Popas la Timişoara

Există o mîndrie a bănăţenilor care trebuie să fie de cînd lumea. Ei fac, ei dreg, ei sunt primii, ei ştiu, ei pot, ei nu trădează, ei nu pot fi minţiţi, ei sunt toleranţi ca nici o altă grupare din România. Bănăţeanul, cînd este al doilea sau al treilea, nu există, nu este bănăţean, sau doar aşteaptă ziua cînd va veni peste tine să îşi ocupe binemeritatul loc întîi. Şi oraşul este expresia acestei mîndrii. Timişoara, în ciuda spiritului său anticomunist, a avut parte numai de primari fuduli şi mălăeţi. Revolta, începută la Timişoara, n-a mai continuat în modul de a fi al celor aleşi să conducă oraşul. Şi, cu toate acestea, Timişoara înfloreşte economic, cultural, urbanistic (nu atît cît s-ar fi putut), iar în cîţiva ani va fi unul dintre centrele de mare interes ale continentului, dominat de un aer care închide porţile Orientului şi le deschide larg pe cele ale Vestului european.

La Timişoara există un stil aparte de a respecta personalităţile urbei. Sau musafirii de vază. Timişorenii se apropie de cel pe care îl preţuiesc, îl salută respectuos şi apoi îi strîng mîna. Dacă se află mai multă lume în preajmă, cer permisiunea să îl atingă. Am întrebat pe cineva de unde şi de ce un asemenea gest.

– Cînd îl atingem, îi trecem un pic din dorinţa noastră şi-i dăm putere. Este un fel de încurajare, de încărcare cu energie. Şi noi de la el, şi el de la noi. Şi încă un lucru. La Timişoara nu prea există tradiţionala şi româneasca mîncătorie. Fiecare este pe calea lui.

De aproape 40 de ani îl ştiu pe Ştefan Popa Popas, devenit un nume scurt şi simplu, Popa‘s, un personaj gigantesc în voce, înfăţişare şi talent în desen. Există deja un stil Papa, un mod de a vedea cetăţeanul, compatriotul, politicianul, vedeta. Popa‘s deformează subtil, în spiritul personajului, reduce totul la portret, la expresia feţei celui desenat. Trupul este mic, abia mai poate căra cu el un detaliu pentru o semnificaţie. Totul este faţă, expresie, trăsătură de caracter exprimată atît de direct şi de simplu, încît ai putea crede că oamenii adevăraţi sunt cei din portretele lui Popa‘s, iar cei din viaţa reală nu sunt decît caricaturile celor desenaţi.

Popa‘s este celebru în toată lumea. Este un prieten al tuturor caricaturiştilor de pe planetă, este un omniprezent al saloanelor şi expoziţiilor de caricatură, este şi recordmen, şi autor de portrete, pentru toate gloriile lumii. Nu cred că există un om care să fi trecut pe scena publică din anul în care Popa‘s a început să deseneze şi să-i fi scăpat. Sau să nu-l fi surprins într-o imagine care să nu i se potrivească. Preşedinţi, papi, patriarhi, premieri şi vedete din arte sau din sport, politicieni şi bandiţi, toţi au trecut prin culorile şi desenele lui Popa‘s şi au rămas în acest muzeu al expresiilor.

Sunt absolut convins că Salonul Internaţional de Caricatură de Presă de la Timişoara există pentru că Popa‘s vieţuieşte şi lucrează în acest oraş. Este vorba despre un spectaculos muzeu al caricaturii, deschis la Bastion, restaurat şi el într-un mod demn de toată lauda.

O călătorie prin acest muzeu este egală cu o panoramă ironică a lumii contemporane. Desenatori din zeci de ţări, spirite libere şi acide sintetizează în cîte o imagine o slăbiciune a lumii contemporane sau a unui om cu pretenţii de personalitate. Mi se pare nedrept să numesc unul sau altul dintre nenumăraţii caricaturişti prezenţi în salonul Popa‘s de la Timişoara.

În acelaşi timp, nu pot să nu semnalez gestul altruist al autorităţilor locale, aflate printre sponsorii acestui eveniment, în ciuda faptului că tot salonul are la bază o operă de satiră nemiloasă a politicienilor din zilele noastre.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de luni versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.