Amintiri cu Regele Mihai

Unul dintre cele mai importante momente din lungul șir de obiceiuri legate de înmormîntare este priveghiul. Nenumărate obiceiuri și practici, bocete și chiar jocuri au rolul de a-i ușura sufletul și de a-l pregăti pe mort pentru marea călătorie. Pentru a ușura despărțirea, oamenii spun glume, povești și amintiri despre răposat, îi evocă memoria sau refac anii copilăriei.

***

În lungile mele călătorii pe malurile Dunării, am nimerit într-un sat în care ființa un fel de club al mincinoșilor. Țăranii mai bătrîni se strîngeau pe o clupie (banca de lîngă poartă) și mințeau cu rîndul. Singura condiție a celui aflat la rînd era să nu fi mîncat nimic. Adică să mintă pe stomacul gol. Flămîndul era totdeauna mai încercat în materie de povești. Clubul mincinoșilor a sfîrșit tragic cu cea mai mare minciună auzită pe malurile Dunării. Gheorghe Strîmbu a povestit cum mergea pe cîmp și se gîndea la nevasta lui, cînd a auzit în spatele său un motor de automobil. A fost claxonat, dar s-a încăpățînat să nu se ferească. Și, deodată, a auzit o voce din mașină: „Bade Gheorghe, dumneata te gîndești la nevastă?“. „M-am întors, zice mincinosul, și ce văd? Regele Mihai la volanul mașinii lui strălucitoare, că te puteai bărbieri în negrul ăla regal, strălucitor. «Hai lîngă mine, bade Gheorghe, că te duc eu pe dealul nu știu care, unde ți-i nevasta la sapă.» M-am codit cît m-am codit, zice mincinosul, și Regele mi-a deschis ușa automobilului, am sărit lîngă Majestatea Sa și m-a dus la nevastă-mea care mă aștepta cu gura căscată.“

A doua zi dimineață, o mașină de la Miliție l-a ridicat pe Gheorghe Strîmbu, deși Regele Mihai era plecat din ţară de mai bine de şapte ani de la această poveste. Așa s-a sfîrșit singurul club al mincinoșilor de pe Valea Dunării.

***

O curte de palat elvețian, semănînd cu decorurile dintr-un film american, la Geneva, prin 2002-2003. Majestatea Sa și Principesa Margareta erau oaspeții de seamă ai unei elegante recepții la care participau tot soiul de elvețieni, oameni din familii regale, toți importanți și de viță nobilă, și cîțiva români sosiți pentru acest eveniment organizat în onoarea Sa. Toată lumea voia să-l salute pe Le Roi Michel Ier, să îi spună o vorbă, să se aleagă cu o strîngere de mînă sau să se bucure de cuvintele sale stinse, dar clare. L-am privit și eu de departe, copleșit în ciorchinele de oameni din jurul său, cu magnetismul acela inexplicabil al tăcerii sale atît de pline de înțelesuri. La un moment dat, de departe, de lîngă zidul care despărțea palatul de un pui de rîu, parcă am întîlnit o rază de lumină din privirea Sa.

L-am mai văzut abia peste trei ani, de ziua Majestății Sale, la Restaurantul La Villa al lui Mihai Focșa. I-am spus doar „La mulţi ani, Majestate!“, iar Majestatea Sa mi-a răspuns: „Mulțumesc! Nu v-am mai văzut de mult. Ultima dată a fost în Elveția, la o recepție, dar n-ați venit să mă salutați!“.

***

Regele tăcea într-un fel de cugetare adîncă, de tristețe izvorîtă din naștere. O singură dată am fost invitat în Familie. La Palatul Elisabeta, erau de față și Regina Ana, și Principesa Margareta, și Principele Radu, și Doamna Simina Mezincescu. Nu rețin decît tăcerile prelungi ale Regelui, groase și adînci, ceva între meditație și suferință, între detașare și durere. O dată sau de două ori, Majestatea Sa a întins mîna spre blana unui cîine gălbui. Am crezut că este un Golden Retriever. Mult mai tîrziu am aflat că era vorba despre un maidanez adus de undeva de departe.

***

Într-o zi, Majestatea Sa a dorit să ne facă o vizită la redacția ziarului Evenimentul zilei. Nouă și celor de la România liberă. Țin minte o singură întrebare scurtă pe care mi-a pus-o la ușă, în timp ce îl pofteam în sala de consiliu a ziarului: „Sunteți liberi?“.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de joi versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 4

3 Comentarii

  1. si-a regasit tihna stimat si iubit de OAMENI (un REGE OM!)…este un sfarsit care nu este tragic decat pentru ceilalti (care pot doar spera sa sfarseasca la fel)…odihneasca-se in pace!

  2. Daca tot e vorba de amintiri,sa citim marturiile contemporanilor tragicelor evenimente de 23 august 1944-de exemplu,Ioan Hudita,Jurnal politic.26 aprilie-31 august 1946;e si asta o dovada de respect…

  3. „…regele sa ramana neintinat…toata raspunderea o port eu”-cine o fi zis asta?si ce soarta a avut?

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.