AUTIŞTII CĂRŢILOR (4)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Autiștii cărților apărută la editura eLiteratura, în 2013

După alte trei luni, tot neprimind nici un răspuns, domnul Adam, ca să scape de gura familiei, îşi luă trei zile libere de la serviciu şi se prezentă la compania de zbor pentru a solicita un bilet de avion dus-întors până în Capitala istorică. (Avu emoţii serioase în legătură cu preţul călătoriei, însă acesta se dovedi modic.) Funcţionara de la ghişeu nu făcu nici o remarcă la cererea domnului Dan Adam, nu întrebă nimic în plus, se comportă de parcă solicitantul ar fi cerut un document de călătorie spre oricare altă destinaţie.

Acasă, Dan studie îndelung cele patru cartoane şi plicul în care au fost puse. Totul părea obişnuit, doar pe marginea taloanelor era aplicată şi o ştampilă „ACREDITAT”.

Atât pe aeroport, cât şi în avion. domnul Adam aşteptă cu sufletul la gură să afle ce-i cu acel „ACREDITAT”, însă nu reuşi să se lămurească. Biletul era pentru clasa TURIST şi domnul Dan Adam se strădui să tragă cu ochiul să vadă dacă şi pe alte taloane se afla menţiunea „ACREDITAT”. Însă n-a avut cum să se convingă deoarece, după ce părăseau ghişeul aeroportului, călătorii îşi puneau actele în siguranţă şi nimeni nu mai putea să aibă acces la ele.

Zborul fu scurt şi plăcut. O stewardesă servi călătorii cu biscuiţi, suc de roşii şi îngheţată, apoi le oferi şi ziare. Singurul lucru neplăcut fu acela că pe scaunul de lângă el, domnul Dan Adam recunoscu figura aceea (ca?) de mort, cea pe care o întâlnise şi în antecamera domnului inspector.

Capitala istorică – aşa scria şi pe firma aerogării – se prezenta ca un oraş de provincie, cu case cu grădiniţe în faţă, cu prăvălii unde fiecare părea să cunoască pe fiecare, cu cafenele populate chiar şi la acea oră de dimineaţă dintr-o zi de muncă. Domnului Dan Adam nu-i era prea limpede unde să se ducă spre a-şi rezolva problema. Dacă ministerele şi instituţiile centrale se găsesc în capitala oficială, întrebarea era unde mai trebuia vizată cererea sa, la ce for mai înalt decât cele pomenite? Aşa că luă un autobuz care îl lăsă în „centru” şi se învârti prin piaţeta din faţa primăriei, o clădire cu un singur etaj, ce semăna mai degrabă cu o şcoală decât cu un for administrativ.

Ideea îi veni când văzu o cabină telefonică şi în cabină o carte cu abonaţii. În carte va trebui să găsească toate instituţiile aflate în capitala istorică şi din denumirile lor va putea trage concluziile. Cel puţin aşa a sperat atunci când a început să răsfoiască paginile. Dar lucrurile se dovediră a nu fie atât de simple. După ce a parcurs două file, domnul Dan Adam constată că n-are nici cea mai mică şansă să descopere o informaţie dintre cele căutate de el: datele erau ordonate pe străzi, iar de pe prima dintre ele nu află decât o curăţătorie chimică, precum şi o firmă de consultanţă bancară (printre locatari şi cabinete particulare). Nici numerele de pe cea de a doua stradă nu-l făcură mai fericit.

Aşa că nu i-a rămas decât să intre în primărie. Aici totul era automatizat: din holul mare nu se putea pătrunde mai departe decât pe bază de cartelă electronică ori în virtutea unei invitaţii; pe un panou mare, erau trecute numele funcţionarilor şi numerele de apel al fiecăruia dintre ei; abia după ce stabileai prin interfon o întâlnire, puteai trece mai departe. Din păcate, în dreptul numelor funcţionarilor nu era precizat şi serviciul de care aparţineau. Pe cine să sune? Măcar dacă ar fi fost pe acolo un portar care să-ţi poată da o minimă lămurire… Însă partea cea mai neplăcută era în legătură cu orarul: un oficial nu avea program cu publicul decât în fiecare a doua joi, un altul doar în noiembrie, un al treilea numai în zilele de 22 şi 23 ale fiecărei luni. Pe cine să sune?

O ultimă speranţă licări atunci când se apropie de panou o pereche mai în vârstă şi începu şi ea să analizeze înscrisurile. Domnul Dan Adam îşi ceru scuze pentru că intră în vorbă nepoftit şi îşi spuse păsul. Numai că şi cei doi erau în aceeaşi situaţie, şi ei au venit din provincie, şi ei doreau o audienţă, nici ei nu ştiau cui să i se adreseze.

Stătură toţi trei descumpăniţi câteva minute, până ce au convenit să se aşeze pe o bancă din frumos amenajatul scuar din faţa clădirii şi să aştepte până ce va intra cineva. (Noroc că vremea era blândă.) Nu mai veniră decât încă două persoane, ce se comportară exact ca ei: consultară prelung panoul din hol şi, resemnate, luară şi ele loc pe o bancă. Norocul sosi – după vreo două ore – de unde s-au aşteptat cel mai puţin: din clădire ieşi un om de serviciu cu o perie şi o găleată pentru a spăla sticla protectoare a unui panou de afişaj ce cuprindea imagini reprezentative din Capitala istorică. Ca şi cum ar fi fost înţeleşi, toţi solicitanţii săriră în picioare şi-l înconjurară. („În mod logic, după toate câte s-au întâmplat, muncitorul acesta ar trebui să fie surdomut”, gândi domnul Dan Adam, însă nu avu timp să-şi ducă ideea până la capăt.)

Sfătos, omul de serviciu le-a spus că el nu face decât să spele sticla panoului şi, consultându-şi ceasul – de care se vedea imediat că e foarte mândru -, le-a explicat că, la ora aceea, nu se află nici un funcţionar abordabil în primărie.

– Dacă binevoiţi să citiţi mai atent programele de audienţă, veţi observa că în fiecare luni între orele 9 şi 14 nu există program cu publicul în dreptul niciunui nume. De aceea şi spăl eu tocmai acum panoul.

– Să ne întoarcem, deci, la ora două, conveni grupul de solicitanţi. Până atunci ar putea vizita punctele de interes de pe panou.

– Aici, după colţ, este un restaurant foarte plăcut şi ieftin, îi sfătui binevoitorul îngrijitor. Sau, ţinând cont de vremea superbă de care avem parte, mi-aş permite să vă recomand o vizită în Citadelă. E un loc plin de încărcătură istorică şi emoţională. Din oră în oră, se organizează tururi cu ghid competent şi autorizat.

– Dar noi am venit pentru…

– Aici, toată lumea vine pentru… Tocmai de aceea, pentru a le oferi oamenilor un mod plăcut şi util de a-şi omorî timpul, Primăria a decis să le ofere solicitanţilor asemenea excursii, iar punctul de plecare şi de revenire să se afle chiar aici. Preţul excursiei este simbolic, fiind subvenţionat, iar înapoierea este la ora 15. E foarte convenabil!

– Păi, noi trebuie să fim la ora 14 înapoi ca să…

– Nu-i nevoie îi linişti bunul om, un personaj ce se dovedea mult mai util decât a părut la început. Astăzi, de la ora 14, are loc bilanţul bianual, aşa că domniile voastre nu veţi putea sta de vorbă cu nimeni.

– Atunci… Atunci, am venit degeaba… Doamna sosită mai târziu împreună cu soţul ei era gata să izbucnească în plâns. E pentru a treia oară că venim…

– Nu-i degeaba, o consolă îndatoritorul om de serviciu al Primăriei. De fapt, dumneavoastră aţi venit abia a doua oară şi doar stimatul dumneavoastră soţ a fost deja de două ori aici. Faptul că data trecută v-aţi deranjat pe furtuna aceea cumplită, faptul că aţi insistat atât, a lăsat o impresie deosebită. Chiar cu riscul de a dezvălui un secret de serviciu, îmi permit să vă spun că şi personal domnul consilier II a fost impresionat de seriozitatea cu care aţi abordat problema.

– Eu voi rămâne, a decis domnul Dan Adam. Voi amâna biletul de avion şi voi sta până mâine seara.

– Duceţi-vă acasă, îl sfătui blând omul de serviciu. Vizitatorilor, pentru a li se permite să rămână mai mult de 24 de ore în capitala istorică, le este necesară o viză, iar aceasta se obţine destul de greu. Domnule, fiţi sigur că faptul că v-aţi deplasat până aici o să-şi spună cuvântul.

– Păi, cine ştie că am fost aici? Sau, poate, dumneata ai să…

– Nu! Eu nu sunt decât om de serviciu. Competenţele mele sunt limitate. Dar de ştiut, fiţi liniştit, se ştie totul.

Domnul Dan Adam îşi imagină scena când va ajunge acasă şi va trebui să povestească familiei şi, a doua zi, colegilor de serviciu, că a fost, a stat de vorbă cu… un om de serviciu mânuitor de găleată şi perie.

– Eu voi rămâne, a repetat domnul Dan Adam.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.