Debutul în lungmetraj al regizoarei Ana Lungu, Autoportretul unei fete cuminţi, va avea premiera în cinematografele din România pe 25 septembrie.
Autoportretul unei fete cuminţi a avut premiera mondială la începutul anului în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Rotterdam. În plus, filmul a câştigat Marele Premiu la Festivalul Crossing Europe din Linz-Austria, Premiul pentru cea mai bună regie, dar şi Premiul publicului la Bucharest IFF, precum şi Premiul publicului la Festivalul Filmului European de la Bucureşti.
Cristiana, 30 de ani, de „familie bună”, îşi petrece timpul între doctoratul în inginerie seismică, discuţiile cu cei doi prieteni apropiaţi, Alex şi Michelle, şi întâlnirile – rare, dar mult aşteptate – cu un bărbat căsătorit, cu care are o relaţie.
După mutarea părinţilor “la casă”, rămâne să locuiască singură într-un apartament cu patru camere şi se hotărăşte să-şi ia un câine – dorinţa ei din copilărie.
“Povestea Cristianei este într-o anumită măsura povestea mea, filmul vorbeşte despre propria mea încercare de maturizare întârziată. Părinţii ei sunt părinţii mei, iar prietenii ei sunt prietenii mei. În timp ce în societatea occidentală «separarea de părinţi» are loc mai de timpuriu, din momentul plecării copiilor la facultate, iar influenţa părinţilor în viaţa lor scade treptat, «la noi», acest proces se desfăşoară mai greu şi este mai puţin tranşant. Modelul parental încă dominant la nivelul generaţiei mele este cel autoritar, în care este valorizată atitudinea cuminte şi ascultătoare a copilului. Cristiana se confruntă cu acest tip de relaţionare de care încearcă să se desprindă, fără a fi însă dispusă să renunţe la anumite avantaje.
Ca regizor, demersul meu a fost uneori mai aproape de documentar decât de ficţiune: multe scene au fost improvizate pornind de la situaţii date şi o parte din roluri sunt jucate de prieteni şi membrii de familie care au acceptat să se «joace pe ei» în povestea mea. Îmi place să lucrez cu neprofesionişti pentru că, spre deosebire de actori, ei nu au exersat capacitatea de a se controla în faţa camerei şi se expun mai mult, cu toate defectele care îi fac să fie mai vii, mai umani. Există un proverb care spune că ne plac oamenii pentru calităţile lor, dar îi iubim pentru defectele pe care le au. «We like people for their qualities, but love them for their defects». Cred că acest lucru este valabil şi în cazul personajelor de film”, mărturiseşte Ana Lungu.
În distribuţie: Elena Popa, Emilian Oprea, Andrei Enache, Iris Spiridon, Alexandru Lustig,, Radu Iacoban, Dan & Magdalena Lungu, Veronica Grunau, Paul Ioan, Anca Puiu, Fatma Mohamed, Istvan Teglas, Eugen Gyemant, Valentin Drăgan, Florin Marin, Bogdan Enache, Vlad Voinescu.
Scenografia Vladimir Iuganu. Sunet Vlad Voinescu, Filip Mureşan Machiaj Andra Margină.
Muzica Ada Milea, Rising Shadow, Kasjakoo, Moritz Moszkowski, Johannes Brahms, Mihail Jora. Pian: Raluca Ştirbăţ.
Producător Anca Puiu.
O producţie Mandragora cu participarea Papillon Film, Castel Film, Cinelabs România, Groupama Asigurări, BMW Group România, Vodafone România, HBO România.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.