Articole scrise de: Andrei Marga

În România, neajunsurile sistemului prezidențial sunt suplimentate de faptul că ajung președinți persoane nepotrivite.

Personalitatea celui dispărut nu se lasă zăvorâtă în muzeu, fiind prezentă în viața de astăzi prin numeroase înfăptuiri. Mai mult, ea pune la încercare și acum (…)

În 27 ianuarie se împlinesc 75 de ani de la eliberarea lagărului de exterminare de la Auschwitz (Oswiecim). Prima datorie, ca oameni, este să ne amintim salutarul moment al salvării supraviețuitorilor. Suntem datori, în același timp, să căutăm să înțelegem

Europa, în încercarea de a-și lămuri situația în care a ajuns, nu s-a despărțit de ceea ce a fost din 1914 până în 1945, iar, astăzi, riscă să repete obsesiile trecutului (…)

Ce președinte este acela care vrea alegeri în pofida Constituției? Ce președinte ia cetățeanul ca pe un fraier chemat să voteze ceva ce-l împilează?

Chinezii și evreii sunt, cum știm, cele mai vechi dintre popoarele care s-au menținut în istorie până astăzi. Ambele sunt popoare cu contribuții fondatoare la cultura și civilizația umanității.

Nu este analiză a vieții internaționale și concepere a politicii externe care să nu considere China drept actor de prim plan al lumii de azi.

În raport cu învățătura și viața lui Isus s-a schimbat efectiv cursul istoriei. În plus, una dintre marile înnoiri ale culturii moderne provine din cercetarea istorică a căii pe care Isus din Nazaret a devenit Isus Cristos.

“Președintele” a prezentat “realizările” mandatului său, fără a putea invoca vreuna specifică. Acei ziariști europeni, care observau că așa ceva nu există, aveau de fapt dreptate.

„Statism” este cuvântul folosit de ziariști germani pentru a caracteriza sărăcia de idei din politica externă a României actuale. „Schizofrenie” este caracterizarea dată din Franța când Cotroceni-ul disputa succesul președinției rotative a Uniunii Europene.

Sunt „oficiali” în Romania de azi care susțin că abia cu ei s-ar ieși din comunism și din prelungirile acestuia. În fața acestei pretenții, dacă ai mintea trează, nu poți să nu tresari. Se pune iarăși de un “nou început”, iluzoriu, desigur, și plin de costuri.

După ce publici o carte, este rândul cititorilor să vorbească. De aceea răspund aici doar la întrebări pe care mi le-au pus cei care au luat în mână cartea Educația responsabilă. O viziune asupra învățământului românesc, Ed. Niculescu, București, 2019

 Una din evidențele trăite de oameni odată cu cotitura istorică din 1990 este condiționarea schimbărilor de cultură. Când oamenii sunt liberi să decidă, totul depinde de cultura lor.

Este, într-adevăr, pe scenă o “metafizică” răsuflată, care trece peste fapte, ori de unde ar veni (cunoaștere comună, experiențe umane, științe etc.). Dar este și efortul unora de a construi, sau reconstrui informat metafizica la nivelul experiențelor și cunoștințelor de azi.

Președintele recurge la trucuri ieftine.  El se adresează cu „dragi români”, ignorându-i rudimentar pe ceilalți. Pe bună dreptate, un perspicace senator UDMR a putut replica…

Ca cetățeni, ar trebui să punem întrebări. Dacă tot îi socotești pe români nepregătiți să joace un rol în Europa, de ce vrei să stai în capul lor? Dacă tot recurgi la teze, clișee și năravuri compromise, de ce nu ar fi suficient ca președinte un robot, căruia să i se șoptească ce are de declarat? Ar costa mai puțin.

De la președinte până jos, corupția este mai mare ca oricând. Ea nu mai are doar forma însușirii de resurse necuvenite sau a nepotismului, ci și aceea a abuzului de funcții publice în interes privat. Dacă în România actuală s-ar respecta legile, așa cum sunt, iar procuratura și-ar îndeplini menirea, atunci s-ar ocupa, înainte de orice, de abuzul care începe de la vârf și are efectele cele mai ample.

De exemplu, de rezolvarea crizei economice depinde rezolvarea crizei ocupării forței de muncă și apoi a altor crize, chiar a unora dintre crizele individului.

În seara victoriei la alegerile prezidențiale din 2014 am vorbit cu unul din liderii Forumului Democrat German(…) reacția: “Andrei, așteaptă să vezi!”.

Situația actuală din învățământul românesc, după stricăciunile și improvizațiile de după reforma lansată în 1997-2000, este, fie și cu date inevitabil schimbate, una care reclamă din nou reforma cuprinzătoare.

Sunt rare încercările de a lămuri sensul evenimentelor istorice, pe care mulți îl consideră o temă dintre cele mai complexe. Profesorul Andrei Marga se încumetă să facă, la rândul său, o astfel de încercare, luând în atenție istoria pe care o trăim

„Procesul” lui Isus este readus din nou în discuție. Problema nu este doar pentru teologi, cum s-ar putea crede grăbit, nu este una doar de istorie sau de cultură, câtă vreme…

În loc de specialiști, se vorbește de human capital. Formarea „competențelor“ a luat locul formării de personalități. Universitățile au fost reduse la „instituții de învățământ superior.

România are, la rândul ei, Constituție care prevede expresis verbis „stat de drept democratic și social”. Aceasta s-a și bucurat de sprijinul celor mai mulți cetățeni.