Presupun că şi copiii înţeleg că Liviu Dragnea este în pericol de moarte. Toate dosarele, audierile şi atacurile din presă ne arată că avem de-a face cu o forţă orchestrată, cu o singură temă.
Cornel Nistorescu
Articole scrise:
Refuzul doamnelor Sevil Shhaideh şi Rovana Plumb de a demisiona încurcă şi mai mult lucrurile. Mi se pare un important semn de solidarizare a PSD-ului.
De unde apetitul acesta pentru super-nimeni, arătat de Liviu Dragnea, de Lia Olguţa Vasilescu sau de Victor Ponta la formarea guvernelor?
Speriată și ea de situația primarului Robu, gata să pice și el cu „Bine ați venit la Timișoara“, madam Pandele a mobilizat toate forțele primăriei, încercînd să ne arate cît de bine conduce Capitala.
În general, primăriile au urît difuzarea. Mulţi consilieri şi funcţionari de primărie au văzut în difuzare o afacere bănoasă pe care au şi încercat-o.
Un cititor, George Radu, pseudonim de acoperit sau cititor adevărat, postează pe Cotidianul.ro o întrebare.
Luni, televiziunile din România au rulat ştirea cu audierea colonelului Daniel Dragomir la Comisia de supraveghere şi control a Camerei Deputaţilor.
Mă distrează copios cînd, prin emisiunile de televiziune prin care „navetează“, Bogdan Chirieac strecoară și judecata sa de complezență.
Marți seară așteptam să-mi vină rîndul la emisiunea de la 22.00 de la B1 TV. Citeam documentația, cînd în încăpere a intrat Mihai Goțiu, cu un aer de om derutat.
Fiecare incendiu major provoacă o dramă. Și ascunde o poveste de viață. Știrea care făcea ocolul televiziunilor și al radiourilor era scurtă și se rezuma la victime, pagube și alte posibile pericole.
Degeaba președintele Klaus Iohannis s-a făcut că-l trece în rezervă pe generalul Florian Coldea. Îl apără ca să-și țină gura.
Veste importantă pentru tot clanul. Mircea Băsescu a ieșit din pușcărie! Condiționat! Nu mai doarme după gratii, dar la prima chiflă mai importantă se poate întoarce de unde a plecat.
Ce fel de speranță și ce spirit de inițiativă mai pot înflori în aceste cartiere marcate de sărăcie și resemnare? Cine poate repara ce au stricat prostia și nepăsarea guvernelor de pînă acum, inclusiv ale celui de față?
Am amînat să comentez anunțul lui Victor Ponta privitor la înscrierea în partidul lui Daniel Constantin. Ca să menționez și partidul, trebuie să mă întorc la știrile despre…
Probabil că Olguța Vasilescu își imaginează că prezența sa la România Mare și colaborarea cu Vadim Tudor au contaminat-o cultural și au făcut și din ea un om de cultură.
Nespus de comic îmi pare schimbul de mesaje dintre oficialii americani și români. Americanii, de la Trump în jos, vorbesc aceeași limbă.
Nu știu alții cum sunt, dar mie (ca să-l parafrazez pe Ion Creangă), cînd mă întîlnesc cu tot felul de proști prin tot felul de instituții publice, îmi vine să urlu și să mă urc pe pereți.
Puțini și-ar fi imaginat că în România, după puternicul val proeuropean din 1990, lucrurile vor ajunge pînă la tensiunile de acum.
De mai multă vreme mă tot chinuie un gînd. Pe unde putem ieși din situația în care ne aflăm. Cu anticorupția ne-am ars. Am dat într-o afacere politică oneroasă și sofisticată.
Vă rugăm să ne răspundeți la cele două întrebări. Ele ne vor ajuta să susținem o campanie de presă pentru reconsiderarea competenței.
Zănaticul țîfnos de Victor Ponta a introdus metoda cu ședințele de guvern care începeau cu un bilanț televizat. Și se lăuda Ponta de mama focului, și raporta și le promitea de ziceai că România își ia zborul spre Berlin sau chiar spre California.
Convocarea procurorilor de toate soiurile pentru a da încă un semnal de protest are haz doar în măsura în care poate fi privită ca un spectacol prost regizat.
Topul vedetelor dintr-o țară este și oglinda fidelă a vieții sale publice. Anvergura personajelor din asemenea clasamente indică altitudinea valorilor, a preocupărilor, chiar și a idealurilor dintr-o țară.
Nu fac parte dintre cei care admiră PSD-ul. Și nici partidul în cauză nu moare de dragul meu. Dar acest bloc de gheață care ne desparte nu mă împiedică să nu văd ce se întîmplă.
Ce-a făcut Tudorel Toader? A făcut și el o vorbire despre niște modificări în legile care privesc justiția? Sigur nu va fi reținut ca autorul Codului lui Napoleon și nici nu va fi el creierul juridic al cenușiului mandat Iohannis.
Fierbe netul și Facebook-ul dă în flăcări, site-urile uruie și blogurile urlă. Toată armata de aplaudaci și susținători ai președintelui Iohannis și, mai ales, ai controlului său asupra Parchetului, DNA-ului, SRI-ului și, implicit, asupra justiției țipă de parcă ar fi fost loviți cu pumnalul în inimă.
