Asasinarea lui Soleimani – un articol bizar și revelator publicat de NY Times

Ani de zile, publicații precum The New York Times și Washington Post au atras atenția asupra pericolului iranian, inclusiv cel al terorismului sponsorizat de Iran, prin brațul extern al Gardienilor Revoluției Islamice, adică Forțele al-Quds, cele conduse de generalul Qassem Soleimani.

Când în Irak se întâmplau proteste împotriva prezenței militare americane, The New York Times îi cataloga pe protestatari drept membri ai milițiilor șiite pro-iraniene din Irak. Însă în ajunul Anului Nou, când ambasada SUA era luată cu asalt de protestatari irakieni, The New York Times a preferat să vorbească despre ”sute de irakieni îndoliați”, după atacurile aeriene americane în care și-au pierdut viața 25 de luptători irakieni din amintitele miliții. Informația a fost publicată pe contul Twiter al ziarului. Cititorii obișnuiți cu linia ziarului au fost revoltați și s-au întrebat în ce tabără este The New York Times – cea a SUA sau a Iranului?

Se întâmpla cu două zile înainte de asasinarea generalului Qaseem Soleimani, pe aeroportul din Bagdad. Dar se întâmpla și cu două zile înainte de publicarea unui articol de opinie cel puțin bizar, în paginile aceluiași ziar. Iar ora publicării este extrem de importantă.

”Ce ar fi dacă Suleimani ar fi în vizită la Bagdad pentru o întâlnire și s-ar ști locația?”

Pe 2 ianuarie la ora 10.38 dimineața, ora Coastei de Est a SUA, contul Twitter al NY Times trimitea către un articol despre rachetele hipersonice și cursa înarmării dintre SUA, Rusia și China. La acel moment, în Irak era ora 18.38. Generalul Soleimani a fost ucis în urma unui atac american cu o dronă, pe aeroportul din Bagdad, pe 3 ianuarie, la ora 1.00, ora Irakului. În articolul publicat de NY Times scrie: ”Ce ar fi dacă fostul comandant al Gărzilor Revoluționare Iraniene, Qassim Suleimani, ar fi în vizită la Bagdad pentru o întâlnire și s-ar ști locația? Ar fi multe tentații de a folosi rachetele hipersonice”. Articolul este semnat de Steven Simon, ”analist la Institutul Quincy, profesor de practici în relațiile internaționale la Colby College (…) A fost director pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord în cadrul Consiliului Național de Securitate din 2011 până în 2012 și director pentru contraterorism din 1995 până în 1999”, după cum scrie The New York Times.

Având în vedere momentul publicării, pentru a nu mai vorbi de momentul redactării articolului, fie fostul consilier al președintelui Barack Obama și al lui Bill Clinton a fost profetic, fie, vorba lui, ”tentațiile” au fost prea mari și nu s-a putut abține să strecoare informația, fie a vrut să-l scape pe generalul iranian – doar ca acesta nu a citit la timp The New York Times. Căci Soleimani se afla într-o vizită la Bagdad, iar locația sa, cel puțin la plecare era evidentă – aeroportul internațional. Nu a fost însă o rachetă hipersonică, ci o dronă. Interesant este că Steven Simon se referea la Soleimani ca ”fostul comandant al Gărzilor Revoluționare Iraniene”, când, de fapt, Soleimani a fost până în momentul morții șeful al-Quds.

Premoniții ciudate la institutul lui Soros și Koch

Și mai interesant este că Simon este membru al Institutului Quincy. Este un think tank foarte tânăr, apărut în 2019 printr-o colaborare considerată aproape imposibilă între George Soros și frații Koch, oameni care au vederi total opuse despre rolul SUA în lume. Soros este un liberal de modă veche, scrie Boston Globe, iar frații Koch sunt niște libertarieni care doresc reducerea cât mai mara a taxelor și cât mai puține prerogative pentru guvern în sfera economică. Faptul că acești miliardari extrem de influenți au găsit ceva în comun a fost un indiciu important pentru analiștii americani în perspectiva alegerilor prezidențiale din 2020.

Iar ceea ce Soros si Koch au găsit in comun, potrivi site-ului institutului, sunt vorbele rostite in 1821 de președintele John Quincy Adams: America ”nu va căuta prin străinătate monștri pe care să-i distrugă”. Într-o declarație postată pe site-ul său, Institutul Quincy arată că ultimii lideri americani au trădat această viziune, iar consecințele au fost teribile atât sub aspect umanitar, cât și în privința intereselor naționale ale Americii. Or, asasinarea lui Soleimani înseamnă exact goana după un ”monstru din străinătate”. Scopul Institutului Quincy este să susțină retragerea trupelor americane din Afganistan și Siria, să susțină revenirea SUA în acordul nuclear cu Iranul, să susțină o abordare mai puțin dură a Rusiei și a Chinei, să încheie politica SUA de debarcare a regimurilor din Venezuela sau Cuba. Pe lânga acestea, think-tankul va pleda și pentru reducerea bugetului apărării. Este exact reversul a ceea ce pare să se întâmple după asasinarea lui Soleimani si tensionarea extremă a relațiilor cu Teheranul.

”Strada” se mobilizează împotriva lui Trump

Revenind la The New York Times, este interesant să spunem că, imediat după asasinarea lui Soleimani, un jurnalist al cotidianului american a postat pe Twitter o înregistrare în care generalul iranian recită poezii, o încercare de umanizare a personajului pe care ziarul îl damnase până atunci. Din nou, cititorii au l-au criticat pe ziarist.

Dar cea mai interesantă este reacția ”străzii” după asasinarea lui Soleimani. Presa ostilă președintelui Trump, în frunte cu CNN și NBC, relatează pe larg despre mobilizările din marile orașe americane împotriva deciziei președintelui de a-l elimina pe comandantul iranian. Mai toate ONG-urile pentru drepturi civile, pentru drepturile homosexualilor, ONG-uri antirasism și feministe care au sărit la gâtul președintelui în ultimii ani s-au mobilizat pe rețelele sociale și au ieșit în stradă pentru a protesta.

Publicația The Epoch Times este absolut siderată de modul în care se revoltă ONG-iștii americani împotriva deciziei lui Trump de a elimina exponentul unui regim pe care îl criticau până de curând pentru că îi condamna la moarte pe homosexuali, pentru că încălca libertățile minorității arabe din Iran, pentru că sponzorizează terorismul, pentru că este un aliat al Rusiei în Orientul Mijlociu, pentru că are un periculos program nuclear, pentru că a prins Israelul între Hamasul din Palestina și Hezbollahul din Liban, pentru că îi susutine pe hutiții anti-saudiți din Yemen, pentru că Hezbollahul pro-iranian face trafic cu droguri în SUA și alte asemenea acuzații lansate mereu și mereu de publicațiile apropiate tocmai acestor ONG-uri. Cum se face că, în câteva ore, Soleimani nu mai este întruchiparea răului, se întreabă The Epoch Times.

Cum se face că un fost consilier al președinților democrați Clinton și Obama care este plătit acum de un think tank al lui George Soros și al fraților Koch a avut o premoniție precum cea legată de asasinarea lui Soleimani, cu câteva ore înainte de eveniment?

Președintele a mușcat momeala

Se face că în 2020 vor fi alegeri prezidențiale în SUA și că președintele Donald Trump nu pare să aibă rival, iar impeachmentul său este aproape imposibil. Un nou război costitsitor în care să implice America este singura capcană ce-i poate fi întinsă, avertizau analiștii apropiați președintelui, chiar la final de an 2019. Iar ”supraviețuitorii” fostelor administrații au avut grijă să-i șoptească lui Donald Trump cât de important este să tensioneze la maximum relația cu Iranul. Un asemenea ”supraviețuitor”, un reprezentant al ”statului profund” este chiar Brian Hook, reprezentantul lui Trump pentru Iran, un personaj care a făcut parte din fosta administrație George W. Bush.

Odată ce președintele a mușcat momeala, întreaga presa americană a schimbat tabăra și va critica mișcarea lui Trump. Rămâne ca și Iranul să muște acesata momeala și să aprindă Orientul Mijlociu sau sa atace cibernetic (acțiuni dificil de atribuit) SUA, pentru ca aceeași presă care până mai ieri condamna Iranul să condamne acum administrația Trump pentru conflictul iscat și pentru ca democrații americani să pozeze in pacifiști întelepți, amintind mereu ca Barack Obama a semnat un acord nuclear cu Iranul. Totul cu ajutorul din stradă al unei mase de manevră din ce în ce mai numeroasă și mai disonantă cognitiv.

Asasinarea generalului Soleimani are mai puțin de-a face cu geopolitica Orientului Mijlociu și mai mult cu jocurile electorale din SUA, iar acest lucru transpare din ipocrizia și bizara întoarcere la 180 de grade în ce priveste Iranul a presei de mainstream din SUA și a activiștilor ONG din stradă.

”Fiți siguri: un război cu Iranul nu va arăta ca războiul din Golf din 1990 sau ca cel din Irak, din 2003. Va fi purtat în întreaga regiune, cu o gamă largă de instrumente și împotriva unei multitudini de ținte civile, econmice și militare. Frontul va fi întreaga regiune (și poate întreaga lume)”, scria, la câteva ore de la asasinarea lui Soleimani, directorul Council on Foreign Relation din SUA, Richard N. Haas. Cu alte cuvinte, întreaga lume poate deveni teatru de operații militare, dacă ele sunt necesare în confruntarea politică din SUA. Și să mai amintim că Stevem Simon, cel cu premoniția asasinarii lui Soleimani, este ”fellow” la Council on Foreign Relation.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.