Angajaţi la chinezi, fără carte de muncă

Zeci de oameni care lucrau fără contracte individuale au fost descoperiţi joi de inspectorii de muncă. Unii dintre ei au rupt-o la fugă imediat ce au văzut echipele de control, fără ca măcar să poată fi identificaţi.

Firma care desfăşura lucrări pe şantierul din Şoseaua Fundeni aparţine unor cetăţeni chinezi, însă pentru aflarea numelui şi identificarea lucrătorilor folosiţi de societate a fost necesară chemarea unui echipaj de poliţie.

Singura modalitate pe care inspectorii o au la îndemână pentru identificarea lucrătorilor este puterea de convingere, pentru că legea nu prevede obligativitatea declinării identităţii în astfel de cazuri.

Muncitorii zilieri ştiu acest lucru şi nu ezită să întoarcă spatele inspectorilor şi să-i întrebe nepăsători „Poţi să mă obligi?” sau „Ce poţi să-mi faci?”.

Echipele de control de la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Bucureşti au verificat, joi dimineaţă, un şantier de pe Şoseaua Fundeni, unde lucrau aproximativ 30 de oameni, niciunul cu forme legale.

Analfabeţi, în prima zi de muncă

Apariţia inspectorilor i-a determinat pe cei mai mulţi dintre ei să fugă sau să încerce să se ascundă.

Cei care au putut fi convinşi să rămână declarau că nu ştiu să scrie, că sunt în prima zi de muncă pe şantierul respectiv sau că nu ştiu cum se numeşte firma angajatoare şi nici patronul.

După discuţii prelungite, în care reprezentanţii ITM le explicau că acceptarea muncii la negru este în dezavantajul lor, oamenii începeau să recunoască faptul că muncesc cu ziua şi că nu-i interesează decât să aibă o sursă de venit.

Refuzau însă să dea informaţii despre firma care desfăşura lucrările sau despre patroni, apelând la înţelegerea inspectorilor, cărora le explicau că dacă divulgă ceva de mâine nu vor mai avea unde să muncească, iar acasă au familii pe care trebuie să le întreţină.

Pe schele, fără echipament de protecţie

Lucrătorii munceau pe schele din lemn improvizate, fără echipament individual de protecţie şi fără să le fie asigurate minime condiţii de muncă în timp de caniculă. Nici despre aceste lucruri nu au vrut însă să vorbească.

Întrebaţi dacă angajatorul le asigură între doi şi patru litri de apă pe zi sau dacă le dă pauzele prevăzute de lege, muncitorii indicau cişmelele improvizate sau recunoşteau că-şi cumpără singuri câte o sticlă de apă.

Cât priveşte pauza, aceasta era de o oră pe zi, între 12.00 şi 13.00, indiferent de temperatura de afară.

Şeful Biroului de control pe probleme de sănătate şi securitate în muncă de la ITM Bucureşti, Nicolae Negoiţă, a declarat, la finalul controlului, că fuga muncitorilor demonstrează că aceştia nu aveau forme legale de muncă şi că angajatorul nu asigura condiţiile necesare pentru protejarea stării de sănătate a lucrătorilor.