Decăderea unei metropole

”Gentlemanii bine îmbrăcați din New York sunt precum umbrele din fotografiile sepia de odinoară. Am stat două săptămâni aici și nu am văzut pe nimeni care să poarte costum și cravată. Între vestele de lână de Patagonia îmbrăcate de șmecherașii ce te îmbrâncesc pe Wall Street și hanoracele lipsite de gust ale aspiranților la Silicon Valley, New Yorkul este un rai al nespălaților, care și-a pierdut spontaneitatea și perspectivele nelimitate cu care îi îmbia cândva pe oameni”, scrie în Takimag jurnalistul Panagiotis Theodoracopulos

”Firește, tineretul este întotdeauna o speranță pentru un viitor luminos, însă cu excepția faptului că 70% dintre liceenii în an terminal din New York cred că Rusia a fost inamicul SUA în Al Doilea Război Mondial. Da, orașul este în regres profund, însă nu avem voie să spunem că vina este a primarului de culoare, a procurorului general de culoare și a femeii care este guvernatorul statului. Rasismul și sexismul sunt cele care au făcut rău metropolei.

Miliardele care sunt pompate anual pentru a ajuta minoritățile (care acum îmi pare majorități) nu au făcut nimic pentru a ridica nivelul orașului. New Yorkul este acum o distopie, un loc plin de gunoaie, în care rata criminalității a crescut cu 53% și de unde cetățenii bogați fug mai ceva ca din San Francisco. Progresiștii care conduc orașul au uitat că legea și ordinea sunt fundamentale pentru orice tip de progres, iar acum avem criminalitate, mizerie și guvernul local care cheltuiește cel mai mult din toata America, deși viața de zi cu zi nu lasă deloc impresia că ar exista vreun guvern în New York.

Orașul devine o colonie de nudiști, cu stațiile de metrou transformate în galerii din injectat heroina și indivizi dependenți pe jumătate dezbrăcați care merg pe peroanele pline de fecale. Sunt călători disperați trăgându-și copii printre acele de seringă de pe jos și cu mâna la nas, pentru a ieși cât mai repede la suprafață. Metroul a devenit sanctuarul drogaților, în special în timpul pandemiei. Cel mai milă îmi este de polițiștii care au de-a face cu aceste animale, și le cer scuze prietenelor noastre patrupede. Totul are de-a face cu faptul ca oamenii primesc ceva fără să facă nimic, cu așa-numita Great Society a lui Lyndon Johnson, care a devenit o capcană pentru milioane de americani, cei mai mulți de culoare.

Marele senator de New York Patrick Moynihan a avertizat că această politică însemnă „indiferență benignă”, însă a fost acuzat atunci de rasism. Practic, Great Society i-a contaminat până și pe cei muncitori cu apatia indusă de asistența de stat. Cu cât mai mulți copii ai, cu atât ai mai multe mese gratuite și bani fără muncă. Bill Clinton a încercat să facă ceva, legând asistența statului de încercările de a obține un loc de muncă. Acum, am revenit la vechile obiceiuri, Biden oferind bani în timp ce inflația o ia razna. Iar oamenii au învățat să profite de sistem. Cei care știu cum să profite îi învață și pe cei din jurul lor. Cum pot să obțină mai multe lucruri gratis, locuință gratuită, bonuri de masă, bani cash. Tinerii care vor să muncească sunt certați de părinții lor, care le spun că în felul ăsta vor pune in pericol asistența guvernamentala de care familia beneficiază acum.

Cultura dependenței este evidentă în comunitățile de culoare, de aici și statisticile care arată că afroamericanii sunt categoria cu cel mai mare procent de deținuți. Este o realitate revoltătoare, însă și mai revoltător este când te gândești la liberalii albi care pun criminalitatea în rândul negrilor pe seama rasismului. Stânga americană, începând cu The New York Times, vrea să-i îndoctrineze pe americani și să-i facă să creadă că singurul lucru care contează la un om este culoarea pielii. Teoria Critică a Rasei otrăvește întreaga țară spunând că albii sunt răi, in timp ce negrii sunt victime pure și nevinovate. Această spălare de creier face ca nazismul și comunismul să nu mai pară atât de rele. Presa americană este un spectacol horror, cu invitați superficiali care urlă împotriva lui Trump, a albilor și oricui muncește pentru o viață mai bună.

Singura soluție de ieșire din această situație este una pe care nu pot să o spun aici. Biden este prizonierul politicii identitare și, dacă va câștiga (și cred că va câștiga), situația va fi și mai rea. Nu pot să scriu despre soluția în care cred, pentru că asta presupune eliminarea din viața publică a unei mulțimi de oameni. Situația este deprimantă și devine și mai rea. Unirea țării este un vis aproape imposibil și se va putea realiza doar când toată lumea, inclusiv niște prefăcuți precum Zuckerberg și Bezos vor intra în categoria asistaților social.”