După 2004, din nefericire, România a rupt cu proiectul unei reforme cuprinzătoare care să includă nu numai economia, ci și statul, cu componentele sale și, desigur, comportamentul politic. Nenumăratele încălcări ale Constituției, oprirea democratizării, reluarea „tehnicilor” anilor treizeci, înțelegerea funcțiilor ca proprietăți sunt probe.
Efectele în societate sunt dintre cele mai grave. Ele încep cu deturnarea instituțiilor, trec prin confuzionarea valorilor și prăbușirea de performanțe și culminează acum cu comercializarea de ființe umane. Mă scutește de detalieri constatarea lui Victor Hagea, renumitul artist plastic de la München: “În primul rând eu am intuit, încă de timpuriu, degradarea spirituală, morală și materială care azi a atins o stare acută în România, și văzând cu luciditate această tristă realitate, în dinamica ei nefastă, am refuzat de a mă face părtaș la ea” (interviu luat de Ani Bradea, în “Tribuna”, Cluj-Napoca, 16-30 septembrie 2019, p.25).
Ca să ne dăm seama de ruptură amintesc doar trei repere.
Nu altcineva decât Spiru Haret, un liberal, dar unul cultivat și responsabil, scria: „Înțelepciunea celor care au fundat regimul constituțional urmărea un mare și frumos ideal. Ei voiau ca toate forțele vii ale națiunii să fie chemate pe rând a aduce contingentul lor de muncă, de pricepere, de devotament, pentru binele țării. Ei voiau ca, după ce vor aduce materiale și idei noi la clădirea edificiului, alții să ordoneze, să desăvârșească lucrarea. Dar nici unuia nu i-a putut trece prin minte că dualismul constituțional va putea vreodată să devină dualismul binelui și al răului, al onestității și al imoralității” (Operele lui Spiru Haret, Comunicare.Ro., București, 2009-2010, vol.VIII, p.231). Pluralismul exclude, așadar, împărțirea cetățenilor și partidelor în buni și răi, cum se practică astăzi organizat. Când rivalul politic este demonizat, democrația a dispărut.
Cei care au conceput schimbările din anii nouăzeci din Europa Centrală și Răsăriteană (Guillermo O’Donnell, Philipp C. Schmitter, Tentative Conclusions about Uncertain Democracies, The John Hopkins University Press, 1986) au avertizat că mijloacele construirii unei democrații sunt altele decât mijloacele demantelării unui regim autoritar. Pierd țările care folosesc mijloacele luptei cu un astfel de regim dincoace de momentul răsturnării! Preocuparea de reducere a drepturilor unor cetățeni va întrece, în acele țări, cum se vede bine și în România ultimilor cincisprezece ani, efortul de democratizare. Altfel spus, democratizarea nu poate începe decât cu democrație.
Cel care a gândit trecerea de la socialism la capitalism (Janos Kornai, The Road to a Free Economy, 1990) spunea că scopul privatizării nu este schimbarea în orice chip și cu orice preț a proprietății. Scopul este găsirea unui proprietar mai bun, nu vânzarea oricum, cum se înțelege și astăzi de către decidenți al României. Iar pentru a ține sub control pericolele la care privatizarea este, la rândul ei, expusă – speculanții, indisciplina financiară, netransparența etc. – și pentru a valorifica activele agonisite, este nevoie de stat capabil să fructifice oportunitățile, adică stat cu decidenți pricepuți și integri, care servesc interesul public.
Așa stând lucrurile, pentru decomunizarea reală a României era importantă, firește, asumarea țintei, decomunizarea efectivă, dar și calea pe care se ea se face. Nu au dat nicăieri rezultate durabile decât democratizările. Rivalul politic trebuie învins la votul curat al cetățenilor, nu cu justiția instrumentată. Schimbările nu sunt scop în sine, ci rezolvări ce ameliorează. Peste toate, nu iataganul instituțiilor de forță, ci argumentele mai bune sunt semnul civilizației.
România are, la rândul ei, Constituție care prevede expresis verbis „stat de drept democratic și social”. Aceasta s-a și bucurat de sprijinul celor mai mulți cetățeni. După 1989, nu a existat de fapt opoziție la stat de drept și integrare euroatlantică.
Nu sunt nici astăzi persoane mature în România care să vrea comunism. Nimeni nu vrea în afara Europei și a culturii ei. Dificultățile și neajunsurile actuale ale României nu vin din vreo opoziție la stat de drept și valori europene, cum pretind, bătând câmpii, noii propagandiști. O asemenea opoziție nu există.
Nu există nici “asalt la adresa justiției”, cum declară tot felul de diletanți, ci o critică îndreptățită, căci justiția din România este una dintre cele mai retardate de pe continent. Spune destul faptul că nici o țară nu-și lasă cetățenii la mâna justiției carpatice. Sau că imigranții plâng dacă nimeresc în România actuală! Sau că mai mulți români decât oricând emigrează!
Dificultățile și neajunsurile României zilelor noastre vin în fapt din obstrucția cu nu contează care mijloc, legal și ilegal, european și neeuropean, la orice efort de a democratiza până la capăt statul actual. O obstrucție datorată unei grupări de carieriști, cu formare civică și juridică pe apucate, care se bat cu cărămida în piept că doar ei reprezintă statul de drept și integrarea europeană. Ei îi pictează pe ceilalți ca opoziție la valori europene pentru a se prezenta pe sine ca “salvatori”.
Este vorba, la drept vorbind, de o demagogie, căci acei carieriști nu sunt pregătiți nici pentru stat de drept nici pentru Europa. Unii, cum spun consilierii, nici nu înțeleg noțiunile Constituției, pe care au jurat. Au și încălcat, de altfel, legea, în mod repetat. Tocmai ei se opuneau reformelor proeuropene când România le începea. Tocmai ei confundă Uniunea Europeană cu ceea ce au ei în cap. Nu mai insist asupra faptului că nici unul nu a dat undeva vreo analiză!
Această demagogie are, din nefericire, trecere, căci instrumentează deocamdată, ca nicăieri în Europa, instituțiile de forță (servicii secrete, justiție, etc.). Organizată acum în jurul președintelui, ea este cea care postulează lupta cu o opoziție inexistentă la statul de drept și Europa. O postulează ascunzând faptul fundamental că “statul de drept democratic”, prevăzut de Constituție, nu are cum să se oprească la ceea ce este în fața ochilor: “statul de drept” abuziv și anacronic al unei afaceri în fond private.
Bunăoară, președintele actual al României vorbește pe unde nimerește de o țară coruptă și incapabilă. Iar unele publicații, din țară și din afara ei, distribuie imaginea unei populații de rătăciți, fără idei sănătoase, care nu ar accepta stat de drept și integrare în valori europene. Ca să percepem unde s-a ajuns, este destul să menționez că, deunăzi, lucrători la firme clujene întrebau de ce președintele vorbește cetățenilor ca unor idioți care nu văd fapte și nu sunt în stare să judece!
Place sau nu, în România de după 2004 s-a confirmat teorema Stendhal-Thomas Mann. Când la decizii ajung cei mai de jos (“die Untersten”, cum se exprima plastic romancierul german!), mai cu seamă sub aspect civic și moral, societățile plătesc din greu. Abuzurile, nedreptățile, neputința sunt costurile!
Așa cum spun analizele economice recente, țara noastră a înregistrat rateuri în procesele mari ale epocii: privatizarea, accesarea fondurilor europene și înfruntarea globalizării. România nu atingea nici în 2018 producția agregată din 1989. Abia 52% din resursele europene accesate se regăsesc azi în capitalul ei fix, după ce absorbția a rămas relativ mică. În competițiile erei globalizării, România se prezintă predominant cu munci de joasă calificare.
Rateurile nu au venit din neant. Ele sunt efectul deturnării instituțiilor create după 1989 de către cei care au ajuns să decidă. De aceea, România are Constituție, în mare ca celelalte țări din regiune, dar rezultate diferite. Nu avem aici spațiul pentru a detalia corelația, dar un adevăr se impune: se ratează implacabil obiective vitale când desfigurezi statul de drept democratic.
Spus fără ocolișuri, în România actuală se întrețin cel puțin trei falsuri. Din falsificări trăiesc persoane și partide întregi, care, îl loc să lase societatea să se democratizeze, instituie lupta cu o opoziție inexistentă la statul de drept și Europa.
Trei fapte sunt incontestabile. Desecurizarea statului nu a reușit, cel puțin deocamdată, iar noua Securitate împiedică și ea democratizarea, ca și cea veche. Justiția este la fel de instrumentată, chiar dacă alții sunt păpușarii. Democrația este desfigurată mai nou prin mecanisme tipice anilor treizeci.
În pofida așteptărilor, securismul, sau controlarea statului de către servicii ce-și extind ilegitim aria de operare, nu a dispărut. Bunăoară, România are mai multe servicii secrete decât orice alt stat din Europa comunitară. Bugetul cunoscut al acestora se apropie de bugetul unor puteri cu aspirații globale, precum Franța. România are cel mai mare efectiv de securiști la suta de mii de locuitori. Legislația ei este permisivă pentru acțiunea Securității în aproape toate sferele vieții. Meritocrația este nimicită în fașă de intervenția noii Securități în selecții de decidenți – președinți și directori, rectori, demnitari de diferite ranguri, chiar de prim miniștri și președinți de țară.
Mai nou, după multe indicii, Securitatea înființează partide. Și mai nou, se colonizează universități. Cazurile “Babes-Bolyai” și “Universitatea de Vest” sunt mai cunoscute – unde, pe canalul “studiilor de securitate”, în înțeles geopolitic, s-a ajuns iarăși, înșelător și cu conlucrarea unor istorici și politologi, la aservirea securistă a facultăților.
Ironie a istoriei, mulți țărăniști erau convinși că cei care au fost membri de partid înainte de 1989 nu ar depăși orizontul societății controlate. Azi se vede mai clar ca oricând că tocmai din decidenți ce pretind cu emfază că nu au avut tangență cu comunismul a ieșit în România cel mai securist stat din ultimele decenii.
Sunt nenumărate și indiciile că, dincolo de pălăvrăgeală, justiția din România este tot dependentă, încât deciziile ei nu merită încredere necondiționată. Nu ai, de pildă, cum să lauzi lupta contra corupției, câtă vreme corupția, mare, mijlocie și mică, s-a extins în anii din urmă.
Pregătirea juridică a multor magistrați lasă de dorit, iar cazuri precum Baia de Aramă, Caracal, care pot fi regăsite oriunde în țară, lasă să se vadă nivelul lamentabil al înțelegerii dreptului. Nu are rost să aduci vorba de “neliniștea etică”, pe care o discută magistrații germani, sau de “etica îndoielii”, ce-i preocupă pe cei italieni, sau de scrupulozitatea sentinței din America, căci vorbești adesea la pereți!
Desemnarea celor care au servit persoana președintelui ca șefi la Procuratură și Înalta Curte și protocoalele secrete de cooperare procurori-judecători-servicii secrete, au devenit emblema justiției actuale. Reluarea condamnărilor politice o completează.
Culmea “mobilizării” ilegale, la noi unii procurori vor să facă ei legile. Plagiatori, cu pregătire precară, șlefuită în sufragerii, crame, case conspirative și care au șantajat magistrați, sunt aplaudați, ca la nimeni. Cum să ai încredere în justiție când destui procurori se opun la funcționarea secției căreia, în sfârșit, cetățenii îi pot semnala nedreptăți comise în justiție?
Faptele impun mai mult decât circumspecție în ceea ce privește democrația din România de azi. Aceasta a devenit, în ultimul deceniu și jumătate, și mai firavă.
Să ne gândim, de pildă, la șirul de interpretări ca la nimeni ale Constituției, care duc la aberația sistemului prezidențial și la inițiativele de mucava ale acestuia. Iar când ajung președinți persoane care nu au nici cultură și nici buna credință a democratului (“nu voi înceta să combat ceea ce tu susții, dar nu voi precupeți nimic ca tu să ai posibilitatea să-ți susții opinia!”), ies, cum se vede, enormități. Cum sunt, de exemplu, falsificarea de alegeri, alegeri cu numărare militarizată a voturilor, referendumuri suprapuse, pentru înșelare, cu orice alt scrutin și pe întrebări atât de confuze, încât nu le pricepe nici de cel care le-a formulat, și delirul desemnărilor unipersonale. Iar reluarea pieselor de mult compromise ale anilor treizeci – cultivarea urii față de opoziție (se pare că mai este doar un pas până la a cere, precum în anii treizeci, ca rivalii politici să plece din țară!); apelul la “mișcarea” străzii ca sursă de drept; întreținerea “statului paralel”; exaltarea respectării legii, după ce s-a asigurat servitutea justiției; disprețuirea înțelegerii cu “niște evrei” (poate și cu “niște români”!); desconsiderarea religiei ca “ceață”, ce nu obligă la nimic. Acestea, dar și altele, atestă cât de adânc este divorțul de reforma cuprinzătoare la care se aspira în anii nouăzeci.
România are nevoie vitală de desecurizarea societății, de justiție demnă de încredere și de democrație curată. Dar calea ce permite a le atinge este exact opusul regimului de azi. Este vorba de calea unei democratizări ce lasă loc drepturilor inalienabile, meritocrației și dezbaterii argumentative.
Mulți oameni de bună credință spun că asemenea carieriști au susținere din afara țării. Nu sunt de această părere, chiar dacă îi știu motivele. Ca argument, amintesc, deocamdată, doar un curent în SUA și Germania care anunță schimbarea.
Un analist dintr-un comandament continental al armatei americane (Sarah Chayes, Thieves of State. Why Corruption Threatens Global Security, W.W.Norton & Company, New York, London, 2015) argumentează că unii dintre cei care trec în ochii oficialilor occidentali drept parteneri de cooperare, fiindcă au fost „aleși” acasă, se ocupă doar de interese personale și comit acte cleptocratice. Nu odată, „beneficiile” corupției endemice se împart între „contributori” externi și decidenți interni. Aceștia din urmă au ajuns să ocupe funcții cheie în stat și le-au “canibalizat”, încât asistăm la tratarea funcțiilor ca proprietăți și la folosirea lor în interes privat.
Sarah Chayes pledează pentru schimbarea strategiei occidentale, după ce teoreticieni din Ungaria și Bulgaria au și cerut-o, de altfel, răspicat. S-a comis, argumentează analista americană, „eroarea clasică” (p.24), constând în aceea că Occidentul s-a adresat unor persoane și grupuri din țările pe care voia să le sprijine, dar a întreținut prea puțin contactul cu restul societății. S-a creat astfel o situație în care state întregi sunt măcinate și slăbite „datorită împrejurării că modelul de acțiune dezvoltat de conducerea acelor state nu are de a face cu guvernarea unei țări. Acesta este însă remarcabil de eficace în atingerea obiectivului: îmbogățirea clicii conducătoare” (p.63).
O autoare germană (Dorothea Gädeke, Politik der Beherschung. Eine kritische Theorie externer Demokratieförderung, Suhrkamp,Frankfurt am Main, 2017) a pus întrebarea deloc uzuală: “Trebuie ca statele democratice să promoveze democrația în alte părți ale lumii? Au ele această datorie?”. Ea a dezlegat-o dincoace de două dogme ce au ocupat multe minți – dogma că fiecare stat poate face ce vrea, dar și dogma mai nouă că ceea ce face o democrație consacrată intervenind în treburile altei țări duce neapărat la democrație. Autoarea propune o schimbare de optică ce merge până la a pune în discuție nu doar puterea, ci și felul în care se exercită puterea în diferite state.
Robert Kaplan însuși a arătat că Intervențiile din exterior pentru democratizare pot să distrugă democrația care există într-o țară (Was Democracy just a Moment?, în “The Atlantic”, decembrie, 1997). Ca urmare, promovarea din exterior a democrației trebuie să fie gata să schimbe strategiile și partenerii de cooperare dintr-o țară sau alta. Aceasta pentru că “promovarea din exterior a democrației trebuie să respecte fundamental dreptul la autodeterminare colectivă” (p.442) al celor asistați.
În această perspectivă, pe bună dreptate, este adusă în actualitate reflecția extraordinară a lui Horia: “Nu sclavia mă îngrijorează, cât faptul că poporul se învață cu ea”. Pentru a scăpa de sclavie, poporului trebuie, însă, să i se arate cu pricepere că deciziile sale sunt esențiale.
Platon in Republica ,vorbește despre patru forme greșite de guvernări: timocrația, oligarhia, democrația și tirania (despotism).
Socrate definește timocrația ca o societate condusă de oameni care iubesc onoarea. El crede că această formă de guvernare rezultă din urmașii părinților care au alte mentalități caracteristice. Onoarea, baza acestei forme de guvernare strălucită duce la dorințe de posesiuni și bunăstare.OLIGARHIA Aceste tentații creează o confuzie între statutul economic și onoare, proces care este responsabil pentru căderea în oligarhie. În Cartea a VIII a Socrate sugerează că avuția nu o să ajute un pilot să-și navigheze propria navă. Aceasta injustiție împarte lumea în săraci și bogați, creând oportunități pentru infractori. Cei bogați complotează împotriva celor săraci și vice-versa.DEMOCRAȚIA Atât timp cât împărțirea socioeconomică crește, la fel cresc și tensiunile dintre clasele sociale. Datorită conflictelor care izvorăsc din asemenea tensiuni, democrația înlocuiește la un moment dat oligarhia. Săracii înfrâng pe oligarhi, ca urmare democrația acordă libertăți cetățenilor.TIRANIA Libertățile excesive acordate cetățenilor de către democrație duc la tiranie, cea mai violentă formă de guvernare. Aceste libertăți împart oamenii între clase socioeconomice: dominantă, capitalistă și muncitorească. Tensiunile dintre clasă dominantă și capitalistă, forțează clasă muncitorească să caute protecție în libertățile democratice. Ei investesc toată puterea lor în demagogul lor democratic, care este în schimb corupt de puterea obținută și devine un tiran. El are un anturaj mic, susținători care îi asigură protecție.În mod ironic, statul ideal schițat seamănă cu tirania.Exportul de „democratie” al marilor puteri in alte tari s-a facut prin violenta,razboaie.
Justiția din România? Nu cumva este justiția care se mândrește cu Dosarul Revoluției? Dosarul Mineriadei 1,2,3,4,5 si cate mai sunt? Dosarul Colectiv? Nu cumva este aceeași justiție care eliberează tâlhari, violatori și ucigași pentru că nu există pușcării din cauză că banii se fură? Nu cumva este aceeași justiție care s-a ocupat de retrocedări? Sau care nu a descoperit nici un caz de privatizare frauduloasă legitimând practic ruinarea unei țări? Justiția cu procuror general fost torționar? Justiția care a pedepsit doar 2 persoane pentru crimele comunismului, iar ceilalți primesc pensii speciale și au familionul milionar în euro? Justiția în care toți sunt rude între ei formând o castă? Justiția de la Caracal?!
Domnule Profesor, avea scoala si bunavointa Spiru Haret, generatia lui a avut Idealuri pentru Natiunea romaneasca. Si dvs scrieti cu discernamant, tinand cont de conceptiile care dau contur ideatic lumii noastre, Weltanschauung… Ma indoiesc insa ca retelele infractionale ( din politica, politie , cultura samd ) care terorizeaza societatea noastra sunt atente la ce se scrie in presa. « Decidentii « Romaniei sunt falsi, sunt aroganti, sunt amorali, sunt criminalizati. Credeti ca a citit vreun decident vreo carte de-a dvs ? Vedem doar ce posibilitati de exprimare au. Decidentii acestia nu vor lasa prada numita Romania daca li se tin seminare si conferinte in limbaj academic. Astfel de decidenti nu pot fi indepartati decat prin mijloace militare. Daca Romania ar fi o Civitas Dei, atunci si Armata sa ar fi de partea poporului si si-ar face cu indreptatire, cu argumente, datoria fata de Patrie ! Dar…
Statul actual este un stat colonial, România este o colonie periferică a imperiului nord atlantic. Suveranitatea României este pur simbolică, politicile sociale și economice sunt de spoliere și exploatare, neoliberale. Rolul unei coloni precum România este acela de piață de desfacere pentru produsele neconforme, și debușeu pentru supraproducția corporațiilor multinationale, furnizor de forță de muncă ieftină (sclavi moderni), prostituate, materii prime brute, lemn, minereuri, petrol, etc.
Nu va mai bateti capu suntem Republica Se-curista…Iliescu ce a fost…Basesescu ce a fost…nu bag mana on foc nici pentru ceilalti inca nedovediti.
Din nou o analiză plină de cultură și răspundere, care pune pe gânduri. Asta este descrierea fidelă a situației. Unde-i lumina? nu se vede, din păcate pentru noi toți. vai de capul satului!
Din pacate CENZURA mi-a blocat comentariul in care faceam o radiografie a analizei Profesorului, numai pt ca salutam
prima aparitie a Securitatii in scena societatii romanesti vazuta de acesta in realismul ei tragic cu mare intarziere!
Prima parte a analizei se refera la DEMOCRATIA IDEALA care nu a existat in UE nici inainte de 1989 si cu atat mai putin dupa acest moment al trecerii organizate de un grup de la varful PCUS si KGB la pseudocapitalismul securist de stat!!! Nu poti vorbi de evolutia societatii romanesti prin punerea intre paranteze, fara o perspectiva europeana si fara a avea in vedere sorgintea grupului care a preluat prin crime impotriva umanitatii romanesti in frunte cu Ilici Iliescu, Silviu Brucan, Pedro Romanovici-Ibarruri-Mercader, Sarpele cu ochelari Astalosh, creatorii „Noii” Securitati, casa-l parafrazez pe Profesor care furat de aparitia unor oameni noi nu-i vede pe aceia din umbra si mai ales nu vede
spiritul si metodele ramase aceleasi. In consecinta problema carierismului e falsa pentru ca refera la lefegii si nu la purtatorii traditiei bolsevice. Asasinii marxisti au fost intotdeauna putini, ei folosindu-se de gloate amnezice si de oportunisti, pe acestia sacrificandu-i pe parcurs. Oportunisti insemnand indivizii luati de val,nepatrunsi de dogma
marxista…Profesorul ne spune o poveste frumoasa pe care o salut, dar e despre o societate si tara de basm care nu are nicio legatura cu Romania… Bolsevicii nu au fost capabili sa construiasca o democratie populara viabila si vor fi in stare sa construiasca o democratie veritabila? Bolsevicii nu numai ca au prezervat materialul subuman securist, ma refer la tortionarii comunisti decidenti, dar ei i-au CAPITALIZAT si le-au pus la dispozitie o scena politica prin concasarea PCR urmata de spargerea FSN pentru stergerea urmelor. Noua Securitate e condusa de odraslele tortionarilor!
Noi nu avem Justitie in Romania, ea a fost privatizata dupa 89 si acum se numeste Justitze, cum pronunta Ciolannis. Iar Justitzea asta privatizata are actionari majoritari pe : SUA, Germania, Franta, Anglia, Austria, Olanda, Belgia, Suedia, Danemarca, Finlanda etc si este folosita de acesti actionari pt a fi siguri ca isi pot face de cap nestingheriti pe meleagurile astea pe care ei le considera colonia lor. Somn usor popor roman, nu ai tu nevoie de orgoliu, de mandrie…sunt doua trasaturi care te-ar incurca sa fi ceea ce esti, adica o sluga prea-plecata a stapanilor tai din Occident pe care esti bucuros sa ii servesti si esti atat de multumit cu acest statut.
Da, de mult timp nu am mai citit un articol atat de corect si bine documentat, la zi, cu ceea ce se intampla mai ales in Romania. Pacat ca cei care ne conduc nu-l citesc pentru ca nici nu-l inteleg si nici nu vor sa-l inteleaga. „Populatia” Romaniei cum spunea cineva care habar nu are cum a ajuns presedinte, trebuie invrajbita ca sa nu vada, sa nu ceara, sa nu se revolate -decat mici grupuri- care vor orbi pe toti din valul „maniei proletare” post revolutionare care, fara scoala, fara idealuri, fara idei si fara adevarati reformatori, lideri adevarati, vor fi tot cei care voteaza orice li s-a bagat in cap, cu pricepere comunista si securista. Romania nu este o jungla, este o mlastina in care toti se afunda fara chip de a scapa. Ramane ca viitorul sa arate tuturor romanilor care este posibilitatea de a ajunge o democratie adevarata. Poate copiii, copiilor nostri cand vor disparea vechea securitate, va disparea noua securitate si copiii copiilor lor vor ajunge sa faca o scoala adevarata! Problema cea mare este ca ereditatea ramane, ramane.
– stat de drept inseamna un parlament legitim = parlament 300 / suveranitatea poporului
– stat de drept inseamna egalitatea in fata legii / parlamentari scapati de puscarie de insusi parlamentul legitim
– stat de drept inseamna egalitatea de drepturi cetatenesti / tarfe platite din bani publici de.ai lu boldog
– stat de nedrept inseamna crima organizata pro esedalde
psd a decis desfiintarea comisiei iordache.deci nu a fost niciun asalt asupra justitiei.
Hehehhehe vineeeee kovesiiiiii
Pazeaaaaa baaaa
„Nu sunt nici astăzi persoane mature în România care să vrea comunism”-PE BUNE?!? De ce crede autorul articolului ca cei care au fost si au vazut ce inseamna comunism REAL, in SINGURELE COMUNITATI DE PE TERRA IN CARE EXISTA COMUNISM SI AZI, anume KIBUTZURILE din Israel, n-ar vrea comunism?! Doar pentru ca el NU STIE CE E AIA COMUNISM?!? Imensa majoritate a vorbitorilor despre comunism, din Romania, vorbesc, de fapt, despre LIMBISMUL care a existat pana in 1989. Dupa 1989, in Romania, LIMBISMUL a ajuns pe noi culmi.
„România are nevoie vitală de desecurizarea societății”:))))))))
Dosar CNSAS 2584/2012 (8 pagini)
E bine ce faci mai „Horica”,mai?
Cu de astea mă Gollume ajungem la sapă de lemn. Nu ai văzut falsuri la acea oficină? Ia legătura cu Andreescu sau măcar citește-i cartea. Nici o țară nui s-a dat pe mâna unor asemenea grupuri care-i lovesc pe alții ca să vină ei. Marga nu are nici o problemă, dar înainte de orice este un intelectual solid pregătit. Numai la noi gollumii ajung să ia la rost – nu ideile unui om, căci nu s-a răsturnat vreo susținere a lui Marga – ci dacă nu cumva nu a trecut strada pe zebră. Jalnice povești, lamentabili scribi!
Mobilizare haștagisto=securită vizibilă. Nici un argument, dar bârfe cîte vrei. Mai citiți dicționarele, măcar, băieți! Comun ism este ceva precis (oragnizare într-n fel anume) nu metaforă sau vorbă de polemică. Vizitați kibuzurile, ca să nu vorbiți pe lângă. Comunism este ca republica ideală a lui Platon, cu toate riscurile acesteia.
Neavând argumente, insul rudimentar atacă, Ce să facă și el? vai de capul satului!
@dana Serban,Janos:scrie pe net,puteti citi in liniste dosarul,lectura facultativa…”La vremuri noi,tot noi”!
Se vede că Marga îi deranjează tare pe securiști dacă la așa murdării se dedau. El are statura să discute serios securismul – a făcut-o și în 1975, și în 1988, și în 1993, și î apoi, a făcut-o în scris, sub iscălitură. Cine nu își dă seama că România este iarăși securistă. orb să fii, surd să fii și-ți dai seama. În plus Marga este intelectual cu operă, nu din aceia care trăiesc din resturile de la masa altora sau din comenzi din umbră. Ar fi instructiv să citiți băieți ai umbrelor Introducerea în filosofia contemporană, Destinul Europei, Pragmatismul reflexiv, Ordinea viitoare a lumii, Societatea nesigură și altele. V-ați lecui.
Mă Costică Gollum, astea nu-s argumente. Oamenii se pun în valoare după pregătire și anvergură, nu după numărul la pantofi sau culoarea părului. Ai probleme cu recunoașterea. Păi de când te știm, și te știm toți din jur, numai de asta te ții și, poate trăiești din ea: să vezi deranjul din ochii altuia, dar nu bîrna din ochii proprii. Totuși, omul normal evoluează. Altfel este trist și îmi dau seama ce trist e.
Ce ar fi haștag Gollum să ne ocupăm să mai învățăm ceea ce nu am învățat, să creăm, să inovăm, că dosarele nu aduc nimic, nimănui. Doar în România unii vor să facă cariere pe dosarele altora. Nota bene, dosarele sunt tot confecționate și diletante, că așa-i nivelul celor care se ocupă de așa ceva. Germania a încheiat de mult abuzul din societate cu dosarele altora. Așa că mata te căznești la subsolul unui articol să brodezi ceva insipid, fără legătură cu articolul, nu duce la nimic. Mă înșel? Ești plătit pentru asta – să nu citești, să nu pricepi, dar să dai cu bidineaua?
„Adina Groza”, pe unde mi-ai umblat pana acum? Crezi ca nu aveam nevoie de comentatori care sa ma sustina in lupta grea cu clonele securiste de pe net? Sper sa mai folosesti acest pseudonim macar o data, nu de alta, dar imi aminteste de Petru Groza…
„Friedrich”, chiar mi se facuse dor de tine in varianta asta, chiar daca limbajul iti tradeaza celelalte pseudonime!
Crezi ca atacul indreptatit la clona securista „Gollum” indreptateste luarea in batjocura a dosarelor Securitatii?
Dosarele, asa periate cum sunt cele 0,1% predate de Securitate filialei sale CnSaS, au o importanta uriasa chiar daca
au fost folosite cum spui corect de unii securisti pe spinarea altor securisti, ca sa-si faca „cariere”,de fapt pentru a-i elimina pe tradatorii Cauzei care le periclita „carierele” monitorizate de Secu…
In Germania facatura STASI numita dupa numele ILEGALULUI bolsevic „Gaucke-Behörde” a fost „pionierul” diversiunii cu „dosarele”, acestea vizand CETATENII OBISNUITI, vezi Doamne, sa poata constata daca au fost urmariti de STASI!?
O diversiune marsava, intrucat nu aceste eventuale dosare de urmarire erau importante, ci ale sutelor de mii de agenti
din RDG si mai ales ale ILEGALILOR bolsevici(coordonati impreuna cu KGB!) din RFG si intreaga lume!!!!!
Vorbind de „abuzul din societate cu dosarele unora” de fapt sugerezi ca nu ar trebui devoalat niciun dosar, adica nici ale celorlalti trecuti sub tacere, or PROBLEMELE ROMANIEI SUNT DETERMINATE DE NEDEVOALAREA AGENTILOR DEPLIN CONSPIRATI
folositi de 30 de ani de Securitate ca sefi de partide, sindicate, institutii de forta si in Deal unde TOTI, FARA VREO
EXCEPTIE, AU FOST/SUNT ILEGALI BOLSEVICI…
@Dana:aceiasi postare sa o ridici si in cazul lui „Petrov”,nu numai in cazul”Horia”!Nu exista turnatori buni si turnatori rai,toti sunt lepre umane,indiferent cat le este IQ-ul si norocul in viata!
Cu conștiință si caracter te nasti sau nu,doar constipatia se dobandeste!
Faci confuzii și analogii de Gâgă sau de Costică, mă Gollume. Un asistent universitar nu era căpitan de vas, primul vas al flotei lui Ceaușescu. Iar documentele arată că acel asistent a acuzat deja în anii șaptezeci. Decembrie 1989, cum atestă documente, dacă vrei și martori oculari l-au prins în grupuri de organizare a schimbării din țară. Sunt și alte probe. Că Băsescu s-a răzbunat și le-a făcut dosare pe nimic la cei care nu-l agreau este un fapt sigur, care se va dezvălui, dar mai ia ceva timp. Așa că nu-l salvezi pe Petriv cu asemenea analogii ridicole. Restul este exprimarea ta. Mă tem că primele două îți lipsesc. De aceea discuți Petrov prin subsoluri la un articole despre cine a lovit această țară.
@Charlie: ai fitilul scurt,ti-am mai zis,proasta nu esti,dar explodezi prea repede si arunci rahatul pe tavan…
Stimate Charlie, eu nu am spus că nu trebuie să se examineze dosarele Securității. Am pus și repet, ca unul care privesc spectacolul cu oarecare obiectivitate, având încă un pașaport, dar nu sunt neutru, că nu așa se fac asemenea analize.Nu este nici competență nici voință de pătrundere în profund. Îți dau două exemple. Chiar cunoscui de ai mei au fost socotiți informatori după ce li s-au rupt pagini din scrisori civile sau după ce – în România fiind în lege obligația a spune că ai stat de vorbă cu străini -au respectat legea. Președintele Constantinescu a spus m-a doborât Securitatea, arătând în acest fel cine este stăpânul. Iar acum cu Băsescu este culmea: el a folosit Securitatea să lovească oameni, și atunci și ca președinte, iar CNSAS nu a văzut acestea. Ce încredere poți avea? Germania a fost inteligentă că a oprit posbilitatea unor asemenea manipulări din care vinovații ca Băsescu ies mari.
@Dana:”El se jura/ca nu fura/dar l-am prins cu rata-n gura”
„Cazul Katherine Verdery „!:))Turna si soata domniei sale,erau o familie omogena.. In relatie cu Securitatea, Marga s-a simtit mereu.. insarcinat (ramas „putin gravid” :=))
altele:””Vizibil, dupa casatoria cu nepoata lui Ioan Ursu, cariera lui Andrei Marga s-a schimbat”:))Tismaneanu din EVZ : „Un informator al Securitatii in fruntea ICR: Cazul Andrei Marga”:))).
Astea-s bârfe Gollume. Nu mai fă spume la gură. orice om cu cap știe că în lupta politică a acelor ani idolul tău a folosit orice arme. murdare, desigur. dar când nu este cap, vai de idei. Ele rămân de subsol. Numai că aici se discută un articol. Ca de obicei, ții cu tot dinadinsul să deturnezi discuția despre un articol strălucit spre ce ai tu în cap. Cum ți s-a mai spus, dacă bârfele te fac sănătos, fie, să fii sănătos!
Dacă Tismăneanu este inspiratorul, nu are rost doamnelor și domnilor să vă bateți capul. Este prea cunoscută chestia. În rest abuzuri crase, nene Gollumb. Nu cumva ai mata o pată pe o persooană și dăi și dăi cu tifla? Sunt, pentru orice om normal, cîteva date sigure: 1. Regimul din 2012 era preocupat să elimine incomozii. Marga nu a fost primul, nici ultimul; 2. Marga a negat, arătând că nu i s-a cerut să colaboreze și nu avea de ce, ideile sale fiind cu totul altele, ceea ce se vede pe documente; 3. el a fost un reformator veritabil, iar cine nu este de acord poate verifica presa națională și internațională, dinainte și după 1989; 4. ca de obicei inși fără nimic altceva decât că scriu anonim prin pivnița articolelor atacă și ei cum pot. Ca șoarecele elefantul! Ar fi bine să începem, măcar acum, să vedem ce au făcut oamenii. Altfel ajungem să falsificăm, ca să folosesc termenul articolului, iar falsificarea costă.Îi costă pe ceilalți. Iarăși și iarăși se pune întrebarea: discutăm articole sau dacă autorii s-au pus bine cu postacii?
@Andrei Marga Germania invinsa a trebuit sa sa se supuna denazificarii institutiilor sale de catre puterile invingatoare si ocupante. Romania, dupa lovitura de Stat din decembrie 1989, a ramas nedesecurizata, cu consecinta ca de 30 (treizeci) ani societatea,aflata in descompunere multilateral dezvoltata, este dominata de statul de drept militiano-procuristo-securist; acest stat ne-a racordat la UE si la globalism, insa plus valoarea egalitatii si-a anexato cu ferocitate…Starea de fapt a societatii romanesti descrisa de curajosul scriitor Paul Goma in anul cutremurului, 1977 pentru cei mai tineri,ramane in continuare lespedea ce ne apasa si ne desfigureaza: „Romania este ocupata de romani”!