În concretețea materială a existenței sale, esența omului este munca în epoca burgheză, dar omul este înstrăinat de esența sa în epoca postburgheză prin ceea ce fusese esența societății în acea epocă: capitalul. Această concluzie marxistă asupra epocii proletariatului are nuanțe noi acum, în epoca postproletară?
Oricare ar fi aceste nuanțe, alienarea omului de esența sa încă rămâne o constantă. Ea a fost identificată mai întâi în gnosticismul antic, care susținea că omul este înstrăinat de izvoarele sale spirituale. Refăcând legăturile cu acest gnosticism, a cărui distrugere a fost păcatul originar al Bisericii, Rudolf Steiner a polemizat cu marxismul în numele concreteții spirituale a omului și a
reformulat teza alienării în bazele unei idei ce părea deja scandaloasă: spiritul este o realitate la fel de concretă precât considerăm noi, modernii, pietrele ca fiind ceva concret. Alienarea din viziunea lui Marx despre care vorbește antroposofia steineriană a apărut din pricina faptului că omul postburghez a asimilat convingerea că esența sa ar fi munca, iar munca ar fi o marfă. Omul preburghez nu își simțea esența în afara sa, ci în interior, în relația sa cu Dumnezeu. Iar omul
antic moștenea ceva din stările unor vremuri mai vechi în care, fără a avea conștiența de sine matură, percepția omului sesiza lumile spirituale mai clar decât lucrurile materiale.
Acest trecut evoluționar, diferit de prezentul evoluției omului, devenise de neînțeles sub judecățile pe care le formata doctrina evoluționismului materialist. Nu mai era de înțeles spusa divino-biblică „Dă nume lucrurilor, Adame!”, care n-ar fi avut sens dacă percepția și noțiunea (ideea) i-ar fi fost date lui Adam într-o unitate fără separare. Acela era Adam înainte de Cădere. După Cădere, noțiunile (ideile) au încetat să mai vină împreună cu percepțiile și această separare și-a avut apogeul în doctrina materialismului. Care a avut primele ei semințe încă înainte de Platon, la filosofii care au considerat că fundamentul cel mai adânc al lumii ar fi o formă materială indivizibilă.
Atomul, așa era numită această formă în limba grecilor. Fizica de azi vorbește despre câmpuri imateriale (vidul cuantic) din care apar particule cu masă. Iar unii fizicieni au propus ca
în vidul cuantic (non-spațiu și non-timp) să acceptăm a presupune existențe spirituale.
Antroposofia spune că esența supramaterialistă a omului nu are transformări conjunctural-istorice. Numele ei: libertatea. Liber față de ce? Față de necesitatea cosmo-spirituală? Marx înțelesese prin Hegel că libertatea este necesitatea înțeleasă, dar înțelegea necesitatea în termeni strict istorici. Steiner argumentează amplu, extrem de amplu faptul că libertatea este necesitatea cosmo-spirituală înțeleasă. Și mai ales iubită.
Cunoaștere și iubire. Cunoașterea materialistă este unilaterală. Și cunoașterea spirituală poate fi unilaterală dacă nu vine prin organul cognitiv care poate fi iubirea. Aici stă marea piatră de poticnire a omenirii. Obiectul acestui iubiri este un subiect: Logosul. Care S-a întrupat pentru a face acest enunț despre ieșirea din Cădere: Prin iubire veți cunoaște adevărul și adevărul vă va elibera.
Azi, cand serbam Duminica a 31-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon).altceva decat gargara masonica absolut de doi bani ,nu gasim la Aprozar?
„Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd! Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit, mai Bartimeu, fiul lui Timeu „
Deja cu peste un secol in urma Rudolf Steiner anticipa vremurile pe care le traim si ‘profetiza’ aparitia unui ‘vaccin’ al carui scop principal ar fi acela de a bloca in oameni tendinta spre spiritualitate .. ( https://www.libero-arbitrio.it/antroposofia/vaccino-scopo-evoluzione-spirituale/ ).
„Antroposofia spune că esența supramaterialistă a omului nu are transformări conjunctural-istorice. Numele ei: libertatea.”
DEFINITII … DEFINITII … DEFINITII:
ANTROPO- (dex) „ființă umană, om; uman, omenesc”. gr. anthrpos „om”. FORME compuse:
~biocenoză totalitatea organismelor vegetale și animale dintr-un anumit mediu, influențată de activitatea economică a speciei umane;
~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., ramură a biologiei care studiază specia umană și maimuțele antropoide;
~centric (v. -centric), adj., care raportează totul la om sau care face din om centrul universului;
~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de oameni;
~geneză (v. -geneză), s. f., parte a antropologiei care studiază originea, evoluția și dezvoltarea speciei umane;
~gonie (v. -gonie), s. f., explicație mitică privind apariția omului;
~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a unei zeități, concepute sub formă umană;
~sferă (v. -sferă), s. f., totalitatea așezărilor omenești și a relațiilor acestora cu mediul vital (biocenoze);
~tehnie (v. -tehnie), s. f., arta de a dezvolta armonios ființa umană;
~zofie (v. -zofie), s. f., doctrină teozofică în cadrul căreia divinitatea este înlocuită cu ființa umană divinizată;
„Liber față de ce? Față de necesitatea cosmo-spirituală? Fata de necesitatea cosmo-spirituală înțeleasă.(Marx vs. Steiner).
Cunoașterea materialistă este unilaterală … NE FIXEAZA locul NOSTRU cel CORECT in LUME si lume !!!
Și cunoașterea spirituală poate fi unilaterală dacă nu vine din iubire. IUBIREA fata de CE si CINE? Obiectul acestui iubiri este un subiect: Logosul (?). Sau IDOLATRIE (!). Fata de CINE ? fata de CE ?
Prin iubire veți cunoaște adevărul și adevărul vă va elibera. … ADEVARUL despre LUME? ADEVARUL despre lume? ADEVARUL despre VIATA BIOLOGICA? ADEVARUL despre SPECIA UMANA ?
DEFINITII … DEFINITII … DEFINITII …
Vidul cuantic…materia „neagra”…oare acestea sunt ale spiritului ?
CUNOASTEREA materialistă este unilaterală … NE FIXEAZA locul NOSTRU cel CORECT in LUME si lume.
Mai GRAV este CAND „vidul” … TINE LOC … de „cunoasterea umana” !
Si mai GRAV este CAND „gauri negre” … TIN LOC … de „iubirea umana” !
pe hegel in original
nu-l intzelegea
precum mayia pe mel gibson in aramaica.
I Dacă ar fi să căutăm bazele empirice ale umanității, schematic, am avea cam următoarea structură : individ – cuplu – organizare socială – religii politică – științe. Între științe, politică și religii există un „menage a trois” ce străbate spațiul și timpul într-o singură direcție iar rezultatul poate fi regăsit în așa zisele organizări sociale de ieri și de astăzi. „În realitate” , organizarea socială este un fenomen atât de complex încât este aproape imposibil de afirmat că societatea umană în ansamblul ei, a fost, este și va fi vreodată perfect ordonată sau organizată. Deși există multiple părți ale unor structuri sociale ordonate sau organizate pe diverse criterii și nivele , în ansamblul ei, societatea umană prezintă multiple manifestări ale unui organism neordonat, fără a fi totuși, complet haotic. Uneori numim asta, voia divinității, alteori hazard, întâmplare, destin sau neprevăzut. Decât să încercăm „a ordona” un organism viu de imensitatea societății sau umanității și a-i creiona o traiectorie liniară pe baza unor informații „științifice” sau istorice fracturate, poate că mai util ar fi dacă am recunoaște caracterul ei neuniform, și neordonat, determinat de mișcarea oscilatorie pe una și aceeași axă a timpului. Nici o formă de organizare socială, nu poate deveni constantă și liniară pentru o lungă perioadă de timp, precum se crede sau se încearcă, indiferent de numele pe care i-l atribuim căci indivizii sunt diferiți, se schimbă, ei înșiși fiind în continuă transformare.
II Trecerea de la sistemul de gândire contemplativ, la cel egocentric, a lăsat nu doar Pământul fără acel punct de sprijin pe care îl căuta Einstein ci a plasat și individul conștient, intr-un alt punct al propriei lui existențe. Centrul acesta, pe axa reală sau imaginară a timpului, a devenit dintr-o dată, propriul sau centru, propriul său sine conștient în mod continuu și perpetuu. Fără o axă comună a timpului, individul conștient, viața și materia , nu par a avea și alte elemente „de împărțit” așa că este firesc „să rătăcească” în căutarea unei alte origini, ignorând faptul că prin fixarea pe una și aceeași axă a timpului, a devenit conștient de sinele permanent, la diversele lui vârste, concomitent cu vârstele celorlalți.
Am putea spune că geocentrismul nu a produs efecte doar asupra legilor fizicii ci a schimbat și un întreg sistem de gândire și înțelegere a realității înconjurătoare, al cărei centru, în lipsa celui ce pină atunci aparținea Pământului, a devenit unu și același lucru cu centrul propriei ființe. Dintr-o dată, Pământul nu mai era punctul său de sprijin, centrul Universului, însă, conștient de sinele său, omul continua să îl perceapă ca și cum ar fi. Fără să-și dea seama, a fost pus în situația de a ocupa „locul rămas gol” în care, în mod paradoxal, întotdeauna a fost. Starea de preexistență pe una și aceeași axă a timpului ,comună cu aceea a Pământului, nu se schimbase. Toate rămâneau în același loc. Dealtfel nici nu avea un anume loc, decât la nivel imaginar și tot acolo se regăsește și astăzi. Se schimbase doar paradigma. Viața devine un paradox atunci când nu mai putem crede în minuni. Asta nu mă împiedică totuși, să apreciez munca imensă și valoarea de necontestat a tuturor oamenilor de știință din toate timpurile, în egală măsură.
Noi, omenirea de după 1930 (anul descoperirii Universului Extragalactic de catre Hubble, o „entitate”, superioara și necunoscuta pana atunci, din care ne tragem), de după 1995 (anul descoperirii primei exo-plante, exo-planete posibile „gazde” ale altor forme de „viata” in Univers), de după 2015 (anul descoperirii de componente ale aminoacizilor pe simple comete si asteroizi) … TREBUIE sa ne OBISNUIM … sa TRAIM/VIETUIM cu toate ACESTE noi PARADOXURI !!!
PARADOXURI … ale GENEZEI si EVOLUTIEI LUMII … si ale APARITIEI si EVOLUTIEI „VIETII” in LUME !!!
Si sa incercam … sa ne „reconstruim” FILOZOFIA NOASTRA … despre LUME și lume !!!
mai folosofic : e atitudinea ( care impaca materialul cu spiritualul si cu volitivul determinat de cele doua, ca rezultat. dar unde este iubire ( ca atitudine ) este si ura ca separare si apoi anihilare , echilibrul dintre iubire si ura ( ura putand fi materialismul pur) fiind egal cu zero din matematica ( materia /antimaterie= anihilare, dar apoi din zero pot apare iar iubire si ura ca influenta asupra haosului universurilor( daca poi zero cu numere le potentezi in ambele sensuri la plus sau la minus. TOTUL ESTE RELATIV in sensul ca e raportat la ceva. urmeaza intrebare: si ce daca, la ce foloseste????…. rezultatul este „cuget deci exist”, daca iau atitudine atunci devin ( panta rei) si apoi cu legile fizice aplicam pe faze sau stari fractionale ca spatiu si timp, ca alte dimensiuni inca nu percepem prin simturi ….