În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Autiștii cărților apărută la editura eLiteratura, în 2013
– Şi dacă eu aş săvârşi, totuşi, o faptă abominabilă şi aceasta nu s-ar încadra în nici un paragraf al „Legii Oraşului Liber Regal Rujn an Zweeg”?
– Nici chiar aşa să n-o luăm! Legea noastră este foarte bună şi cuprinzătoare. Şansa de a se întâmpla ceea ce spui dumneata este de una la un milion.
– Mai mică! preciză primarul.
– Nu există pericolul ca o asemenea faptă să fie săvârşită.
– Şi dacă, totuşi?
– Am avea grijă ca mai degrabă să nu exişti dumneata, decât să se mai repete un proces dezastruos ca acela din… ca acela… ca acela care nici n-a avut loc!
Profesorul s-a dedicat în întregime lucrării sale fundamentale. Este adevărat, avea şi o situaţie materială excelentă. Vila sa a devenit, în curând, cea mai elegantă clădire din oraş, prima în care s-a aprins lumina electrică. De unde brusca prosperitate a tânărului savant? Iată o întrebare pe care, iniţial, nu şi-au pus-o decât răuvoitorii. Invidioşii şi rataţii… Trei procese ce i-au fost intentate succesiv prin anii ´30 s-au stins înainte de a ajunge în dezbatere: le lipsea motivaţia juridică. Aşa că a devenit cu totul neplăcut să discuţi acest subiect. Nu-l discuta nimeni, că doar nu era să pună un semn al întrebării la „Legea Oraşului Liber Regesc Rujn an Zweeg”!
Lucrarea pentru care a primit bătrânul profesor Marele premiu al Oraşului Liber Regal Rujn an Zweeg se intitulează „Istoria generală”. În concepţia savantului – care şi-a dedicat întreaga viaţă acestei opere monumentale în douăzeci şi trei volume şi patru anexe, fiecare ciob poartă în sine întregul, fiecare clipă rezumă eternitatea, fiecare loc trădează lumea toată. Rujn an Zweeg, potrivit acestei doctrine, tocmai fiindcă are un trecut de excepţie, conţine în biografia sa exemplară faptele semnificative ale istoriei universale. (Între timp, din vechiul op fondator al oraşului-cetate Rujn an Zweeg, Comisia Specială pentru Descifrarea Cărţii a reuşit să se mai să mai scoată la lumină un paragraf: „41. Nimic nu este complet, dacă nu conţine şi contradicţii. Nu excepţia redă cel mai evident semnificativul?”)
Opera profesorului este exhaustivă: nimic din ceea ce s-a întâmplat nu a fost uitat, nimic din ceea ce s-a petrecut aievea nu a rămas fără ecou în viaţa oraşului şi a locuitorilor săi. Istoria nu reprezintă decât o serie de întrebări şi de răspunsuri. (Cioburile reflectă într-adevăr întregul: este un fapt notoriu că vechea „Lege a Oraşului Liber Regesc Rujn an Zweeg” este exhaustivă şi ea. Şi nu reprezintă această mare cartă o frântură din vastele preocupări ale Istoriei generale?)
Nu documentarea extraordinară este cea ce surprinde în această operă de o viaţă, ci punerea problemei: citind Istoria generală, ai impresia că parcurgi tot ce s-a scris până la tine, iar datorită faptului că opera a fost sistematizată deosebit de riguros pe capitole şi paragrafe, nu există temă care să te preocupe şi pe care, căutând-o în monumentala lucrare, să n-o găseşti elucidată chiar şi atunci când, aparent, nu există nici o legătură între ea, între respectiva problemă, şi Oraşul Liber Regal Rujn an Zweeg. Important este doar să ştii unde să cauţi şi cum să citeşti.
Mai mult: fiecare volum constituie un întreg. Fiecare capitol al fiecărui volum, de asemenea. Fiecare propoziţie se prezintă asemenea unui diamant bine şlefuit. Nimic nu-i lipseşte. Un concurs special a propus găsirea unor aspecte necuprinse în carte. Premiile promise – deloc de lepădat – n-au putut fi deocamdată onorate, dovedind astfel, încă o dată, valoarea deosebită a Istoriei generale. Puţinii idealişti, sperând şi azi, în mod utopic, să obţină premiile, nu contenesc să frecventeze biblioteca-arhivă-muzeu, fosta bibliotecă-muzeu. Materialul de cercetat este complet şi le stă întru totul la dispoziţie. (Micile omisiuni nu fac decât să elimine asperităţile.) Bibliotecarul-arhivar surdomut (moştenitorul ereditar al funcţiei şi al deficienţei) se află tot timpul la datorie.
Aceste rânduri, scrise cu ocazia recentei dispariţii a eminentului cărturar, ar putea suporta o completare: în casa memorială, care se pregăteşte şi care va fi inaugurată cât de curând, se află şi arhiva personală a marelui dispărut. Documentele sunt legate în mape din piele de porc şi numerotate cu grijă. Totul se găseşte în cea mai mare ordine, doar câteva pagini au fost smulse din dosarul despre justiţie. Din cuprinsul respectivei mape se poate observa că lipsesc însemnările capitolului „Delicte care încă nu sunt delicte şi cum poţi profita de pe urma lor. Exemple şi aplicaţii. Elucidarea subiectului”. Chiar urmând firul atât de limpede al logicii savantului, acest capitol n-a mai putut fi niciodată reconstituit. Cum, adică, „delicte care încă nici nu sunt delicte şi cum poţi profita de pe urma lor?”)
De unde brusca prosperitate a tânărului savant? Iată o întrebare pe care, iniţial, nu şi-au pus-o decât răuvoitorii. Invidioşii şi rataţii… Trei procese ce i-au fost intentate succesiv prin anii ´30 s-au stins înainte de a ajunge în dezbatere: le lipsea motivaţia juridică. Aşa că a devenit cu totul neplăcut să discuţi acest subiect. Nu-l discuta nimeni, că doar nu era să pună un semn al întrebării la „Legea Oraşului Liber Regesc Rujn an Zweeg”!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.