Arkis Architects, un important exportator de arhitectură

Am fost de curând la un eveniment cultural de mare rezonanță, lansarea unei cărți voluminoase, intitulate Natural Elements (The Architecture of Arkis Architects). Evenimentul a avut loc în Islanda, la Reykjavik, în biroul modern și vast al uneia din cele mai importante firme de arhitectură islandeză, Arkis, recunoscută în Europa pentru valoarea priectelor construite și arhitectua verde (ecologică) pe care o promovează.

Sute de persoane au participat la această lansare, încununând activitatea remarcabilei firme Arkis Architects. Volumul, editat impecabil de Arvinius+Orfeus Publishing din Suedia, e însoțit de câteva studii, care individualizează profilul acestui birou de arhitectură, dinamic, prețuit nu doar în Islanda, ci și în afara țării, unde s-a afirmat deja ca un important exportator de arhitectură islandeză, ecologică, arhitectura verde, cum mai e numită cu un profund respect.

Architecții din conducerea firmei Arkis și oaspeți de onoare / De la stânga la dreapta: Dr. Sigridur Magnusdottir/Arhitect+Critic; Adalsteinn Snorrason; Viggo Magnusson, Torvardur Larus Bjorgvinsson; Birgir Teitsson; Bjorn Gudbrandsson; Svava Bjork Bragadottir; Dr. Doina Uricariu/Poet, USA+Romania; Dr. Livio Dimitriu/Arhitect+Critic, USA; and Arnar Thor Jonsson

Fundat în 1997, Arkis Architects are în palmares nu numai proiectele de diferite dimensiuni, selectate în acest amplu volum, prezentate, de altfel și în Green Architecture, o carte de referință despre arhitectura ecologică europeană, editată de Cayetano Cardelus, care a apărut la Barcelona, în Spania. Premiul Norvegiei în arhitectură, pe anul 2017, obținut pentru clădirea și integrarea peisajului ce definesc Centrul Acvatic (Holmen Aquatics Center), nominalizarea la prestigiosul Premiu Mies van der Rohe, în 2016 pentru Holmesheidi Prison, The Islandic Concrete Prize, în 2016, pentru impresionanta clădire a Institutului de Istorie Naturală și Centrul de vizitatori/Snaefellsstofa Visitor Center și Universitatea din Reykjavik sunt expresia unor împliniri de anvergură, recunoscute național și internațional, într-o lume a concurenței acerbe, în orice domeniu.

Centrul Acvatic Holmen, Asker/Norvegia, (2013-2017)

Autorii textelor din volum sunt personalități recunoacute în arhitectura construită, în critica și istoria arhitecturii moderne. Sigridur Magnusdottir, arhitecta din Reykjavik cu o experiență de trei decenii, în domeniu, care conduce biroul Teiknistofan Trod, prezintă caracteristicile peisajului nordic și celui specific Islandei, din perspectivă profesională, cu toate provocările pe care trebuie să și le asume proiectele construite. În țara vulcanilor, născută din împietrirea magmei și a lavei, în țara de ghețuri și cascade spectaculoase, între ele și cea de-a doua din Europa, ca volum de apă azvârlit într-o secundă, în țara cu geyseri ce țâșnesc ca niște obeliscuri naturale de apă și aburi fierbinți, în țara lagunelor și a dantelei de fiorduri, a mușchiului auriu și ierbii ce-și înfig rădăcinile în geologia vulcanică, pe malul desenat de izvoare și râuri, de lacuri stăpânite de cârduri de lebede sau de stânci de bazalt, acoperite de mii și mii de păsări (The Character of a Landscape). Nu e vorba numai de peisaj ci și de corpusul tradițional de clădiri, de patrimoniul urban și rural al arhitecturii islandeze. Arhitectura islandeză nu și-a propus să concureze peisajul ci să-l slujească, să-l pună în valoare și mai ales să nu-l știrbească, distrugă sau risipească din întregul lui.

Parohia Astjorn, Hafnarfjordur, Islanda, (2014-2017)

Arhitectul și istoricul arhitecturii Atli Magnus Seelow, Profesor Asociat la Chalmers University din Gothenburg și Conferențiar la Institutul de Istoria Artei și Universitatea din Erlangen Nurenberg din Germania evidențiază, în studiul lui A Place with Friction, dialogul și atitudinea de confruntare problematică a echipei de la Arkis cu tot înseamnă caracteristicile locului, aspectele regionale, folclorice, rapida modernizare după cucerirea Independeței de sub monopolul danez, crearea unei identități a locului, în dialogul dintre arhitectură și natură, modernitate și materiale, contrastul sau cameleonismul paletei cromatice în peisajul natural și contextul urban.

Arkis Architects, în contextul internațional

Volumul e însoțit de o postfață scrisă de Profesor Dr. Arhitect Livio Dimitriu, care pune arhitectura Arkis in perspectiva istoriei arhitecturii moderne. El predă arhitectură, istoria și teoria arhitecturi la Pratt Institute în New York, este Honorary Advising Professor, la Inje University in Corea de Sud, și are o veche relație de colaborare profesională cu Islanda și Arkis Architects. Această colaborare a debutat în 1992, când Prof. Livio Dimitriu a fost invitat să stabilească prima Școală de Arhitectură din Islanda, împreună cu Peter Cook, unul din principalii exponenți ai avangardei britanice, Kenneth Frampton, cel mai important istoric al arhitecturii din zilele noastre și Dan Hanganu, unul din cei mai importanți arhitecți canadieni, de origine română. Cu prilejul unei expoziții Carlo Scarpa, organizată de Prof. Livio Dimitriu, în Islanda, atunci, a avut loc întâlnirea cu unii din arhitecții ce vor crea, peste câțiva ani, Arkis Architects. A urmat o colaborare fertilă americano-islandeză, concretizată în textul scris de Profesorul arhitect Livio Dimitriu la prima monografie scoasă de Arkis Architects, cu proiectele din întâia lor decadă de afirmare.

Centrul de vizitatori Eldgja, Islanda, (2013-2017)

În paginile intitulate Interview with Partners, arhitecții Bjorn Gudbrandsson și Egill Mar Gudmundsson oferă o adevărată profesiune de credință a celor ce lucrează la Arkis Architects. Extrem de concludente mi s-au părut argumentele celor doi arhitecți, parteneri în Arkis, care răspund la întrebările lui Thomas Lauri, Luând în considerare relația dintre context și funcțiuni și tema proiectului sau ceea ce-și dorește să realizeze beneficiarul. Proiectele concepute de Arkis își propun să optimizeze toate cerințele și să înlăture pierderile previzibile, dăruind beneficiarului o clădire ce-i depășește așteptările funcționale, estetice, de menținere și întreținere, și, nu în ultimul rând, un plus de peisaj, o arhitectură care l-a îmbogățit.

Proiecte ce depășesc toate așteptările

În cazul clădirii centrului acvatic din Oslo, soluția propusă a fost aceea de a crea în locul unui acoperiș exclusiv funcțional, unul natural, format prin adăugarea unui relief, un mic deal acoperit cu iarbă sau movilă verde peste uriașul bazin, cu ferestrele tăiate la înălțimea privirii înotătorilor.

În paginile intitulate Interview with Partners, arhitecții Egill Mar Gudmundsson și Bjorn Gudbrandsson ne oferă codul profesional și etic al celor de la Arkis, care explică prestigiul național și internațional al biroului islandez și capacitatea acestuia de a face față excelent oricărui tip de provocare și gen de proiect, inclusiv un plan zonal destinat remodelării și dezvoltării părții de Est a orașului Reykjavik, Ellidaarvogur-Artunshofdi. Arkis au propus și proiectat un nou parc urban rezidențial, care va înlocui o zonă industrială, axată pe industria mică și mijlocie, în curs de dezafectare cu o arhitectură  rezidențială. O arhitectură elegantă, cu multe spații verzi, va revigora peisajul, prin readucerea mării, a soarelui, a plajei, în viața locuitorilor. Va fi înlăturată arhitectura cenușie, obturantă ce a exclus minunea peisajului natural, din vechea dezvoltare urbană.

Universitatea din Reykjavik, Islanda (2006-2010, în colaborare cu firma HLA din Danemarca

Un alt master plan care m-a impresionat este cel produs pentru noua plajă de la Geirsnef, ca și toate inserțiile de transport public care folosesc portul sau curelele urbane, dezvoltând un bien-être vizual, ecologic, natural și estetic. Inteligența și frumusețea soluțiilor găsite sunt molipsitoare. Sunt sigură că multe orășele sau orașe își vor dori să se întoarcă, prin asemenea proiecte, la natură.

Universitatea din Reykjavik e un alt proiect al celor de la Arkis care e mai mult un orășel, un campus complex, decât o clădire, fie că-l privesc dinspre Oskjuhlid, dinspre sud-vest sau din altă parte. Universitatea înseamnă transparență, adaptabilitate și progres științific. “Proiectul e a fost conceput ca un sistem solar cu toate aceste ținte rotindu-se precum planetele în jurul sistemului solar.” Spațiul central al clădirii principale se numește chiar Soare. Intrând în universitate, descoperi, urcând scările deschise, indicatoare spre Marte și Venus, care te trimit spre diverse departamente. Lumina e impresionantă, ca și vitalitatea și tinerețea fiecărui spațiu. Proximitatea apei și a plajelor e atât de tonică pentru cei peste 6000 de studenți care învață la țărmul mării.

Am vizitat și Apotek Hotel, numit astfel de la farmacia care se afla pe locul noii clădiri. Noua arhitectură a incorporat-o și a ținut să păstreze memoria și blazonul vechii farmacii. Proiectul nou a îmbrățișat tradiția și patrimoniul arhitectural incorporându-le într-un hotel modern, care a păstrat părți din vechiul țesut al clădirii, desenate de Gudjon Samuelsson, la începutul secolului XX. Clădirea veche adăpostea o farmacie la parter și, la etajele superioare, birouri.

În afară de Universitatea de la Reykjavik, Hotelul Apotek, în zona Reykjavik mai pot fi văzute mai multe proiecte realizate de Arkis și prezentate în volumul Natural Elements sau alte cărți dedicate arhitecturii nordice și europene.

Institutul de Istorie Naturală, Urridaholt/Gardabaer, Islanda (2007 – 2011)

O clădire absolut remarcabilă este Institutul de Istorie Naturală care pare de departe un uriaș cristal. Are o poziție privilegiată cu vedere spre muntele Keilir, lăsând să se reflecte, cu prisosință, natura în interiorul acestui spațiu destinat  cercetării și monitorizării lumii botanice, zoologiei, geologiei.

Clădirile, ca trei uriațe cristale, înșirate pe cerul islandic, au o transparență ce le face să pară, de departe, fragmente uriașe din cerul acesta. Uneori iluzia optică și lumina îți pot crea senzația că înaintezi înspre trei iceberguri rectangulare, cuminți, care au poposit în oraș. Comunicarea între cele trei corpuri de clădiri se face în partea superioară. Pe acolo trece firul ce leagă mărgelele de sticlă străvezii, uneori de-a dreptul albastre, alteori fumurii ale Institutului Islandic de Istorie Naturală, o construcție iconică pentru oraș.

Închisorea Holsheidi Prison, Reykjavik, Islanda (2012-2016)

Despre Premiul luat de clădirea închisorii Holmsheidi am mai vorbit, concepția proiectului e simplă și remarcabilă. Condițiile de viață ale pușcăriașilor nu pot să nu te impresioneze și să începi să te întrebi cum or fi arătând, în Islanda, casele de bătrâni și grădinițele. Am văzut cum arată splendida clădire a Sălii de concert a Filarmonicii, Harpa, am văzut Centrul de cultură, biblioteca și spațiile de joc și creație dedicate copiilor din Casa Nordică, proiectată de Alvaro Alto. Am văzut muzeele și galeriile de artă.

Ar trebui vizitată și Parohia Astjorn, un proiect în care spațiile au fost concepute pentru cei ce vin la o biserică, înainte de a fi construită, astfel ca să funcționeze ca un loc cultural, destinat nevoilor sociale, educaționale, artistice ale unei comunități de credincioși.

Admirabile sunt proiectele destinate pentru partea de Sud a Islandei, Fjadrargljufur, Langisjor, Ofaerufoss, Blagil iar, în Islanda de Est, Snaefellsstofa.

Snaefellsstofa Visitor Center, Skriduklaustur/Fljotsdalur, Islanda, (2008-2009)

Arkis au construit două vile superbe în partea de Nord a Islandei, Villa Panorama și Villa Lola, adevărate bijuterii rezidențiale care îmi dau sentimentul că amfitrionii și oaspeții lor nu trăiesc decât ca să contemple natura să facă din viețile lor un trup comun cu peisajele.

Aceste vile sunt ca niște uriașe lupe măritoare, gândite anume să contempli, la adăpostul pereților de sticlă, Natura în splendoare. Precum într-un poem al meu, intitulat Să locuiești într-o lupă sau în volumul transparențelor nesfârșite, pe care l-am intitulat Cartea de sticlă.

Vila Panorama, Valdabrekka/Svalbardsstrandarhreppur, Islanda, (2008-2010)

Arhitectura slujește Natura

Proiectele de arhitectură construite în peisajele din Islanda de Sud au fost concepute ca niște sculpturi în dialog cu împrejurimile. Platforma de oțel patinat de la Fjadrargljufur, complexul de adăposturi de la Langisjor, format din două clădiri legate cu o terasă, toate placate cu lemn, par să facă parte din peisaj, ca și și incinta circulară care protejează arhitectura de ambientul atât de aspru și de precipitațiile din primăvară. Proiectul de la Langisjor a fost conceput pentru lucrătorii de la Parcul Național și vizitatori, fiind total lipsit de emfaza arhitecturii din alte centre turistice sau parcuri naționale din lume. Noua arhitectura slujește peisajul și funcționează ca o enclavă menită să-l pună în valoare și să-i protejeze pe lucrătorii din Parcul Național. Materialele de construcție au culorile elementelor naturale și trăiesc o identificare și simbioză cu peisajul, care le face să semene cu crestele și povârnișurile munților din zare, cu platourile nesfârșie din jur, cu pânza întinsă a apei înghețate sau din nou lichidă, când vremea se încălzește.

Langisjor, Vatnajokull National Park, Islanda, (2014-2015)

Un alt gen de proiecte impresionante, pe care-l aleg din cartea Natural Elements este platforma vizuală construită pentru accesul sutelor de mii de turiști care vizitează Islanda, îndrăgostiți de peisajele ei unice, sălbatece, în care ai sentimentul că devii părtaș la facerea lumii, în urmă cu milioane de ani.

Vulcanii bolborosesc, plăcile tectonice alunecă infinitezimal, pământul scoate aburi fierbinți pe nări, ca un mânz din basme. Pentru asemenea locuri, privirea are nevoie de platforme înalte și transparente, ca o plasă ori un hamac de metal, care să plutească peste abisuri, văi și canioane adânci. O asemenea platformă suspendată au proiectat cei de la Arkis, la Fjadrargljufur, în partea cea mai de sus a canionului, deasupra albiilor celor două râuri care se întâlnesc. Nivelul superior al platformei, cu vederile panoramice amețitoare, e completat de nivelul inferior ce-ți dezvăluie relieful stâncilor, crestele și sculpturile naturale, în conglomeratele de bazalt, amplificând, prin apropiere, zgomotul apelor, sunetul păsărilor în zbor razant, ca de laser, sau adierea unor brize molcomite.

Spectaculos este și peisajul pe care-l oferă privirii platforma de oțel patinat de lângă cascada de la Nyrori Ofaera, proiectul numit Ofaerufoss.

Platforma de oțel patinat de la Fjadrargljufur/Skaftarhreppur, Vestur-Skaftefellssysla, Islanda, (2017)

Interesant în cazul acestor proiecte de platforme, menite să asigure deopotrivă protecția vizitatorilor dar și a mediului înconjurător, este faptul că ele pot fi dezasamblate ușor, când trebuie înlocuite, fără ca demolarea sau desfacerea lor să distrugă natura, islandezii protejând, la fel de precauți solul, pietrișul, brazdele de iarbă, covorul de mușchi și evitând pe cât posibil intervențiile brutale ale civilizației în natură.

La Blagil, sunt construite adăposturile pentru cei  ce lucrează pentru Vatnajokull Glacier National Park, proiectate cu aceeași simplitate și grijă, în alegerea materialelor ce folosesc rocile locale, umplute cu lavă, lemnul de mesteacăn, culorile neostentative ale peisajului plin de muschiul crescut pe câmpurile create cândva de lavă.

Încă din titlul volumului, Natural Elements, dedicat arhitecturii proiectate de Arkis pentru construcții în Islanda dar și în alte țări, descoperim accentul pus pe elementele naturale și Natură, slujind acel genius loci sau spirit al locului ce include peisajul natural, datele climatice, geologice, tradițiile, materialele vernaculare și experiența unei arhitecturi sustenabile. Arhitectura Islandei consideră originalitatea proiectelor mai puțin legată de aparențe, fațade care-ți iau ochiul, ori risipa de insolit și decorativ, dedicându-se unei dezvoltări durabile „care răspunde nevoilor actuale fără a periclita capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor lor nevoi”. Simplitatea și sustenabilitatea fac legea de aur a acestei arhitecturi, care nu concurează peisajul și nu are nimic ostentativ, țipător. Ceea ce m-a impresionat în Islanda a fost absența totală a kitsch-ului, în spațiul urban și oriunde am călătorit, sentiment generat de arhitectura cartierelor rezidențiale, a celor industriale, de sălile de spectacol și vestimentație, de zona de porturi și locurile asaltate de turiști, de hoteluri, restaurante și baruri, de muzee, centre culturale și biblioteci, un model exemplar fiind arhitectura lui Alvaro Alto, cel mai important arhitect nordic, care a proiectat Casa nordică din Reykjavik, pe care am vizitat-o, firește. Kitsch nu găsești decât în magazinele de suveniruri care vin în întâmpinarea turiștilor.

Văzusem o mare parte din orașul Reykjavik înainte de lansarea volumului Natural Elements (The Architecture of Arkis Architects). Descoperisem simplitatea, aproape smerenia unei arhitecturi, care cultivă calmul și modestia tiparelor rectangulare, linia verticală a pilaștrilor de bazalt, culorile de pământ, ale magmei vulcanice răcite, ale mușchiului înghețat, transparența cascadelor și a plăcilor de iceberg, culorile cerului cenușiu dar și spectaculoasele beții cromatice din nopțile boreale.

Citind o carte de proverbe și spuneri ale vikingilor, The Sayings of the Vikings am fost uimită să descopăr, în cele o sută de pagini de câte ori se repetă cuvântul wise și wisdom, care înseamnă înțelept și înțelepciune.

Vedere aeriană, Islanda

Arhitectura verde, o arhitectură modernă și înțeleaptă

Dincolo de valoarea de palmares a acestui volum, care reunește cele mai importante proiecte de arhitectură construite de către cei opt parteneri ai firmei Arkis, m-a interesat programul cultural, civic, estetic și ecologic ce definește fiecare construcție proiectată de acești arhitecți de viziune și înțelepciune, pentru care protecția mediului constituie o parte integrată a procesului de gândire și implementare a proiectelor, în simbioză cu natura.

Ei proiectează o arhitectură modernă și înțeleaptă, care posedă o impresionantă autodisciplină față de natură și adevăratele valori umane.

Traduc o spunere vikingă despre Înțepciune:

„Un călător nu poate să poarte o povară mai bună decât înțelepciunea

Este puterea unui om sărac, într-un loc straniu, valorează mai mult decât bogăția.”

Dezvoltarea sustenabilă răspunde nevoilor actuale, fără a periclita sau distruge patrimoniul cultural și patrimoniul natural. Cei de la Arkis susțin, prin toate proiectele lor, ideea de arhitectură verde, într-o lume în care a construi ecologic nu este o piedică în calea dezvoltării și investițiilor profitabile. Acest cod profesional și moral ar trebui să fie valabil pentru noi toți, inclusiv pentru arhitectura nouă din România.

Cartea lansată la Reykjavik e exemplară, prin toate proiectele ei care sunt atente să rezolve și protecția mediului. „Dezvoltarea durabilă este acel proces de dezvoltare care răspunde nevoilor actuale fără a periclita capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor lor nevoi. […..] Pentru ca dezideratul dezvoltării durabile să poată fi atins, protecția mediului va constitui o parte integrată a procesului de dezvoltare, fără să poată fi abordată indepedent de acesta.”

Doina Uricaru, corepondenţă de la New York,  februarie 15

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.