AUTIŞTII CĂRŢILOR (96)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Autiștii cărților apărută la editura eLiteratura, în 2013

În timp ce Poolo se bucură cu bulgărele său de aur, se întoarce şi maestrul. Prin geamul transpirat, bufniţa îl vede venind pe cărare: e mic departe şi, brusc, foarte masiv, la câţiva paşi de casă. Maestrul a fost după vase şi eprubete. (Cel puţin aşa pretinde el.)

A mai adus un fluier pentru bufniţă, un pieptene pentru cocoş şi ciocolată pentru şobolanii albi. Poolo îi arată micuţul bulgăre de aur, maestrul îl ia, îl priveşte şi dă din umeri. „Ei, da, îşi spune servitorul. Băiatul e încă prea mic, e încă prea mic, e doar un copil.”

Iar cei doi şobolani albi, care au şi terminat de mâncat ciocolata, spun într-un glas:

„Mulţumim pentru masă,

A fost bună şi gustoasă!”

Simţiţi cum vi se sting şi ultimele picături de entuziasm, de parcă aţi fi primit o lovitură după ceafă.

– Acesta n-a reprezentat decât un bonus, spune ghidul cu cea mai binevoitoare mină de care este în stare. Şi vă mai dă o veste care – cine ştie de ce – vă tulbură profund. (Păi, în starea aceea, aproape orice veste vă tulbură profund.) V-am spus că Poolo provine de la un student schizofren, care se plimba ore în şir pe desenul covorului din camera sa, pretinzând că ar fi reîncarnarea unui mare preot egiptean, Poolo. Până aici, nimic deosebit. Dar acelaşi pacient îşi spunea şi Adam. În acte îl chema Dan Adam.

– Deci, Poolo este Dan Adam, despre care…?

– Şi de ce nu spuneţi abia acum acest lucru?

– Poate că abia acum îl putem rumega, spune profesorul.

– Rumega?! Ce? Suntem vite?

– Domnul profesor a vrut să spună că poate că abia acum aţi ajuns la discernământul necesar, încearcă ghidul să înăbuşe în faşă noua sămânţă de scandal. Apoi vă asigură că a fost un mare privilegiu pentru el că a putut conduce prin Castelul albastru un grup atât de distins şi vă doreşte să vă bucuraţi mulţi ani de acum încolo de experienţele trăite. Ghidul îşi ia rămas bun de la toţi şi de la fiecare dintre voi în parte şi vă mai spune că, în urma acelei zile atât de extraordinare, chiar dacă obositoare, veţi simţi rostul întregii vieţi altfel. De acum încolo. La revedere! La revedere! Felicitări! Aveţi toată consideraţia Administraţiei şi, bineînţeles, toată stima mea!

După care sunteţi invitaţi la cina festivă, unde primiţi şi surprizele: o diplomă de absolvire (o adevărată operă de artă), mai multe insigne menite să certifice că aţi fost în Castelul albastru, câte o servietă de firmă plină cu tot felul de ustensile de scris de cea mai bună calitate, un leptop „ultimul răcnet” şi numeroase mici obiecte personalizate.

Primele săptămâni după revenirea acasă vă sunt ocupate cu multele istorisiri făcute în prezenţa rudelor, prietenilor, cunoscuţilor. Indiscutabil, aţi devenit staruri.

Apoi, după fix cinci săptămâni, primiţi un plic gros cu antetul Capitalei istorice. Înăuntru găsiţi un teanc de hârtii pe care trebuie să le completaţi. Sunt impresiile din „itinerarul interior pe care aţi avut privilegiul de a-l urma, conduşi de cei mai competenţi ghizi”. Munca asupra acelor formulare durează mai multe zile, dar sunteţi preveniţi că, dacă nu trimiteţi înapoi la data fixată toate documentele completate, veţi suporta amenzi şi penalizări deloc de neglijat. Păi, da, vă spuneţi, nimic nu este gratis pe lumea asta şi fiecare episod din viaţă are urmări. Va străduiţi să terminaţi în bună regulă şi să trimiteţi hârtiile completate la timp.

Peste alte două săptămâni, vă soseşte un nou plic burduşit cu formulare. Sunteţi flataţi că, în fond, voi sunteţi cei ce aţi fost selectaţi pentru acel „itinerar interior” – lucru ce nu rămâne secret pentru nimeni, dovadă că, desigur, simţiţi un respect cu totul special din partea celor cu care vă întâlniţi -, sunteţi flataţi, însă vi se fac şi reproşuri într-o fişă din cel de al doilea plic: n-aţi fost suficient de atenţi la completarea chestionarelor, aţi comis o serie nepermisă de greşeli de dactilografiere şi, în unele cazuri, aţi fost de-a dreptul superficiali. Bine, a fost doar primul set de răspunsuri, lucrurile mai pot fi scuzate, dar sunteţi rugaţi să aveţi mai multă grijă pe viitor. Pentru a completa al doilea set de hârtii, trebuie să vă învoiţi de la serviciu – nici o problemă! Şefii, de când v-aţi întors din „itinerarul interior”, sunt extrem de binevoitori -, completaţi noile formulare la timp, mai ales că sunteţi avertizaţi – AVERTIZAŢI! – că de acum încolo nu se mai acceptă greşeli şi că sancţiunile administrative vor fi pe măsură. Completaţi noile formulare la timp şi, atunci când primiţi al treilea set de hârtii – parcă şi mai multe decât până atunci – aflaţi că domnul cu veşnicul aparat de fotografiat a fost profund neînţelegător şi în legătură cu obligaţia – OBLIGAŢIA – de a răspunde la solicitările venite din Capitala istorică şi că, drept urmare, are de plătit o amendă consistentă. Iar la următorul set de hârtii, mai aflaţi că aceluiaşi individ răuvoitor, pentru că a persistat să nu răspundă la somaţii, i s-a confiscat întregul avut¹.

Hârtiile de la Capitala istorică vă vin cu regularitate. Ele vă limpezesc gândurile şi vă fac ca, abia odată cu ele, să înţelegeţi mai bine trăirile ce v-au fost oferite cu atâta profesionalism în Castelul albastru. Când cineva care a beneficiat de sublima experienţă moare, urmaşii săi testamentari sunt cei ce primesc plicurile din Capitala istorică. Timp de şapte generaţii, răspunsurile sunt foarte importante pentru un studiu exhaustiv, iar cine nu îşi dă suficientă silinţă, păţeşte asemene domnului cu veşnicul aparat de fotografiat. Care trebuie să lucreze zece ore pe zi, remuneraţia neajungând nici aşa să compenseze uriaşa amendă. La moartea sa, şapte generaţii de urmaşi vor fi obligaţi la aceeaşi corvoadă. Ei, precum şi ceilalţi descendenţi ai unor sancţionaţi, vor constitui o castă inferioară, un fel de sclavi moderni, casta cea mai de jos, o castă umilă şi vai, tot mai numeroasă.

În schimb, voi, cei ce aţi parcurs „Itinerarul interior” până la capăt, chiar dacă nu mai trebuie să faceţi nimic altceva în viaţă decât de a vă ocupa de hârtiile ce vă vin cu regularitate din Capitala istorică, voi sunteţi cetăţenii cei mai stimaţi, cei mai daţi de exemplu întregii populaţii. Aşa că deveniţi membrii unui club exhaustiv Profesioniştii Castelului Albastru. (Spre mirarea voastră, cu ocazia inaugurării oficiale a Clubului P. C. A., aflaţi că acei „cei mai competenţi ghizi” sunt absolvenţi de studii superioare, recrutaţi după mai multe teste, pregătiţi temeinic prin cursuri speciale, însă nu-şi îndeplinesc misiunea în Castelul albastru decât în afara meseriei lor de bază. În felul acesta, mai aflaţi că „personalul ales nu pierde suflul mulţimilor”. Aşadar, rezultă că voi sunteţi adevăraţii profesionişti, ceea ce justifică faptul să primiţi o indemnizaţie considerabilă, care vă scuteşte să mai trebuiască să munciţi şi altundeva. Insigna distinctivă – din aur masiv – vă evidenţiază în faţa oamenilor obişnuiţi, aşa că sunteţi priviţi cu respect de toată lumea.)

Felicitări! Aveţi toată consideraţia Administraţiei, toată stima concetăţenilor, tot respectul contemporanilor; vă bucuraţi de o stare materială de invidiat – şi, în taină, câtă lume nu vă invidiază? -, banii au devenit un arhaism pentru voi, întrucât nu trebuie decât să arătaţi legitimaţia şi peste tot sunteţi serviţi imediat pe gratis. Toate astea nu sunt decât o recompensă binemeritată pentru învăţăturile pe care numai voi le-aţi putut trage în urma fabuloasei zi a excursiei în Castelul albastru. Învăţături ce le sistematizaţi cu atâta competenţă, responsabilitate şi înţelepciune în formularele primite din Capitala istorică. Fără contribuţia voastră nu s-ar putea realiza Studiul Exhaustiv.

Aşa că, voi, precum şi urmaşii voştri direcţi, în calitate de membrii P. C. A., formând acel exhaustiv club select, aţi devenit casta cea mai de sus.

Iar, pentru marele public, scara aprecierilor – care nu vine din realizarea propriu-zisă, ci doar ca urmare a reclamei – aţi devenit indicatorul de necontestat. Ultima instanţă!

(Nici măcar ghidul nu mai are acces la voi. Şi, apropo de ghid, el mai trăieşte o viaţă personală?)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.