterea politica e suprema [si in acest sens china este MAI MODERNA decat tarile occidentale intrucat aici exista un control civil real asupra institutiilor de forta] ii confera exact feed-back ul de care are nevoie.
Xi e comandantul armatei, care beneficiaza de investitii fara precedent, restul sunt fictiuni. Ceea ce noi numim ritos autoritarism pentru ei e paternalism; si exista reflexe ‘antimaidaneze’ la nivel de strada, ‘thefiveeyes’ n-au efectiv nici o parghie.
Nu are nevoie de conflicte reale – doar de nivel agitprop. Are nevoie de timp sa-si digere programul colosal de urbanizare + exportul de influenta economica [unde are un atu grozav dat fiind ca nu se amesteca intern].
2. Rusia: ‘antanta ruso-americana’ ?? poate in siria, contra chinei e exclus.
Chiar daca inconstant, loialitatea fata de aliat e un principiu geopolitic pt moscova [sa ne amintim de stanilesti cand petru nu-l cedeaza pe cantemir – si asa intram si noi in evropa; sau de returnarea ardealului cand visinski bate cu pumnul in masa la paris, in pofida sfaturilor disperate ale consilierilor]. Isi imagineaza cineva de pilda ca l-ar putea schimba pe snowden?
In plus – china e cu o generatie in urma la tehnologie militara; e o piata energetica SIGURA [ehei, ce mare nevoie a fost de sanctiunile prostesti? dupa ce i-ai interzis ukrainei sa se apere in crimeea]; si in trinomul ue-rusia-china moscova e la mijloc, avantaj geopolitic evident.
China nu e o amenintare, nu e superputere militara, portavioanele [in lucru] sunt ceva de nivel tactic vechi de 100 de ani. Satelitii cuantici de mesagerie instant sunt tehnologie furata; un plus ar fi startul la productia de procesoare [premiera mondiala, sua nu mai au monopol].
Apoi CU CINE sa negociezi? sua wasp e istorie, deepstate ul e de o mefienta celebra deja, america e tot mai mult un stat captiv, un colos pe steroizi si amfetamine caruia i se pretinde de unii sa devina vegetarian, trebuie evitata o criza de sevraj dar atat.
3. Romania nu are in prezent nici un aliat real [in siajul imbecilei conceptii basiste], in plus e un STAT SECURIST ASERVIT, nu mai avem feedback politic. SIE e eventual un actor intern, alaturi de inca 4-5. Nu exista deci un pivot pentru o proiectie suveranista, dragnea [si severin!] au aflat asta chiar pe pielea lor.
China e departe si ca sa intervina intern ar insemna sa-si incalce principiile; in plus magistralele lor ne ocolesc deja. Dragnea a mizat pe trump & bibi – cu ce rezultate am vazut; sa crezi ca un al doilea mandat republican ar fi altfel e wishful thinking.
Germania e catastrofa la geopolitica europeana, ca de obicei. Daca n-ar fi fost miopia frantei si brexitul un contrabalans francezo-brotanic ar fi fost interesant [de, o chestie mult prea complexa pt ineptul basesc].
Singura alternativa sa fie aliante zonale aproape inofensive – visegradul? cam riscant; turcia? (iliescu, ponta) sau moscova via serbia.
…
Finalul articolului mi-a dat fiori, titulescu a fost o catastrofa si inca una exorbitant de scumpa.
Admiratorii desantzati ai Chinei bolsevice nu sunt multi, dar extrem de activi dejectand ineptii precum balarii cu zeci de capete flacari pe nari. Mereu si mereu, indiferent de maciucile primite in moalele capatzanilor lor vide, revin cu prezentarea unei Chine straina de aceea reala incepand din 1912, cu toate genocidele alternate cu pauze de respiro ale masinariei bolsevice represive. Te intrebi firesc, acesti descreierati sunt manipulati sau tembelizati? Cu astfel de umanoizi Romania nu are nicio sansa de iesire din marasmul bolsevic. Vorbesc tembel, chiar daca unii cu o pretioazitate exersata in universitati selecte din Occident cu stipendii ale Partidului/Secu sau a miliardarilor rosii
gen Söros! Tembel si fara rusine fac dizertatii pe o tema clara, China e o tara bolsevica,cu partid unic si miliardari
ai Nomenclaturii bolsevice care controleaza intreaga economie si finantele, cu o Securitate si un serviciu de spionaj
militar care coordoneaza MILIOANELE de agenti din intreaga Lume pentru furt de tehnologie, in colaborare cu omologi
gen ENGIE rasputinista care a transferat industrii intregi pentru un furt aceesibil direct in China!!! Un cretinoid
comenta ca „nesatiosii” capitalisti occidentali au picat ca mustele-n laptele chinezesc, ca sa justifice manariile ILEGALILOR din Colhozul Bolsevic european!!! E dezastru in aceste creiere spalate si aspirate pana la un neuron…
FELICITARI PENTRU PROFUNZIMEA ROMANISMULUI TRAIT.
@ charlie:
In 1911 china abia deschidea ochii, n-avea de ales decat copypaste.
Deja mao proclama socialismul cu specific national – o lovitura teribila pentru ambitiile moscovei, in siajul caruia ne vom alinia si noi. Cu deng e clar ca marxismul e de fatada si partidul e in primul rand chinez.
In prezent promoveaza o ideologie evident suveranista.
Unde mai e bolsevismul? cate lovituri de stat a instrumentat china in ultimii 50 de ani? care din insertiile ei economice in africa nu e win-win?
Multumim, dle Severin! O analiza excelenta, la rece.
Acum, ca avem un tablou panoramic al realpolitik, ce program/solutii ar fi potrivit sa adopte Romania?
Caci si eu, la fel cu alti cativa comentatori, nu credem ca tot ce putem face acum este sa ne executam tacut in continuare, nu cumva sa scuturam barca prea tare. Mai mult, imi pare ca tocmai acum este o conjunctura favorabila sa incepem a indrepta gravele greseli comise. Nu mai tarziu!! Acum avem deschisa o fereastra de oportunitate. Eu cred ca tocmai pozitia noastra fragila, „la rascruce de vanturi”, poate fi o carte de jucat inteligent in mainile unui lider intelept, versat, care are la suflet interesul national. Vorba ceea, pozitia noastra dificila poate fi „un blestem ori o binecuvantare”, depinde de jucatori, intr-o buna masura. Acum, cand se reaseaza tabla de sah si fiecare natiune cauta sa isi asigure viitorul.
Gasiti oamenii potriviti pentru ocazie!! Stiu ca ei exista.
Si as mai aminti un amanunt.
Geopolitic si geostrategic, suntem unde suntem pe harta. pana la sfarsitul vremurilor.
Este ca in observatia aceea ca „Familia ti-o da Dumnezeu, prietenii esti liber sa ti-i alegi.” Important este sa navighezi cu indemanare, in pace si respect reciproc.
Oare chiar nu putem face in asa fel incat interesul nostru sa fie privit si de altii ca avantaj (si) al lor?
Ma gandesc mereu, ca exercitiu de imaginatie macar, ce ar putea fi Romania cu potentialul pe care il are nefolosit, ca resurse naturale si talent uman, odata iesita din gaura neagra in care a fost supta din proprie nesabuinta?
Cat timp credeti ca i-ar lua dulapului sa citeasca si inteleaga acest articol!
Cati oameni ca domnul Severin mai sunt prin partidele locale!
Domnul Severin este calificat sa faca parte din elita, dar are posibilitatea elita sa acceada la conducerea tarii?
Cum sa faca fata tara aceasta cu Veorica, Sica Mandolina si alti la conducere!
Cum sa tina pasul cand in conducerea tarii sunt numai prostocrati, mediocritati prin esenta si poporul alege numai aiurea prin excelenta!!
Probabil geostrategul Gusa si Radu Tudor s-au pus pe invatat !!
E bine ca au de la cine sa ia lectii!
Inainte de orice – un deosebit respect pt. analizele dlui A. Severin. As veni cu unele consideratii pt. intregirea atmosferei pe forum.
Fiecare zi de pace este in defavoarea Americii si asta, de cateva decenii, pt. ca diplomatia Nixon a gresit evaluarile sprijinind in exces China. Dar SUA nu se incumeta sa riste si incet-incet o confruntare cu China nu va mai fi relevanta. Daca acum 50 ani se vorbea despre miracolul japonez, despre actuala dezvoltare a Chinei nu exista cuvinte in dictionare, scria prin ’95 presa americana.
Aliatii: la americani e simplu, in afara de Israel nu prea mai au aliati de incredere, dar la chinezi, nici Japonia, nici India nu sunt apriori dusmani, ci doar in functie de conjunctura. In Japonia, in ciuda nivelului sau de trai ridicat, vechea rivalitate cu SUA nu se estompeaza usor, fapt la care se adauga o discreta dar puternica inarmare, ceea ce-i sporeste autoritatea, iar India oscileaza, intr-adevar, intre Moscova si Washington. In perspectiva, o China inteligenta ar putea atrage de partea sa ambele puteri asiatice, ceea ce ar reduce radical din complexitatea problemei cu America.
Referitor la Rusia, de unde cu trei decenii in urma era aproape de colaps, acum are sansa sa devina o balanta in cam toate scenariile. O alianta cu SUA nu se va petrece atat timp cat America e inca puternica, dar daca aceasta va slabi considerabil, in fata nevoii de spatiu a Chinei, o astfel de alianta va fi inevitabila.
Nu cred ca UE ar fi putut fi o putere emergenta, pur si simplu pt. ca ea e o alianta contra firii (…) si destramarea ei e inevitabila.
Despre Romania…
Tezele insirate se vor rezultanta unor cugetari non-conformiste. Raman speculatii, jenante.
1. Ce cauta fotografia lui Titulescu deasupra titlului? Se vrea A. Severin egalul lui? Ar fi ridicol.
2. “Revolutia mondiala” si noile valori invocate de autor sunt doar in capul lui. In viata reala prevaleaza compromisul!
3. Universalismul american ramane matricea definitorie a evolutiilor viitoare. Progresul tehnologic este si va ramane acolo. Inca un timp.
4. Invocarea “Protectionismului american” e fara obiect. Lanturile de productie s-au intins peste limitele rationale. Vor fi readuse la matca.
5. Confruntatea China – SUA? Ramane in plan economic, nu militar (exceptant situatia – oricand posibila – a unui accident)..
6. Teza: China – garant al suveranitatii Romaniei in perioada Razboiului Rece este falsa. Zhou Enlai spunea clar, public la Bucuresti, acum 5 decenii: “un fluviu urias, precum Yang Tse, nu poate stinge un foc indepartat”. Ca Romania a speculat inteligent, in interes propriu, conflictul ruso-chinez si chiar a mediat activ – asta e alta poveste. Autorul se poate documenta.
7. O criza medicala cum e cea actuala nu inseamna Revolutia mondiala. Chiar daca anarhisti violenti dau jos o statuie sau alta.
8. A. Severin cauta sa fie interesant. Majoritatea elementelor de analiza sunt fie incomplete fie eronate. Pornind de la premise false concluzia nu poate fi corecta. Shit in – shit out!
9. Optiunile Romaniei? “Pacta sunt servanda”. Un fost ministru de externe de la asta ar trebui sa porneasca.
10. Oare A. Severin, in caz de restriste, s-ar inrola voluntar sa-si apere tara? Ori ne va explica cum ca ar trebui sa vina altii sa o faca.
P.S. Comentariile jignitoare la adresa lui Titulescu, parintele diplomatiei romanesti, sunt iresponsabile. ClevetitoriI obnubilati sunt incurajati sa mai puna mana pe o carte si sa citeasca macar cateva discursuri. La fel de actuale si valabile si astazi. A-l eticheta peiorativ e o dovada de lipsa de minte.
Excelent articol
Oameni cu gândirea asemănătoare lui Charlie sunt primii care vor apăsa pe butoanele de lansare a rachetelor nucleare pt a-i distruge odată pt totdeauna pe bolşevici şi marxişti pe care îi urăşte aşa mult. Într-o conflagrație mondială, am încredere mai multă în bolşevici/ cominternişti că nu vor folosi arme de distrugere în masă neconvenționale…opusul bolşevicilor sunt oameni ca Charlie în care am încredere 0. Cred că Charlie, ăsta, arde în fiecare seară, într-un ritual religios sacerdotal, câte o copie a cărților scrise de Marx şi Engels pt a-şi ține în control ura nejustificată şi absurdă.
Dl Nelu Santinelu, dumneata esti cel care se afla in eroare si esti cel care gandeste simplist. Charlie e un caz aflat permanent in sevraj si tinde sa devina tot mai obositor. In rest, un articol de exceptie.
„Shinigami”/”Colonizatul”/”cyr”/”Sentinelu”, problema voastra e ca vedeti in autor doar excelentul manuitor de cuvinte
si nu manipulatorul bolsevic din tata/socru in fiu!Incapacitatea de a comite o asa analiza va face sa gemetzi in extaz mistic primitiv! Nu doar fapte istorice sunt rastalmacite, se jongleaza cu ipoteze si convingeri rupte de realitate. Cantec de leagan pt adormit bebelusii cu burticelele bombate de satzietate! Totul suna briliant, dar important e mesajul, esenta care de obicei, sub orice pseudonim de front comentati, va scapa. Am trait sa aud aberatia condamnarii „urii fata de marxisti/bolsevici”,ca si cum nu ar fi ei autorii genocidelor ultimelor aproape doua secole, China exceland cu peste 4 DECENII de razboi civil aranjat de cominternistii Mao si Cian Kai Shi pt decimarea populatiei! Cine apara asasinii sunt ei insisi potentiali asasini! Cine iubeste asasinii sunt complicii lor fara sa fii apasat pe tragaci! Multa vreme v-am considerat prosti, dar sunteti niste ticalosi drogati/in „sevraj” ideologic. Dorinta voastra e sa se uite trecutul sumbru de crime contra umanitatii si maceluri bolsevice mondiale, de aceea inchideti ochii la realitatile bolsevice din Romania cu securistii care se perinda in Deal, cu Rusia kgb-istului Rasputin inscaunat pe viata, cu China unde farsa „democratica” tinde sa inaspreasca masurile represive ale partidului bolsevic capabil sa apese pe butoanele pandemizarii Planetei pt a distruge „vechea ordine” prin paralizare totala! Metoda CRAH-urilor bancare devenise ineficienta, cum s-a vazut in 2008, de aceea a fost lansat virusul bolsevic chinez de care nu mai vorbeste nimeni. Nu realizati, pigmeilor, ca ginerele de bolsevic asasin incearca sa se „reabiliteze” promovand teza neomarxista a unei „noi ordini universale”? Chiar atat de natarai sunteti sa credeti in soaptele de iubire vesnica a unei curve bolsevice?
Ia viata particulara , autorul este condamnat definitiv pt. coruptie ,,, actualmente eliberat conditionat !Vorbind despre patriotism si integritate , trebuie spus ca actele de coruptie pt. care a fost condamnat , au fost savirsite in perioada in care era europarlamentar , deci reprezenta ROMANIA la U. E. ! Si se vede cum !
@Nelu Sentinelu: Concizia si claritatea exprimarii dumneavoastra este de apreciat, intrucit predomina comentariile dezlinate, mitocanesti chiar.
Nu am auzit vreodata de acel comentariu al lui Zhou Enlai dar nici nu il neg. Totusi, atunci, China a sustinut fara rezerve Romania, intrucit mai exista o declaratie, al carui autor nu il cunosc, posibil sa fi fost acelasi, cum ca Romania va exista cit va exista si China.
Revenind in zilele noastre, autorul are perfecta dreptate cind afirma ca tarile puternice din Europa fac fara rezerve afaceri cu China, dar interzic brutal aceasta Romaniei, in special Romaniei, care a ajuns intr-o stare de umilire comparabila doar cu cea din perioada cominternista. China este singura mare putere care a respectat Romania dupa aranjamentele din 1989, care au aruncat-o din lac in put. Un parteneriat strategic cu China ar fi prevenit dezindustrializarea tarii, impusa la admiterea in structurile europene, in buna intelegere cu fanariotii locali.
Titulescu este criticat doar de legionari si epigonii acestora. Indiferent cit de arzatoare le va fi fost legionarilor dragostea de tara, abia solutia preconizata de acestia, adica alianta imediata si neconditionata cu Germania, ar fi fost si mai daunatoare decit baletul pe sirma incercat de Romania, dupa ce Carol al 2-lea a cedat fara lupta. Intr-adevar, solutia preconizata de Titulescu, securitatea prin tratate, poate parea naiva dar, la urma urmei, Polonia, care nu si-a rasturnat aliantele cu pretul ocuparii totale si a comunizarii, inevitabile odata ce URSS primise mina libera in Est, este azi intr-o situatie infinit mai buna decit Romania, mereu si mereu vexata si facuta vinovata de toate relele lumii.
L-as mai adauga, alaturi de Titulescu, pe Corneliu Manescu, care a detinut si el functii importante in organismele internationale. A avut aceeasi soarta ca Titulescu, fiind marginalizat atunci cind Ceausescu si-a pierdut mintile.
@pt.cine nu stie, nu fii penibil! Pt cine nu stie, asa zisele fapte de coruptie ale lui Severin sunt niste inscenari ordinare, realizate de cei care tin Romania in genunchi si care sunt deranjati de patriotismul manifest al acestuia. La un moment dat se temeau a ca acest patriotism ar putea deveni contagios si le-ar putea strica jocurile. A fost o teama inutila. Majoritatea coplesitoare a romanilor n-au nicio legatura cu patriotismul,ei se simt bine in calitate de slugi a „celor de afara”.
asta scrie din parnaie ca sa i se mai reduca pedeapsa sau a iesit ?
TIPIC MIORITIC, un parnaias tine lectii de geoplitica…
Colonizatul,gandesti ca un inapoiat.Generatiile de azi si de maine sunt cu mult inaintea vremurilor,dar voi o tot tineti langa cu nu stiu ce fel de patriotism inventat de ceasca.Sunteti genul de oameni care discuta in carciuma despre traditii,patrotism si despre ce vrednici sunteti voi.Vai de steaua voastra de putintei la minte.
Liderii americani și germani sunt niște prosti. Drumul mătăsii ce leagă Asia de sud est de vestul european nu este o infrastructura menita numai sa faciliteze transportul bunurilor manufacturate de China către lumea occidentala.
Drumul mătăsii este legătura ce permite capitalului chinez sa dezvolte noi centre de producție acolo unde exista forța de munca dispusă și capabilă sa muncească pe salarii mici. Este vorba de peste un miliard de oameni săraci ce așteaptă zile mai bune.
Capitalul uman este cea mai bogata sursa de îmbogățire și menținere a puterii Chinei in toată Asia, Africa, America de sud si mai apoi Europa si Nordul Americii.
Desigur ca exista factori ce pot aduce imprevizibilul in geopolitică viitoare precum lumea musulmană condusă de Turcia lui Erdogan su Rusia lui Puțin..
Germania , in narcisismul tipic dovedit de multe ori nu intelege ca numai frica și trufia nu țin loc de afinități culturale. Inerția și autismul in politica externa va lovi din nou in aroganta germanică pentru ca ei conduc UE prin hoția voturilor și corupția de la Bruxelles. Istoria imperiului multietnic austro-ungar nu a servit nimănui din gaska papusarilor de la Bruxelles.
Pentru cine chiar stie a inteles ce s-a intamplat!
Mai sunt si idioti utili care mai cred in slujirea luluta!
Hai sictir!
@Al: poti argumenta de ce portavioanele chinezesti, in serviciu si in lucru, sint cu 100 de ani in urma celor occidentale?
@Al: Poate explici si cum putea Mao, in 1911 cind el avea 18 ani, sa proclame deja socialismul cu specific national – o lovitura teribila pentru ambitiile Moscovei, cind URSS, cu ambitiile sale comuniste intinse peste tot globul, nici nu exista inca.