Au trecut doi ani de la o tragedie care a avut forța unei bombe. A fost o dramă națională cu forța unei radiografii mărite, clare și violente a societății românești.

Are comisia condusă de Claudiu Manda o echipă de documentarişti care să strîngă din presă toate informaţiile apărute în anii de înflorire a bandei Băsescu?

Un coleg de redacție mi-a propus un titlu pentru știrea despre prezența lui Klaus Iohannis la Indagra.

Dacă scrisoarea generalului Dumitru Iliescu ar fi fost scrisă de un musulman semianalfabet din Orientul Mijlociu, aș fi trecut peste ea fără să o citesc.

Cît de devotată și de bine organizată este Armata română, dacă un ofițer de contrainformații face referire la încălcări ale Legii Siguranței Naționale și nimeni nu-l cheamă la raport să-l întrebe despre ce este vorba?

Povestea generalului Oprea este povestea căderii României în mediocritatea în care se scaldă.

Dezvăluirile făcute de ofițerul în rezervă Daniel Dragomir ridică o parte a cortinei care ascundea activitatea Binomului și aranjamentele capilor din instituțiile de putere.

Claudiu Manda a devoalat o mare parte din practicile SRI și DNA.

Cîtă vreme nu o oprește nimeni, cîtă vreme nu rîde nimeni de ea, instituția CSAT persistă.

N-am ținut niciodată cu PSD-ul. Nu cred în nici un fel în programul său de guvernare.

Balamucul de la centrul politicii românești ne împiedică să vedem ce se mai întîmplă la talpa țării. Mărirea de lefuri pentru cei care lucrează în primării și în celelalte instituții publice se întoarce împotriva tuturor.

Toată lumea își dă cu presupusul despre abia astîmpăratul scandal politic. Cine a cîștigat, cine a pierdut, cine este de vină și încotro se duc lucrurile.

Pe la Sibiu și prin împrejurimi se vorbește că fostul primar al orașului a adus din Germania un aparat de măsurat buna-credință și onestitatea.

Jur că nu înțeleg ce se întîmplă cu președintele PSD. În campania electorală era nespus de reținut, meticulos și bine organizat. Și în discurs și în coordonarea rețelei PSD din teritoriu.

Nu știu dacă pe alții îi distrează tonul mieros și nevinovat al lui Liviu Dragnea. Pe măsură ce zilele trec și inițiativele sale sunt jumulite și făcute praf, omul devine tot mai mieros, mai cuminte.

Niciodată n-am văzut un PNL mai neputincios decît cel de astăzi. În loc să se folosească de slăbiciunile şi de gafele, de incoerenţa şi prostiile PSD-ului, liberalii se sting încet, se dezumflă ca un cimpoi croit dintr-o oaie bolnavă.

Mă lasă rece observațiile și panseurile lui Varujan Vosganian. De cînd a înțeles că este insuficient să scrii un roman ca să te alegi cu un Premiu Nobel, Vosganian a trecut la mize tot mai mici și tot mai comice.

După părerea mea, carnavalul anticorupție încă mai ține. Încă nu s-a dezumflat. Are suporteri și beneficiari. Iar Laura Codruța Kovesi este șeful ideal.

Săptămînile trecute, România a avut parte de una dintre cele mai măgulitoare atitudini politice europene.

Studiile de fezabilitate sunt ultima tehnică românească în materie de furat bani publici și de sprijinit tot felul de clienți politici. Șmecheria asta ține din 1992-1993. Adică de îndată ce golanii s-au dezmeticit.

Pleacă dintre noi ca un personaj de roman. Cei care i-au fost mai aproape și l-au cunoscut au întins tricolorul peste sicriul din capelă. L-au respectat, l-au temut și l-au iubit.

Au trecut deja cinci zile de cînd a apărut denunţul fostului ministru Gabriel Sandu. De la primele ore am rămas cu ochii pe site-uri, agenţii şi ziare.

Cînd Tudose apare, soarele răsare! Sigur avem parte de veşti zmeuriste, de promisiuni cu termene şi de procente. Sau de ameninţări demonstrative.

Marţi, preşedintele Klaus Iohannis şi-a adus o contribuţie importantă la lămurirea situaţiei prin care trece ţara.