În România de azi, numai cine nu a scris nimic nu poate fi acuzat de plagiat! De când toată lumea (de la politicieni la primari, de la filosofi la autori banali) vrea să devină doctor, plagiatul a devenit la noi un adevărat sport naţional.
În ritmul în care sunt dezvăluite aceste practici, riscăm să aruncăm în derizoriu şi ideea de doctorat, dar şi acuzaţia de plagiat, ceea ce ar duce la compromiterea întregului mediu academic şi universitar!
Cuvântul „plagiat” vine, după cum se ştie, din lat. „plagium”, care însemna „să vinzi cuiva caii furaţi”, şi defineşte azi preluarea fără ghilimele şi fără indicarea sursei a unui text ce aparţine altcuiva. Plagiatul este, cu alte cuvinte, o hoţie în cel mai pur sens al cuvântului şi, de aceea, el trebuie să fie condamnat fără ezitare. Dacă, precum se vede, numărul celor care au plagiat este atât de mare, nu înseamnă că trebuie abdicat de la condamnarea acestei practici, ci, din contră, este necesar ca toţi plagiatorii să fie demascaţi, astfel încât, în cel mai scurt timp, să intrăm pe făgaşul normal, iar o teză de doctorat să redevină expresia unui studiu inovator într-un anumit domeniu, cu deplina respectare a regulilor după care se editează o astfel de lucrare!
După cum se ştie, în 2007, în celebrul articol „Liicheanu”, publicat în „Ziua”, am demascat un plagiat al lui Gabriel Liiceanu. Atunci, numele cele mai cunoscute din spaţiul public, de la scriitori şi ziarişti, până la regizori sau profesori, au încercat să-l apere pe directorul de la Humanitas, cu toate că prea puţini auziseră de Heidegger şi, cu certitudine, şi mai puţini îi citiseră cărţile.
De atunci, am atras atenţia că apărarea plagiatorului Liiceanu, oricât de cunoscut şi admirat ar fi, va duce la perpetuarea acestei practici, mai ales că şi el fusese dat afară din Institutul de filosofie tot pentru un plagiat în teza sa de doctorat! Unul dintre cei care îl apărau atunci pe Liiceanu era Cristian Tudor Popescu, cel care acum se dă pe spate la plagiatul lui Victor Ponta, considerând, în mod aberant, că ar avea, prin acest plagiat, un comportament „nazist”. Dacă atunci i-ar fi atras atenţia lui Liiceanu că a greşit când nu a pus la locul lor banalele ghilimele, poate că acum toţi cei acuzaţi de plagiat şi-ar fi retras din proprie iniţiativă doctoratele frauduloase!
De ani de zile, nu încetez să atrag atenţia că, în lumea civilizată, chiar şi preluarea de către un student a unei idei de la curs, într-o lucrare de uz intern, este sancţionată drastic, prin interzicerea obţinerii în viitor a vreunui titlu universitar! La noi, profesorii au tolerat această practică pentru că şi ei, în diferite lucrări, făceau la fel.
Este de notorietate cazul profesorului Mircea Dumitru, rectorul Universităţii Bucureşti, care, deşi singur spune în propriul CV că nu cunoaşte limba germană, şi-a permis să-şi pună numele pe traducerea din germană a cărţii „Cercetări filosofice” a lui Wittgenstein! Dar Mircea Dumitru a fost luat de la Casa de pionieri şi adus redactor la Humanitas, apoi a fost dus la Facultatea de Filosofie, unde a devenit decan şi, iată, acum a fost propulsat rectorul Universităţii! Azi, Mircea Dumitru este membru al acestei celebre comisii care decide dacă un autor a plagiat sau nu!
În aceste practici îşi are originea situaţiei de azi din mediul universitar, unde cadrele sunt promovate pe criterii politice sau grupuri de interse, şi nu trebuie să ne mai mire că acuzaţiile de plagiat parcă nu se mai opresc! E nevoie de un cadru legislativ foarte clar, de un moment „zero” de la care activitatea ştiinţifică să fie reconsiderată dacă vrem să scăpăm pe viitor de astfel de acuzaţii interminabile.
Altfel, o să ne trezim că şi nou-născuţii vor primi de la părinţi cadou de botez câte un titlu de doctor în filosofie sau matematici superioare!
P.S. În urma articolului nostru de săptămâna trecută, Monica Macovei a apărut joi, la RTV, cu pantaloni gri, în locul celor negri cu care ne obişnuise, iar în locul celebrilor pantofi bărbăteşti, cu o pereche de sandale superbe, costumaţie pe care a păstrat-o şi la Convenţia PDL. În rest, a rămas neschimbată.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.