Agatha Bârsescu, o tragediană pe scenele lumii

Daniela Dumitrescu, muzeograf, Colecția C.I. și C.C. Nottara,

Muzeul Municipiului Bucuresti

Agatha Bârsescu a fost admisă la Conservatorul de Muzică şi Declamaţie din Bucureşti, la clasa condusă de Ştefan Vellescu. Ion Ghica mai apoi îi oferă un angajament la Teatrul Naţional din Bucureşti, după primul an de studiu, unde a jucat rolul Azurinei din feeria „Fata aerului” de Cognard şi Raymond. Debutul său din 15 octombrie 1878 în comedia într-un act “Pe malul gârlei”, scrisă de Dumitru Ollănescu-Ascanio, avea să-i deschidă noi oportunităţi artistice, iar în 1882 joacă la Bucureşti pe scena Teatrului Bossel fragmente din piesele de teatru: „Intrigă şi iubire” de Schiller, din „Fedra” de Racine, din „Adrienne Lecouvreur” de Eugene Scribe şi „Jean Marie” de Theuriet, în ultima piesă avându-l partener de scenă pe tânărul său coleg de Conservator, C.I. Nottara. Rafinamentul artistic, aptitudinile, inteligenţa şi virtuozitatea interpretării privind abordarea unui repertoriu complex sunt prezentate ulterior în cronicile teatrale din revistele “Literatorul” şi „La Roumanie illustrée”. Întrerupe studiile de dramă de la Conservatorul de Muzică şi Declamaţie din Bucureşti, participă la lecţii de canto la Paris şi Viena, este admisă la Conservatorul din Viena, urmeză cursurile de literatură cu Josepf von Weiler, iar în 1883 Agatha Bârsescu a fost angajată la Deutsches Theater din Berlin, apoi la Burgtheater din Viena, (Teatrul Curţii Imperiale din Viena), care i-a acordat titlul de actriţă imperială datorită calităţilor sale interpretative, ale bogatelor rafinări artistice, de un puternic temperament, valorificate continuu, ea devenind cu timpul actriţă a teatrului universal.

A debutat cu rolul Ofelia din “Hamlet” pe scena Burgtheater-ului din Viena la data de 22 noiembrie 1883, apoi au urmat Desdemona din „Othello” etc. Succesul de care s-a bucurat pe scena teatrului vienez i-a adus o recunoaştere internaţională, fapt ce i-a sporit prestigiul, devenind societară a acestei scene de renume internaţional. Prin jocul său simplu, se „identifica cu personajul”, îşi contola mişcările, trăia sentimentele, patimile, conflictele şi dramele sufleteşti, ochii erau asemenea unor agate când situaţiile dramatice descătuşau „scene culminante”. O strălucire ciudată o învăluia, cuprinsă de o revărsare de vise, idealuri, trăiri frenetice în care sufletul găsea răspuns la atitudinea ei neînfricată. Multiplele sale posibilităţi erau cvasiinfinite, resorturi artistice erau activate pentru realizarea unor nuanţate interpretări, iar „trecerile sufleteşti de la o stare la alta” erau cele care dezvăluiau spectatorilor originalitatea ficţiunilor sale scenice. A întruchipat de-a lungul timpului eroine clasice precum Hero din „Valurile mării şi ale iubirii” de Grillparzer, aşa cum consemnează „Gazeta Transilvaniei” din 11-23 noiembrie 1883 sau „Curierul Capitalei”etc., eroina îndrăgostită care luptă împotriva tuturor convenţilor sociale pentru iubirea ei, femeia în care vibreză tensiunea, încordarea şi patima, cea pentru care sufletul e mai presus de soartă. Personajele sale atingeau duble valențe datorită superiorității literar-artistice, modele de înaltă ținută, anume parcă construite pentru temperamentul ei convingător: Eva romană din „Tragedia omului” de Imre Madach, şi Eva revoluţionară din Parisul anului 1789, Luise Miller din „Intrigă şi iubire” de Schiller, „Medeea” lui Grillparzer, „Maria Stuart” de Schiller, „Fedra” lui Racine, Recha din „Nathan Înţeleptul” de Lessing, Esther din ”Evreica din Toledo” de Grillparzer, Amalia din „Hoţii” de Schiller, „Sapho” de Grillparzer, „Ifigenia în Taurida” de Goethe, Magda din „Patria” de Sudermann, ”Antigona” de Sofocle, „Medeea” de Legouve etc. La invitaţia unor teatre din America a jucat variate roluri care i-au adus o recunoaştere binemeritată. Pe scena Teatrului Municipal din Chicago, în faţa a 3000 de spectatori, joacă rolul Principesei Isabella din „Mireasa din Messina” de Schiller, spectacol jucat şi în Philadelphia, apoi „Medeea”de Grillparzer pe scena teatrului Liederkranz din New York, apoi pe cea a teatrului „Deutsches Theater” de pe Irving-Place, însoţite de Magda din „Patria” de Sudermann şi Rhodope din „Inelul lui Gyges” pe scena People’s Theatre din Bowery. După izbucnirea primului Război Mondial trăieşte la New-York între anii 1914-1923 şi are un angajament literar pentru un „Club de lectură”, apoi alături de câtăreaţa Bonny Kelyl şi un pianist, înfiinţează o mică trupă care a susţinut în oraşele Detroit, Ohio, Cleweland etc., spectacole de poezie şi muzică în limbile română şi engleză, şi joacă în limba română „Debora” şi „Meşterul Manole” la New-York, alături de actori ai Teatrului Evreiesc. De-a lungul vremii a interpretat în ţară şi străinătate, la Cernăuţi, în piesele „După teatru” de Teodor Stefanelli, „Ninon” de O.A. Cerchez, „Fanny” de D. Ollănescu-Ascanio şi „Nunta ţărănească” de V.Alecsandri. Fiind pe aceeaşi scenă, C.I.Nottara o convinge să joace personajul Magda din „Patria de Sourdou” în limba română şi astfel conducerea Teatrului Naţional din Iaşi îi oferă un contract, numind-o în acelaşi timp societară clasa I. La Teatrul Naţional din Bucureşti interpretează personajul Doamna Clara din drama istorică „Vlaicu-Vodă” de Alexandru Davila, alături de C.I.Nottara, Andrada din „Traian şi Andrada” de Gr. Ventura şi V. Leonescu, şi Laura din „Dona Laura” de C. Mărculescu, iar în 1925 devine profesoară de muzică și declamație la Conservatorul din Iași. Succesul actriței s-a datorat tragediilor interpretate de-a lungul carierei, dar în special rolurilor din ”Medeea” de Grillparzer și ”Medeea” lui Legouve, inspirate din cea mai reușită tragedie antică cu același nume de Euripide. Pentru talentul ei a primit decoraţii din partea teatrelor din Darmstadt, Gera şi a Burgtheater-ului din Viena, iar în ţară a primit medaliile „Răsplata Muncii” şi „Bene Merenti”. Prin jocul său, Aghata Bârsescu atribuia personajelor vibrante povești prin psihanalizarea celor mai profunde stări sufletești, realizate printr-un complex proces al unui limbaj artistic, inteligent, convingător, ca măsură a forței retorice, a unui studiu interpretativ puternic confirmat.

Bibliografie:

Ileana Berlogea-Aghata Bârsescu, Editura Meridiane, 1972-(Colecția C.I. și C.C.Nottara);

Aghata Bârsescu-Memorii, Editura Adeverul S.A., București-(Colecția C.I.și C.C. Nottara);

Alcesta, Medeea, Bacantele, Ciclopul de Euripide, Editura Biblioteca pentru toţi, 1965;

Daniela Dumitrescu, muzeograf, Colecția C.I. și C.C. Nottara

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.