„Procesul” lui Isus este readus din nou în discuție. Problema nu este doar pentru teologi, cum s-ar putea crede grăbit, nu este una doar de istorie sau de cultură, câtă vreme creștinismul are, dintre religii, cel mai larg impact, iar oamenii iau decizii revedicându-se din creștinism.
Fundalul de acum pare să fie republicarea lucrării celui care a făcut din pretinsa “opoziție” dintre Isus și “evreii” timpului pivotul înțelegerii creștinismului. Este vorba de cel pe care Goebbels îl socotea “mentorul antisemitismului modern”, anume A.C.Cuza, cu scrierea The Teachings of Jesus: Judaism and Christian Theology (1919, retipărită în 2017).
Numai că cercetările istorice, relansate în cultura europeană după ce unitarianul englez Travers Herford a corelat izvoarele (1923), au arătat univoc că “procesul” lui Isus a fost gestionat de romani și au infirmat complet “opoziția”. Unii o reiau, totuși, astăzi, din păcate și la noi, în publicații sau cvasifolcloric. Formula disprețuitoare “niște evrei”, spusă cu aplombul pe care-l dă ignoranța, face, pesemne, iarăși prozeliți.
Se înțelege de la sine că nu este vorba de a înfrumuseța evenimente ale istoriei sau de a le corecta în funcție de imperative ale vreunei “corectitudini politice” (pentru detalii vezi Andrei Marga, Religia în era globalizării, Editura Academiei Române, București, 2010) . Dar nu are nici o justificare să se furnizeze publicului informații trunchiate, profitându-se de faptul că nu toți oamenii se ocupă frecvent de temă.
De altfel, Declarația de la Seelisberg (1947), a tuturor bisericilor, a consemnat, după reamintirea originei și a apartenenței evreiești a lui Isus, nevoia, dictată de faptele istorice, de “a evita prezentarea Patimilor în așa fel încât caracterul odios al condamnării la moarte a lui Isus revine evreilor în mod exclusiv”, căci “nu evreii sunt responsabili”(Punctul 7). Iar în urma conferinței de la Bad Schwalbach (1950) teologii germani au pus în mișcare fundamentarea biblică a acestei abordări, ocolită uneori păgubos de-a lungul istoriei, deși confirmată de toate datele. Ulterior, Nostra Etate (1965), cunoscutul document al Conciliului Vatican II, a arătat că opunerea lui Isus față de evrei este eronată. Nici un teolog integru și responsabil nu a mai reluat-o.
Teologii de certă calificare pleacă astăzi de la afirmația din Evanghelia după Ioan, că, în fața minunilor pe care le săvârșea Isus, Sinedriul, consiliul evreiesc al acelui timp, a ajuns să fie dominat de temere. Era temerea că “dacă-l vom lăsa așa, toți vor crede în el și vor veni Romanii și ne vor lua locul și neamul” (11;48, în traducerea Bibliei de către Bartolomeu Anania).
Teama aceasta a indus comportamente. Deciziile Marelui preot iudeu erau mânate firește de propriile credințe și interese, dar se subordonau politicii romane în Judeea. „Dacă Marele preot nu păstra ordinea, prefectul militar al Romei putea interveni militar, iar situația putea să-i scape din mâini. Atâta vreme cât gărzile Tempului, ce acționau ca poliție la dispoziția Marelui preot, făceau arestări, atâta vreme cât Marele preot era implicat în judecarea cazurilor (deși el nu putea executa pe cineva) erau puține posibilități pentru o confruntare directă între evrei și trupele romane“ (E.P.Sanders, The Historical Figure of Jesus, Penguin Books, London, New York, 1993, p.265). În ceea ce s-a socotit „procesul” lui Isus marele preot Caiafa a jucat acest rol.
Procedura aplicată lui Isus din Nazaret a plecat de la o neînțelegere. Cunoscuta acțiune a lui Isus în Templu, mai ales reflecția sa despre dărâmarea acestuia, a fost percepută ca amenințare la adresa celui mai sfânt loc al evreilor, deși era vorba doar de reflecții profetice.
Contextul acțiunii era aparte. Așa cum s-a putut stabili mai nou, în jur de trei sute de mii de oameni veniseră la Ierusalim de Paștele evreiesc al acelui an, iar sensibilitatea la pericolul dezordinii era sporită. Cel mai profund dintre istoricii de azi ai evenimentelor religioase, E.P.Sanders, ne spune că Marele preot Caiafa a acționat „nu din cauza dezacordului teologic, cât din cauza responsabilității sale politice și morale: a păstra pacea și a preveni răscoale și vărsări de sânge” (p.273). Aici este punctul de plecare a ceea ce s-a petrecut.
Isus a fost arestat de gărzi (nu se știe încă: doar ale Templului? și ale romanilor?) și dus pentru interogatoriu în fața autorităților Templului, la Sinedriu. Numai că „în procesul lui Isus în fața instanțelor evreiești multe rămân nesigure” ne spune autorul celei mai extinse cercetări creștine a iudaismului (Hans Küng, Das Judentum, Piper, München, Zürich, 2001, p.407), care a recompus tabloul datelor istorice sigure. Sunt, oricum, fapte ce nu pot fi contestate: a) la discuția din Sinedriu cu Isus nu au fost prezenți decât câțiva din gruparea saduceenilor, care privea critic apariția unui nou profet; b) fariseii, care nu ar fi acceptat ca un evreu să fie predat străinilor, nu au participat și, de aceea, nici nu apar în consemnări; c) nu s-a decis în Sinedriu vreo condamnare a lui Iisus, ci numai transferul către procuratorul Pilat; d) nu a avut loc un proces propriu-zis în Sinedriu, ci numai o interogare; e) nu s-a discutat atunci messianitatea lui Isus, nici calitatea de „Fiu al lui Dumnezeu”, care aveau să fie teme ale comunității creștinilor de peste câteva decenii; f) relatările vorbesc de mai „multe capete de acuzare” la adresa lui Isus, dar numai cel privind amenințarea la adresa Templului a fost precis; g) la patru decenii de la Răstignire, Evanghelistul Marcu a proiectat retroactiv asupra procesului lui Isus conflictul la care a ajuns biserica inițială cu sinagoga și a pus bazele interpretării ce-i scoate vinovați pe iudei (p.407); h) pentru Pilat din Pont, în sentință, a contat, însă, titlul de „rege al iudeilor”, pe care Isus l-ar fi revendicat, care este scris (INRI) și pe cruce.
Cine l-a condamnat de fapt pe Isus? „Procesul” lui Isus – scrie Hans Küng – este rezultatul interacțiunii dintre responsabilii Templului în acel moment și autoritățile romane de la fața locului. Nici unii nici alții nu pot fi exonerați. Nici unii nu sunt toți „evreii”, nu sunt nici măcar „elita iudaică”, cum se perorează la noi recent, nu sunt nici măcar fariseii, cu care Isus polemiza! Nici ceilalți nu sunt toți romanii! Condamnarea lui Isus a implicat persoane diferite, în grade diferite, de la fața locului.
Astăzi toate examinările pe bază de fapte atestă că susținerea din Evanghelia după Marcu, de care se agață pretinsa „opoziție”, după care ar fi avut loc o „reuniune Sinedriului în timpul nopții la Marele preot”, nu se verifică. Nimic nu probează această susținere. Ea „provine din creativitatea literară a lui Marcu, ca și ideea condamnării la moarte a lui Isus de către curtea supremă evreiască” (David Flusser, Jesus, Editions de l’Eclat, Paris-Tel Aviv, 2005, p.134). Nu există nici o dovadă că Sinedriul a dat vreo condamnare lui Isus.
De altfel, evangheliștii Matei și Luca, care, altfel, îl urmează aici pe Marcu, amintesc doar în treacăt implicarea Sinedriului și nu fac temă din ea. Iar cei condamnați de Sinedriu erau înmormântați într-un loc special, în vreme ce Isus a fost înmormântat, cum se știe, prin grija lui Josif din Arimathea și Nicodim, ambii membri ai consiliului din Ierusalim, în locul oferit de primul. Nu a fost vreo discuție de condamnare în Sinedriu, ci una pentru a se stabili motivele de predare către romani, pentru Marele preot contând evocarea de către Isus a distrugerii Templului (p.138). În plus (cum arată S.Pines, An Arabic Version of the Testimonium Flavianium, Academia de Științe a Israelului, Ierusalim, 1971), vestita versiune arabă a Antichităților lui Josefus Flavius, cea originară și ferită de interpolările ulterioare, nu a reținut vreo acuzație evreiască contra lui Isus.
Concluzia generală pe care renumitul cristolog al iudaismului, David Flusser, a tras-o este că „sfârșitul tragic al lui Isus nu a fost precedat de vreun verdict venit de la o autoritate judiciară terestră. El ar fi putut fi rezultatul unei interacțiuni sinistre între grupuri de interese cu antagonisme puternice, fără a se putea găsi legătura veritabilă cu persoana sau cauza lui Iisus” (p.151). De aici, din absența legăturii, pare să vină pasivitatea de mult remarcată a lui Iisus în timpul „procesului”, pe care Rembrandt (în tabloul Iisus și Pilat) a surprins-o ca nimeni altul și căreia Kafka (în romanul Procesul) i-a dat o tulburătoare descriere literară.
Joseph Ratzinger pleacă de la fragmentul citat din evanghelistul Ioan și argumentează că motivul autorităților Templului a fost politic – grija să nu provoace romanii – chiar dacă nu se pot separa complet motive politice de cele religioase (Joseph Ratzinger Benedikt XVI., Jesus von Nazareth, Herder, Feeiburg, Basel, Wien, 2011, Zweiter Teil, Vom Einzug in Jerusalem der bis zur Auferstehung, p.192). Desigur, în atitudinea față de Isus a fost de fapt o suprapunere specifică a două straturi -“grija conform Legii de protejare a Tempului și poporului și năzuința de putere proprie grupului conducător” (p.193).
La rândul său, Joseph Ratzinger a adus multe argumente decisive în dezbaterea privind “procesul” lui Iisus. Bunăoară, nu ne putem pronunța asupra celor două “procese” ale lui Isus – în fața Sinedriului și în fața lui Pilat – deoarece nu avem destule date. Nu avem acum nici cum să cunoaștem ceva în plus. De pildă, recent s-a dovedit (de către Martin Hengel, Ana Maria Schwemer, Jesus und das Judentum, Mohr Siebeck, Tubingen, 2007) că nu ne este cunoscut dreptul saduceenilor, care s-ar fi aplicat în “proces”, iar reglementarea din Sinedriu, ce se invocă frecvent, s-a elaborat mai târziu decât vremea lui Isus. “Este probabil că astăzi trebuie acceptat că în procedura contra lui Isus în fața marelui Consiliu nu a fost vorba de un proces propriu-zis, ci de un interogatoriu ce s-a sfârșit cu decizia de a-l preda pe Isus stăpânului roman pentru judecare” (p.199). Toate probele de azi susțin acedastă concluzie a lui Joseph Ratzinger și nimeni rezonabil nu o mai pune la îndoială.
Apoi, trebuie admis că “o strictă reconstrucție a întrebării lui Caiafa și a răspunsului lui Isus nu este posibilă” (p.202). Lipsește baza factuală pentru așa ceva. În plus, prin “Fiu al lui Dumnezeu” se înțelegeau în epocă multe lucruri. În sfârșit, luarea ca argument a ruperii mantiei de către Marele preot nu este nicidecum indiciu al sentinței de condamnare a lui Iisus, cum bat iarăși câmpii tot felul de speculanți. Joachim Gnilka (Mattheus Evangelium, Herder, Freiburg, Basel, Wien, 1988) a lămurit că ruperea mantiei de către Caiafa era gestul pe care judecătorul îl făcea tradițional în litigiile evreiești, ca semn de indignare, fără vreo legătură cu sentința, oricare ar fi ea.
Cine a împins lucrurile spre condamnarea la moarte a lui Isus? Ioan spune „iudeii”, dar evanghelistul avea în vedere sub acest termen fruntașii Templului, cu excepția lui Nicodim. Evanghelistul Marcu spune că „mulțimea”, dar nici el nu a avut în vedere evreii din acel timp, ci „adepții mobilizați ai lui Barabas” (p.209), cunoscutul exponent al răzvrătiților iudei la adresa romanilor, în vreme ce adepții lui Isus, simțindu-se amenințați, nu puteau participa. De aceea, se poate spune că acuzate de condamnarea lui Isus pot fi anumite cercuri ale Templului și Pilat, inclusiv în cadrul insidioasei amnistii de Paști acordată atunci.
Un eminent arheolog englez a investigat peste douăzeci de ani ce a făcut Iisus în ultimele zile ale vieții sale pământești și a adus noi probe. Anume, Isus a fost dus de gărzile care l-au arestat nu direct la romani, ci la Caiafa, căci Joseph din Arimathea a vrut să încerce calmarea reacțiilor la vertiginoasa creștere în notorietate a lui Iisus ca urmare a minunilor sale. Blasfemia nefiind reținută în sarcina sa, Isus a fost predat, în cele din urmă, romanilor. „Ceea ce este absolut sigur este că Sinedriul nu avea jurisdicție în ceea ce privește răzvrătirea sau insurecția, care puteau fi abordate doar de către romani” (Shimon Gibson, The Final Days of Jesus, Lion, Oxford, 2009, p.84). Din punctul de vedere al romanilor Isus era potențial primejdios.
Cea mai nouă examinare a „procesului” lui Isus ne spune că Marele preot prezida singura instituție evreiască ce lua decizii autonome și era responsabilă mai ales de Templu. “Aristocrația Templului” lua decizii sub restricția autoimpusă, în condițiile date, de a nu provoca vreo reacție romană care să ducă la pierderea de către evrei a Templului (Werner Dahlheim, Die Welt zur Zeit Jesu, C.H.Beck, München, 2017, p.67). Fapt este că “numai stăpânul judecății romane avea dreptul să dea condamnări la moarte (ius gladii)” (p.72). Evanghelia după Luca spune, de altfel, clar că ceea ce a contat în condamnarea lui Isus a fost crimen laesae maiestatis – calitatea de “rege al iudeilor”, pe care Isus nu a contestat-o.
A vorbi despre „procesul” lui Isus pretinde deja multe cunoștințe de specialitate. Bunăoară, a vorbi de o comunitate întreagă, fie și numai de elita ei sau de un grup al acesteia, fariseii, este totdeauna dificil. Probele istorice nu susțin nicidecum o astfel de vorbire în cazul “procesului” lui Iisus. Iar nici o sociologie nu prezumă că vina aparține unui întreg popor sau întregii sale elite sau unui grup, fără excepții. Nu există în fapt comunități nediferențiate.
Nu există nici o probă că Isus s-a opus vreun moment evreilor, nici măcar iudeilor. Cum s-a constatat deja în dezbaterea Hans Küng-Pinhas Lapide (1967), la Isus toate – sensibilitatea, limba, Biblia, recursul la parabole – sunt evreiești, iar preocuparea lui era soarta poporului lui Israel și a umanității. Isus a pus în discuție un anumit fel de a înțelege Tora, legea iudaică, într-o confruntare cu gruparea fariseilor.
Mai trebuie luat în seamă limbajul de atunci. Ioan critică „iudeii”, dar el însuși venea dintre iudei, precum Isus. Toți evangheliștii s-au revendicat din tradiția Israelului și au rămas în ea. Evident că, atunci când vorbește critic de “iudei”, Ioan îi are în vedere pe cei din jurul lui Caiafa.
O personalitate teologică cu imensă cultură a argumentat cu decenii în urmă că nu se pot cunoaște date precise despre Isus, căci sursele sunt fragmentare și marcate de legende. „Ceea ce nouă ne oferă izvoarele este de fapt înainte de toate predica comunității, care revine desigur în mare parte la Iisus. Firește, aceasta nu dovedește însă că toate cuvintele ce se pun în gura sa au fost efectiv exprimate de el. La multe spuse se poate aduce proba că ele sunt apărute abia în comunitate, la altele că ele au fost prelucrate de comunitate“ (Rudolf Bultmann, Jesus, Mohr Siebeck, Tübingen, 1988, p.13).Poate că nu trebuie să fim atât de reținuți ca marele teolog al protestantismului, dar se cuvine să ținem cont de observațiile sale privind caracterul a ceea ce se atribuie evenimentelor de atunci. Unele fapte relatate în Evanghelii – de pildă eliberarea lui Barabas, cum scrie Hans Küng, sau chiar tradiția eliberării de Paști – au nevoie încă de confirmări factuale.
Nu există nici o relatare controlabilă a discuției dintre Caiafa și Isus, nici o relatare a ceea ce s-ar fi discutat în Sinedriu. Joseph Ratzinger o spune cât se poate de direct. Nu se știe ceva precis în materie. Iar dreptul iudaic ce se invocă de obicei în discutarea interogatoriului din fața Sinedriului este de dată ulterioară „procesului“, încât nu are rost să se ia simple speculații ca certitudini.
Astăzi nici un teolog creștin calificat nu ignoră faptul că există în evanghelii o preocupare polemică corespunzătoare desprinderii bisericii începuturilor de sinagogă. Și Hans Küng și Joseph Ratzinger și ceilalți teologi creștini și necreștini de mare anvergură iau în seamă acest fapt.
Și textul Evangheliilor, ca al oricărei scripturi din lume, se înțelege în legătură cu istoria. Werner Dahlheim explică tendința Evangheliilor de a-l scoate basma curată pe Pilat prin ceea ce Ioan amintea: “teama (Furcht)”. Evreii nu voiau să încalce promisiunea de a respecta autoritatea romană, care s-a angajat să le respecte Legea și să le asigure posibilitatea reclamației la împărat (p.76). Iar faptul că relatarea lui Marcu, pe care se sprijină de fapt Matei și Ioan, a evenimentelor tinde să-i absolve pe romani derivă, cum ne spune E.P.Sanders, din „dorința creștinilor de atunci de a se pune bine cu romanii și a-i picta pe iudei ca realii lor oponenți” (p.273). Este o chestiune de istorie ce nu se lasă escamotată la infinit.
De altfel, în anul 381, la Conciliul de la Constantinopol, s-a consemnat: “crucificarea pentru noi a fost sub Pilat din Pont” (p.77), sugerându-se responsabilul. Iar formula a rămas în Bisericile actuale.
“Tradiția bisericii”, care se invocă adesea, este importantă, dar nu se contrapune noutăților aduse de cercetarea făcută riguros a lui “Isus istoric”. Mari teologi o invocă – de pildă, Joseph Ratzinger face din această tradiție un argument teologic. “Tradiția bisericii” se referă la cadre de gândire teologică și la viziuni asupra lumii, nu la strângerea de date istorice, care este deschisă principial. Cum s-a spus foarte înțelept, de către cei mai mari teologi ai creștinismului, cercetarea istorică a lui Isus trebuie să înainteze cu precizie și să fie respectată, căci ceea ce contează cel mai mult este Hristosul din el.
Adevărul nu este parohial. Ignorarea faptelor, inclusiv a faptelor stabilite de cercetarea metodică, plină de acuratețe, nu se poate justifica. Isus este al oamenilor de pretutindeni, încât diverși dintre ei ajung la cunoașterea istoriei lui. Iar argumentele verificate ale acestor oameni sunt de luat în seamă, dacă este să rămânem raționali și, în definitiv, oameni. (Fragment dintr-un studiu al lui Andrei Marga, cu același titlu)
9-0 pentru FCSB!
Iar acest gol la patrat cu numele de Gollumb! Vai de capul nostru cu așa telectuali!
Plutonier gollum, tot la post? Cazul este de odihnă, căci ai încurcat rubrica. Un medic ar fi de apelat.
Pentru cei doi prostalai,Ion & Profesor,incrucisati de la Napoca,singura definitie pentru opereta de mai sus este:”Comediante,Tragediante!”(papa Pius al VII-lea catre Napoleon Bonaparte)
„Sinedriul nu avea jurisdicție în ceea ce privește răzvrătirea sau insurecția, care puteau fi abordate doar de către romani”.
Da asa este ,dar ca dovada ca Isus Christos a fost acuzat de altceva este faptul ca romanii l-au trimis inapoi la Pilat !
Sinedriul l-a acuzat pe Isus Christos Miercuri dimineață s-a întrunit Sanhedrinul, a dezbătut procesul și a amânat pronunțarea sentinței pentru joi dimineața, când L-a condamnat la moarte pe Iisus și, după aceea, L-a predat în pretoriul lui Pilat. După un prim interogatoriu, Pilat L-a trimis în aceeași zi la Irod Antipa. Acesta L-a trimis pe Iisus înapoi, la Pilat, care în ziua de vineri L-a interogat din nou și L-a condamnat la răstignire. Sentința a fost imediat executată. Acuzatiile au fost de „blasfemia, pretinsa mesianitate și pângărirea templului”,era considerat un predicator apostat care incalca religia mozaica.Ce vroia religia mozaica ?Ideia ca „neamurile „sunt spurcate,sa adere la lg.lui Moise a taierii imprejur si a „poporului ales”.Isus le-a rasturnat tarabele zarafilor cu aur din templu, l-a daramat si a interzis specula ordinara d epe urma caruia evreii au ajuns miliardarii lumii.Sa va fie rusine ca nu mi-ati redat postarea, va ascundeti in spatele citatelor „celebre”,nu aveti opinie si curaj de adevar !Un savant, filozof, gol, fara sira spinarii ca multi alti confrati.O mocirla intelectuala ce mintiti fiindu-va frica de adevar.
Pai si strungarul Coldea este profesor acolo. Avatarul nu te avantajeaza.
Ce a vrut Iisus? A vrut ca oamenii sa se iubească , sa fie cinstiti, sa fie drepți, sa se ajute unii pe alții, sa fie PACE între oameni, asta a vrut.
Din titlu se vede ca un sectant – pretins crestin – se baga-n seama cu rationamente eretice.
Cititi despre proces cartea sxcrisa de Parintele Aurel Sas din America, adevarat crestin – doar Ortodox.
Andrei MArga este nu doar ratacit dar si lipsit de respect prin numire Fiului lui Dumnezeu asa cum apare in titlu.
NU MERITA CITITA FABULATIA – adica articolul; el vorbeste despre inchipuirea celor ce s-au razvratit fata dee Dumnezeu si sminteala „se ia”, adica poti sa cazi in sminteala presupunand ca chiar ar fi ceva adevar in polologhia lui.
Nu cunoști nici Cine și nici ce este adevărul, Andrei Marga, ai luat-o razna!!!
Și neinformați și cu sarcini nu merge mă mirceo și ggheorgheo și care o-ți mai fii! Sunt preot și teolog și știu despre ce este vorba. Am dat doctorat la erlangen pe această temă. Marga are dreptate, doar că la noi unii nu au aflat cum a fost cu acel zis proces. Dar trebuie cetit din greu. Cu ignoranța nu merge. Marga aduce de fapt în discuție pe cei mai mari cercetători în materie. Creștinismul este solidar cu adevărul, nu cu ieftine rezolvări.
Verifică datele tovarășe Pax, căci sunt date complet noi față de ce zici. Nu s-au confirmat multe din ce spui cu siguranță. Ala că mai fă efort de a cunoaște.
@Nea damaschine,inca un rand:toata tevatura cu Isus anti sau pro evreu,a aparut dupa victoria evreilor impotriva germanilor in al doilea razboi mondial!Baietii erau pe val si au fortat in 47 cu Declarația de la Seelisberg (1947) si in 67 si in 2017!Daca astazi,cand spiritul uman e liber,e atata ura intre religii,va dati seama ca acum 2000 de ani,era urgie intre religii!Pe de alta parte totul e un basm cu religia crestina,cu religia iudaica si cu religia musulmana,aceaiasi carte de povesti!Vor apare noi religii,alti Fii ai Domnului ,alte teologii si niciodata nu se va termina!Am descoperi religii similare si la Ebla, Mari, Babilon,Egiptul antic si ,mai vechi in Sumer,asa cum cele 10 porunci sunt mult mai vechi si batute in piatra,decat in interviul lui Moise cu Dumnezeu!Deci nu au cum sa nu apara religii noi!
Noi bateam apa in piua,sa ne dam filozofi!
Ar fi pacat ca in numele unor himere numite religii sa moara oameni,dar iata ca se poate,vezi terorismul islamic!
Gheorghe, sunt pastor neoprotestant, sectant în înțelegerea ta. Domnul Marga a citat pe cei mai influenți teologi care s-au exprimat nu de mult asupra procesului. Kung, Ratzinger,Bultmann. Apoi istoricii cei mai mari – Sanders, Flusser, Gibson. Încă nu a citat neorotestanții. Isus este al tuturor. Adevărul privind istoria sa nu este monopolizat de trecut și de nimeni. De aceea, nu ar strica să fiți la curent cu cercetările serioase.Căci nimic nu este mai străin de Isus și creștinism decât dogma înghețată și suficientă.
„Pastor” Nicodim,”Părintele” Damaschin: mai rasfirati, pupincuristilor lui Marga!Chiar nu va e rusine sa va dat „prelati”?:))Mare e gradina asistentilor fosilei…
Pe cum se vede, nici unul – nici glumnii, nici paxii, nici Gheorghe – așa necetit și deja Gheorghe? – nici mircea nua aduc nici un argument ca să dărâme ce spune articolul. Nici o susținere a lui Marga nu este pusă la încercare cu argumente. Povești? Este plină lumea de povești, dar Isus este pentru oamemii raționali, care nu se mulțumesc cu povești de la badea Gheorghe.
@Janis:nu ai trecut de lungul nasului,niciodata ..Scufita Rosie a existat?Opinia ta conteaza
Va recomana cartea „Asasinatul Lui Iisus – Bill O Reilly, Martin Dugard”, sa puteti trage si o altfel de concluzie.
Tovarășe plutonier Golu, faci confuzii. Religia nu se confundă cu orice credință. Ea este credință într-un Dumnezeu persoană. Restul este altceva. Iar aiurelile tale cu situația de azi a religiei nu le iau în seamă. Simple aiureli. Două observații: dacă nu ai cunoștințe (de argumente nici vorbă!) de ce înjuri? ia=te de mână cu Ciprian, care confundă literatură romanțată și atacatoare cu reconstituiri de date istorice. Acestea sunt altceva decât știe acest ciprian. Din cultură de wikipedia sau cărți de margine nu ies adevăruri. Nu au cum.
Domnilor, în lume suntem circa 7 miliarde de cetățeni ai planetei. Din aceștea doar aproximativ 2 miliarde sunt creștini, ce cuprind: catolici, ortodocși, protestanți și neoprotestanți. Restul de 5 miliarde nu știu/recunosc rolul lui Isus C(H)ristos și trăiesc bine mersi. Isus s-a născut om și a murit om (părerea mea) Abia la Conciliul de la Niceea, din anul 325 en, a fost declarat (prin vot) de origină divină.?!?! Pentru cei care vor să mă contrazică în legătură cu „Adevărul Bibliei” pun câteva întrebări: – din Vechiul Testament: -Cu cine s-a căsătorit Cain după alundarea din Edem (rai) ?; -De ce Exodul durează 40 ani, în timp ce caravanele Beduinilor făceau același drum în 2-3 săptămâni? O fi, cumva, preluată din Odiseia (plagiată, copy pest?)? -Ale cui sunt celelalte neamuri, care trebuie omorâte să li se ia cetătile, dacă nu al aceluiași Dumnezeu, care instigă poporul ales la crime? Din Noul testament: -Povestea Nașterii lui Isus seamănă, perfect, leit, cu Legenda nașterii lui Alexandru Macedon, ce s-a petrecut cu circa 354 ani înainte. Apoi: -unde și cu ce s-a ocupat Isus 30 de ani, până a deveni „pescar de oamuni”? A fost cumva „la studii” la Călugării Tibetani? -a fost căsătorit Isus cu Maria Magdalena și a avut urmași, după cum se spune? Dacă găsiți răspunsuri logice la aceste câteva întrebări simple, puteți da cu piatra.
Se pricepe greu problema pusă de informatul și strălucitul articol al domnului Andrei Marga. Este vorba de o stabilire precisă a datelor istorice privindu-l pe Isus. Apelul la cele mai solide cercetări în domeniu este de salutat. Pe de o parte, autorul arată că trebuie ieșit din creații literare și intrat în adevăruri sigure. Pe de altă parte, el arată că aici este vorba de Isus. Hristosul din el, cum a scris și Benedict al XVI-lea, care aici este luat ca bază, nu este discutat în articol. Nu și-a propus. Orice se poate discuta, dar domnul Marga ne ține la fapte istorice. În fața faptelor istorice orice teolog – fie catolic, fie protestant, fie ortodox, fie iudeu, fie musulman, fie orice trebuie să se încline. Căci creștinismul este viu rămânând adevărat.Restul, cum se vede la unii postaci, care nu au argumente, dar au simple prejudecăți, ține de omeneștile scăderi și erori.
Dragii istorici: Nu va mai chinuiti cu argumentatii ca voi stiti adevarul, si numai voi, (pentru ca orice domeniu istoric este pro si contra) mai ales cind unele creature se cred outostiutori, si nu se lasa domnue din paranoia lor genetica. Adevarul este unul singur, a fost ucis, si nu trimis in Transnistria sau Republica autonoma (sic!) Birogidam din Federatia Rusa, ca sa revenim la aceasta zi care a inceput sa se omagieze si in tara noastra. Articolul produs in acest context nu face decit sa ne deruteze sau distrage atentia de la realitatea zilei noastra romanesti, nu asa? De geaba ne laudam ca avem IQ cel mai mare pe mapamond, cum ar fi m-a facut mama oltean, nu +asa? Tara noastra se zbate in o gramada de probleme, mai ales astazi, cind cei cu grija finantelelor tarii au pus-o de un ghiseft gras, de acum 2000 de ani, asa cum le dicteaza credinta lor. Sa fie de vina cei care l-au ucis pe Isus? Doamne ajuta…
O zi buna
Con
P.S. Sa nu uitam ca in orice domeniu, valabil si astazi, gjiseftul se face dupa decesul celui care a facut ceva pe Pamint!!!
Dragi colegi de forum toti aveti dreptate deoarece nimeni nu stie ce a fost cu adevarat real sau doar in imaginatia povestitorilor din perioada istorica de atunci. Ce este insa real este miracolul aparitiei crestinismului si existenta celei mai frumoase povesti de pe fata Pamantului care este Biblia – Cartea Cartilor – cu tot cu Cartile Biblice si Noul Testament. Iar acest lucru vi-l spune cineva care in urma cu cativa ani stia Biblia si toate Cartile Biblice aproape pe de rost. In ce il priveste pe profesorul Marga il respect si il pretuiesc.
Coane, de la cucon, antisemitismul nu lămurește nimic din istoria luim Isus. Nici antisemitismul lui a.c.cuza, care se mai vede în unele capete. Domnul Marga a sesizat de unde vine eroarea. Isus era evreu, fidel evreilor și Dumnezeului lui Israel. restul a fost o controversă cu fariseii. istoria trebuie să fie adevărată ca să poată fi crezută.
Orice judecată a omului este pe măsura cantității de adevăr pe care o deține, cantitatea de adevăr deținută, este pe măsura apropierii omului de Adevăr iar Adevărul Adevărat nu este un cuvânt(gol)este Cuvântul Lui Dumnezeu- Iisus Christos. Deci Domnu-le Marga Andrei, întunericul judecății tale este distanța ta față de Adevăr. Nu vezi că Iisus S-a dat pe sine Crucii, morții și învierii pentru tot neamul omenesc?, deci pentru tine. Prin urmare procesul Lui Iisus este procesul întunericului care judecă și osândește Lumina.
” 5 Atunci*, marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.
* 2 Imp 18:37; 2 Imp 19:1;
66 Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat*, să fie pedepsit cu moartea.”
—————————————————————————–
20 Preoţii* cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.
* Marc 15:11; Luca 23:18; Ioan 18:40; Fapte 3:14;
21 Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobozesc?” „Pe Baraba”, au răspuns ei.
22 Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit”, i-au răspuns cu toţii.
23 Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”
24 Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat* apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”
* Deut 21:6;
25 Şi tot norodul a răspuns: „Sângele* Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”
* Deut 19:10; Ios 2:19; 2 Sam 1:16; 1 Imp 2:32; Fapte 5:28; ”
Cred ca domnului Marga i-a scapat lectura acestor pasaje din Noul Testament.S-a axat mai mult pe ce spun altii, decat pe ce spune originalul.Si ca o finalitate, iata ce se spune, din nou, in Evanghelia dupa Matei:” „Iată* că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte
* Mat 16:21;
19 şi-L* vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia.”
* Mat 27:2; Marc 15:1; Luca 23:1; Ioan 18:28; Fapte 3:13;”
Mă băieți Mircea și prisaca, creștinismul este ceva rațional și nu o mistică elementară pe care voi o aveți în cap. Sunt peste două sute de ani de cercetare a istoriei lui Isus. Se știu mai multe date decât oricând. Nu are rost să ținem românii la distanță de ele. Ce vreți voi este tot a.c.cuza. Dar este infirmat de cercetările cele mai soliode. Doar no contestați că Ratzinger, Kung, Bultmann, Sanders sunt buni creștini! Și evangheliile se privesc de oamenii civilizați la parte a istoriei. Eu zic să puneți mâna pe carte și să laăsați cei mai mari cunoscători să se exprime.
Tovarășe Prisacă, mata crezi că cei mai mari teologii ai creștinătății, care sunt ân vremurile mai noi Bultmann, Kung, Ratzinger (dacă vrei îți mai pomenesc și alții) nu au citit acele fragmente din evanghelii. Crezi că domnul Marga de la tine ia ce are de cetit, când citează cât se poate de mult? Numa că fragmentele biblice se interpretează, iar aici este o cultură creștină care se vede că ți-a scăpat. Cum spun și cei mai mari ierarhi de la Iași sau Bu curești – nu este credință fără cultură.
„Con”,republica de care faci vorbire peltic se numeste Birobidjan si a fost creata de Stalin in contrapertida la dorinta sionistilor de a se intoarce in Palestina pentru a intemeia statul Israel! Sefii sionistilor au fost in tipic stil bolsevic…tot agenti bolsevici, adica FOSTI EVREI bolsevizati trimisi imediat dupa primul macel bolsevic mondial in Palestina pentru a declansa un razboi civil! Ordinul lui Stalin a fost transmis prin ministrul de externe englez Balfour miliardarului rosu/bolsevic Rothschild dupa victoria engleza asupra osmanlailor(strabunicul lui Del Ponte, albanezul turcit Mustafa Kemal) si decizia Ligii Natiunilor de a MANDATA Marea Britanie in Palestina.
Constatand in deceniile urmatoare ca varianta Israel e mult mai generatoare de conflicte cu implicatii mondiale, Stalin
s-a axat exclusiv pe aceasta varianta, reusind sa o impuna in 1948 prin concursul agentului sau si sef sionist Gurion!
Desfid stilul bascalios in care abordezi aceasta tema. Daca cen-zu-ra nu-mi bloca ieri doua comentarii imediat dupa aparitia articolului aveai ocazia sa te trezesti… Apropo, cand ai folosit ultima oara acest pseudonim?
#Mircea & #Prisaca – Voi nu sunteti credinciosi. Voi sunteti doi bigoti! Si va lipseste umilinta. Sunteti increzuti. Fara nici un temei.
#Gollum – Nu stiu de ce, dar am impresia ca tu faci parte din gasca fariseilor. In plus, se pare ca esti cam saracut la minte si incerci sa compensezi prin fudulie obraznica. Nu tine, mestere! Nu tine!
…„dorința creștinilor de atunci de a se pune bine cu romanii și a-i picta pe iudei ca realii lor oponenți” … Nu aveti impresia, domnule profesor, ca aruncati, prin reluare, anatema asupra crestinilor ad integrum, ca fiind ipocriti si amorali? A existat, domnule Marga, un Deep State biblic, contemporan lui Isus? Un stat lovit de perenitate, al carui urmas si sustinator sunteti? Caci nu a existat putere fara intelectuali care sa o scuze, sa o explice, sa o vinda ca solutie optima pentru „mai binele” supusilor ei. Aminteati de Goebbels…
– Rastigneste-l ! Rastigneste-l !
– Rastignitil voi!
– Dupa legea noastra noi nu avem voie sa ucidem !
– Daca nu il rastignesti nu esti prieten cu Cezarul ! – cam asta a fost dialogul.
Orce copil citeste Evanghelia, intelege sa sinedriul l-a trimis pe Hristos la Pilat pentru ca acesta sa-l rastigneasca, au facut presiuni asupra lui Pilat, l-au amenintat cu Cezarul etc etc, iar la propunerea lui Pilat de a-l elibera pe Hristos, iudeii au insistat sa-l rastigneasca pe Iisus si sa-l elibereze pe Varnava. Romanii nu aveau nici un conflict cu Hristos.
Nu conteaza cine a fost in sinedriu – saduchei sau farisei, si unii si altii erau elitele instruite ai iudeilor, cei mai destepti si de vaza oameni ai natiunii si menirea lor era sa-l recunoasca pe Mesia. Nu l-au recunoscut, daia l-au ucis din considerente politice. Daca erau oameni cumsecade si curati si il recunosteau, atunci cu toate riscurile nu l-ar fi ucis.
N-ar fi nici o problema ca l-au ucis evreii daca acestia se pocaiau, dar ei pana in prezent insista pentru miciuna ca nu ei au facut-o si ca Iisul nu era Hristosul, Mesia.
Pana la urma iudeii reprezinta omenirea, care desi erau initiati si alesi, n-au putut sa-l recunoasca pe Hristos si l-au ucis.
In schimb l-au recunoscut curvele, orbii, schiopii, leprosii, talharii, demonizatii, ucenicii care erau fara carte – toti ei fiind tot evrei.
Cititorule fals, care falsifică la fiecare pas, citește mai bine textul domnului Marga înainte de a-l comenta. Este vorba de citarea a două personalități care au studiat complet și recent disputa dintre evanghelistul Marcu și grupul său, de o parte, și sinagoga de atunci. Sanders și Dahlheim, cum scrie în text, știu mai bine lucrurile decât accuza și cititorii ocazionali. Nu este vorba de totți creștinii, ci de cei pe care textul lui Sandders și Dahlheim îi vizează. Măcar la cetit ar trebui să ne pricepem! În rest, articolul șidiscuția internațională sunt pe fapte, nu pe povești.Iar domnul Marga are meritul că stă de partea faptelor.
Nu prea știți decât să buchisiți fără înțelegere mă Victore. Nu degeaba vă ocolesc mulți. Cum v-a spus cineva mai sus, înlocuiți sfânta credință cu bigotismul. Iar dialogul închipuit de tine (cam așa -zici tu!) merge la copii. Dar cercetarea istorico-teologică este foarte departe și creștinii pot discuta în chip rațional cum au stat lucrurile. Ar fi cazul să luați în seamă că de la A.C.Cuza s-au făcut multe descoperiri. Numa că trebe cetit și pus capul la lucru. Altfel nu merge. Și creștinismul este în uniune cu adevărul.
Vă adunați degeaba, Victor, Mircea, Cititor, Prisaca etc., căci ce susțineți voi este de mult depășit. Ar fi bine să-i lăsați și pe români să ajungă la adevărul probat de arhive și de arheologie. Fapt este că evangheliile nu mai sunt, de două sute de ani, singurele surse despre Isus Hristos. Cum a arătat fratele nostru englez deja în 1927 nu se poate înțelege Isus fără a corela izvoarele. Și, cum au arătat teologii creștini și iudei de astăzi, nu simplismul, ci rațiunea poate duce la Mântuitor. Nu mai amintesc că multe depind de traducerea Bibliei. De aceea astăzi se și fac eforturi de traducere din ebraica pe care o vorbeau evreii din epoca lui Isus și Isus însuși.Sunt multe de discutat, dar numai mintea deschisă și inima iubitoare de adevăr duc la adevăr.
In acest articol se relativizeaza Evanghelia si fiecare text incepe cu – „nu exista probe ca …. „. Adica textul din Biblie nu inseamna mare treaba, dar n-avem probe si se citeaza tot felul de mincinosi necrestini. De fapt a fost o neintelegere, un cumul de factori… l-au rastignit din greseala.
Pe prorocii dinaintea lui Hristos cred ca la fel …. un cumul de evenimente nefericite … pe unul cu pietre … pe altul cu sabia …
Nimeni nu zice ca Hristos este Mesia, fiul lui Dumnezeu. A fost si el un oarecare om, iar stapanirea romana din greseala l-a rastignit, a fost o neintelegere, dar despre sinedriu nu prea sint probe…
Nicodime, cu ratiunea nu ajungi credinta si la Mantuitor. Cu ratiunea ai mari sanse sa-ti rupi gatul.
Multi prosti pe lumea asta cu academii si titluri… care cauta si nu gasesc probe.
Nu degeaba Hristos a luat ucenici tarani si pescari nestiutori de carte …
De fapt nu conteaza evreii. Si Maica Domnului era evreica. Daca erau rusii sau rominii tot il rastigneau. Conteaza ca era un popor care a fost ales, calauzit de Dumnezeu, invatat si care nu l-a recunoscut. Asta a fost reactia omenirii, slabiciunii umane. Asa am si ramas, drept dovada acest articol, impreuna cu autorii care ii citeaza – se cauta scuze dupa ce au comis cel mai mare rateu al omenirii.
Religia lor in esenta trebuie sa faca rau tuturor care nu sunt ca ei, crezind ca numai asa vor fi proprietarii tuturor celor de pe pamint. Ca sa isi ascunda adevarata fata, fiind si lasi nu au curajul sa iese in fata ca adevarati conducatori si se folosesc in principiu de cozile de topor (asa au facut cu Pillat santajind-ul cu reclamatii la Roma) care le gasesc usor, prin diferite metode, coruptie, santaj etc…
L-au refuzat si detestat pe Isus si Noul Testament, care este un act democratic si revolutionar de salvare a Omenirii ( vezi macar cele 10 porunci), pentru ca in aceasta scurta viata sunt progrmati ca ei sunt Dumnezeu, avind aparente “succese”, asa cum ne-a lamurit Marx, Lenin, si alti ca ei. Nimeni nu isi pun inca mintea cu ei, dar asa cum spunea unul de al lor,cu autoritate in premiul Nobel, pentru ca ei nu pot sa doarma, nu lasa si pe alti sa doarma (asa cum Charlie al nostru s-a manifestat mai sus). Lasati poporul evreu ca acum au si ei tara lor sa isi stabileasca ei soarta, nu alti asa zis carturari ca in trecutul lor si nu induceti idei oricum inutile in viata altor popoare, care la fel trebuie sa isi vada de propriile probleme. Asa vreti voi sa faceti pacea intre popoare si asta este dragostea crestina ce credeti ca o promovati???
O zi buna.
Con
P.S. Cineva spunea ca secolul 21 va fi religios sau nu va fi de loc. Stia el ceva de acesti carturari in cautare de adeptii noii clase muncitoare, care sa i-l includa si pe Isus, si nu sa-l excluda ca in trecut.