Are nefericirea naţionalitate?

Diderot spera că suntem deja atât de empatici încât nu i-am cere unui seamăn nefericit certificatul de naştere.

Din păcate, nu suntem încă atât de cosmopoliţi. Noi, românii, de pildă, nu credem că natura umană ar fi cauza stării noastre de fericire/nefericire înainte ca această cauzalitate să rezide în conjuncturi ale fiinţei noastre naţionale.

Avem aici vechiul paradox descoperit de economiştii britanici potrivit căruia binele colectiv rezultă atât din egoismele individuale, cât şi din cele societale?

Acest paradox nu devine claritate mentală decât în societăţile care dezvoltă puternic comerţul, urmărind un anume echilibru între ceea ce vând şi ceea ce cumpără.

Avem şi viziunea unor economişti care încearcă să clarifice paradoxul acesta din interiorul unor societăţi ce încă nu pot spera să vândă tot atâta calitate cât cumpără? Desigur. Ei constată o asimetrie care aduce nefericirea de a vinde materie primă slab prelucrată şi de a cumpăra produse ce conţin în ele prelucrări rafinate. Avantajul competitiv aparţine produselor înaltei prelucrări.

Încă din vremea lui Hume era clarificată predicţia care vedea că forţa de muncă ieftină (pentru că slab instruită) are să ducă la delocalizarea constantă a fabricilor către zonele acestei ieftinătăţi ce rezultă din mai slaba prelucrare a potenţialului resursei umane.

Miracolul economic japonez s-a bazat, după Al Doilea Război Mondial, pe înalta prelucrare (şcolire) a resursei umane interne. Acum, şi producătorii cu persoană juridică niponă practică delocalizarea pe direcţiile forţei de muncă mai slab prelucrate. Robotizările proceselor de producţie au contribuit decisiv la confirmarea predicţiei economiştilor clasici, dar această robotizare a fost făcută cu resurse umane înalt prelucrate. Alt paradox.

Naţionalismul comercial japonez cum a funcţionat? Acolo, delocalizările au urmărit să nu conducă la slăbirea potenţialului de şcolire a resursei umane interne. În SUA, acest echilibru nu a fost în centrul politicilor comerciale. Când a fost pus în centru, sub preşedinţia lui Trump, era prea târziu. Paradoxul următor are a fi că SUA vor atrage delocalizări în viitor doar dacă vor avea forţă de muncă ieftină cum are, acum, China.

Este o nefericire economică să nu ai alt avantaj competitiv mai mare decât ieftinătatea forţei tale de muncă? Să spunem că nu este o fericire atunci când nu ai populaţia Chinei. Nouă ni s-a profeţit că vom avea un al doilea avantaj competitiv în contextul crizei alimentare ce ar rezulta din deşertificările produse de încălzirea globală.

N-aş miza pe această expectativă. N-aş accepta să profităm de răul astfel profeţit. Aş reduce din primul avantaj şcolarizând necesarul de resurse umane pentru un industrialism IT made in Romania.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 5
Ioan Buduca 1112 Articole
Author

4 Comentarii

  1. Tara e pierduta. O tara in care principiul fundamental e sa ne punem bine cu sefu iar daca sefu e strain cu atat mai bine….e o tara fara viitor. Imaginati-va Polonia sau Ungaria alegandu-si prin vot liber presedinti nemti!!! Niciodata n-are sa se intample asta pentru ca la ei nu spiritul de slugarnicie e dominant ci al demnitatii ca natiune.

  2. Pana cand statul nu isi va indrepta resursa financiara catre „Fabricat in Romania”,nu va sustine industriasii privati,fara a interveni in vreun fel in procesul de productie, pana cand statul nu va intelege rolul nociv, parazitar, al sindicatelor pana cand un economist scolit ca dl Catu nu va intelege ca nu ai cum sa devii competitiv cu cele mai mari preturi din Europa la energia electrica si termica,(costurile fixe ale productiei), nu ai cum sa devii competitiv economic cu armate de juristi, sociologi, jurnalisti, bodiguarzi, politai de toate culorile, etc
    Munca adevarata trebuie respectată şi recunoscută, liceele profesionale trebuie sa ajunga in fruntea lantului educativ, educatia dedicata muncii utile trebuie sa primeze in fata educatiei indreptata catre taiat frunze la caini toata viata
    Inutilitatea sociala este izvorul deprimarii omului

  3. Nu o avea nefericirea nationalitate, dar in mod sigur NEFERICIREA POATE FI SI A FOST DESEORI…NATIONALIZATA! Si pentru ca veni vorba de Japonia si China, prima a produs „miracolul” economic dupa 30 de ani de la AL DOILEA MACEL BOLSEVIC MONDIAL
    printr-o tehnologizare masiva dublata de o politica rafinata de cucerire a pietelor prin practica de preturi subevaluate!
    O concurenta NELOAIALA intrucat nu a reiesit din ieftinatatea productiei, ci printr-u simplu calcul, vand mai ieftin catva
    timp, in pierdere, pana cuceresc pietele, dupa care cresc lent preturile recuperand si iesind in castig! China BOLSEVICA a COPIAT/FURAT acest model dupa alti 30 de ani, numai ca produsele ei sunt surogate ambalate tentant! In acest fel cetatenii
    mondiali cu resurse financiare reduse sunt inselati cu marsavie, asa cum sunt exploatati chinezii…la sange! Un lucru e cert, bolsevicii nu au nationalitate, cel mai bun exemplu oferindu-l asasinii din decembrie 1989 care dupa ce au preluat
    prin crime contra umanitatii puterea au „nationalizat” Lovitura de Stat-Comintern prin FARSA CFSN-urilor pt a o „legitima”
    si a trece la pasul urmator CONSERVAREA PRIVILEGIILOR MATERIALULUI BOLSEVIC SUBUMAN…Depinde la cine te raportezi, una e
    la Diderot si alta la Rouseau…

  4. popoarele sedentare … sunt VESNIC optimiste … si multumite de LOCUL ales de ei …
    popoarele migratoare … sunt vesnic nemultumite si nesatisfacute … de aceea misuna in continuu, dar degaba, prin LUME … fara sa-si gaseasca locul UNDE sa se aseze …

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.