Bolojan răstoarnă barca. Cine îi salvează pe salvatori?

S-a intrat în teatru absurd. Eugen Ionescu nu întâmplător a fost jumătate român, înainte de a-și da seama că, rămânând în zona carpato-fanariotă,  riscă să moară cu talentul în brațe, dacă nu moare direct la Canal, după venirea comuniștilor. A devenit, la Paris, Eugène Ionesco, ceea ce i-a permis să scrie, în 1959, Rinocerii, piesă  în care denunță  pericolul ideologiilor colective în remorcarea și mutilarea conștiințelor individuale.

Astăzi, acest text canonic în universalitatea sa se potrivește, la noi, atât cu ascensiunea de zeci de procente a zeloților extremei drepte populist-servo-ruse, cât și cu ferocitatea neomarxistă a celorlalți zeloți – 10 la sută – tot de factură ionesciană (dar de semn invers), pe cale să impregneze ca o toxină PNL-ul și să-i manglească voturile și identitatea.

În rinocerizarea politică văduvă de soluții practice, lipsa de comunicare reciprocă a ajuns la nivel de semantică, intrându-se iarăși în paradigma ionesciană.  Ce-a vrut să spună ics, ce-a vrut să spună igrec, ce-a vrut să spună zet. Promotorii și influencerii cu simbrie vizibilă sau invizibilă, precum și tot felul de guzgani pământii  se învârt în jurul punctajelor de partid și-și dau ochii peste cap, rupți de realitate, în perorații de un absurd perfect.

După consultările de Luni, s-a decantat clar bolojenismul ilogic, împroșcat de altfel, de la moțiune încoace, pe toate căile (prin ordin pe unitate?) de tandemul PNL-USR  și reluat în  buclă, ca un pick-up stricat: „PSD și AUR să facă Guvernul”. Păi, cum să-l facă, dacă și Nicușor, și Grindeanu au spus, în clar, că nu asociază AUR la guvernare!  Ce rost are acest dialog al surzilor? Cui servește acest tenis la zid?

Imersate în furia oarbă a dlui Bolojan de a fi pierdut satârul și de a nu fi putut îndeplini toate comandamentele/servituțile care îl ghidonează, PNL/USR ar merge până acolo încât ar vota cu două mâini instalarea unui guvern PSD-AUR, numai și numai pentru a-și compromite dușmanii politici, știind prea bine că includerea simionilor ar atrage depunctarea evidentă a țării pe eșichierul european. E o capcană în care nu PSD-ul, ci România și-ar prinde piciorul, promovată cu perfidie cinică de bolojeniști.

În inconștiența lor fomistă de a controla puterea dincolo de procentele obținute la alegeri, cyborgii de la USR, cu PNL băgat la cambuză, ar fi în stare să răstoarne barcazul, doar ca să se erijeze în salvatori.  E plină țara de salvatori. N-a mai rămas niciun naufragiat.  De remarcat, în cambuză, cameleonismul dlui Predoiu, care joacă alba-neagra cu rămânerea la guvernare vs. intrarea în opoziție. Acum s-a dat iar cu Bolojan. Nicio surpriză: omul e un tranzacționist fără limite, a trecut pe la enșpe partide, a lins enșpe cazmale.

Pe puntea de comandă, la USR-iști, dl Miruță – acest individ pe care să nu-l împungi nici cu un ac, fiindcă s-ar putea să plesnească – tocmai a fost documentat și denunțat de o televiziune că a transferat, în ziua moțiunii de cenzură, contractele a cinci  autostrăzi de 10 miliarde de euro la o companie cu 73 de angajați și refuză să explice criteriile care au stat la baza acestei decizii.  Îl doare în șpitz.  Nu în Fritz.

Având în vedere, pe de altă parte, și recentele semne de întrebare privind alocarea banilor către o companie germană de armament în detrimentul capacităților românești, acțiune de care același  Miruță nu e nici pe departe străin,  precum și  volutele încredințărilor directe, oculte,  urzite de „inocenta” viceprim-ministresă Oana Gheorghiu, reiese că pute rău în arealul Bolojan.

Dacă te uiți mai atent, oamenii ăștia acționează izbitor potrivit vechiului ordin leninist „Ocupați gările!”, celebru în febra insurecției bolșevice din 1917, în care tactica operațională de a pune mâna pe punctele nodale ale infrastructurii  și comunicațiilor era esențială în acapararea puterii.  Merge și la neomarxiștii de sezon nou, care, ca și strămoșii lor, pe cale strict democratică, la urne,  fără „proptele” gen Nicușor Dan, n-ar fi putut să ajungă vreodată la oala cu smântână.

Ceea ce nu-i oprește ca, odată văzuți cu sacii-n căruță, să-și calce în picioare „propteaua”.  Căci nu numai PSD-ul este entitatea  care trebuie pedepsită că a stricat planurile osmozei halucinante de bani dinspre România înspre favoriți – din exterior sau din interior.  Mai există o altă entitate care trebuie pălmuită, băgată în faliment, în perspectiva îndepărtatelor alegeri prezidențiale (dar pentru care Bolo încă de-acum dă din picioare): exact Nicușor Dan.

Deși PNL-iștii din atelajul bolojenist și USR-iștii de pe capră, pe gură, o scaldă și nu-l tamponează fățiș pe președinte, este evident că, prin fapte, îl așteaptă la cotitură, urmărind să se răzbune pentru trădarea deviaționistă de a-i fi lăsat din brațe, de a fi  întinat principiile sacre #rezist.  Au uitat că același Nicușor i-a tras de păr și i-a pus, fără legitimitate electorală,  în capul mesei,  dându-le,  pe lângă premier mascat PNL, și patru ministere de cea mai mare greutate! Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești!  Mi s-a părut că, la Cotroceni,  președintele a cam făcut mișto de ei când, referindu-se la  prezența feminină  consistentă în delegație, a remarcat: „Egalitate de gen, nu?”

În fapt, dincolo de invocarea lipsei responsabilității politice  – ceea ce, fără îndoială, are un sâmbure de adevăr, vezi și eșecul Cioloș –, respingerea unui premier tehnocrat este, în primul rând, un atac sub centură direct la Nicușor, în sensul în care, dacă a girat debarcarea lui Bolojan, acuma nu i se mai dă niciun sprijin să rezolve problema, chiar și cu riscul afectării interesului național.  Să se învețe minte! Ce înseamnă un pârlit de interes național pe lângă supărarea pricinuită marelui Bolo?

De remarcat că, pe tema tehnocrată,  a ieșit la rampă și Mugur Isărescu. Cu aerul său  jumătate sarcastic, jumătate bonom,  hârșiit printre lingouri, s-a declarat sceptic privitor la un premier tehnocrat, nota bene: „mai ales față de unul venit din exterior”. Care, adică, nu știe ce și cum se întâmplă pe plaiurile autohtone și nu e „intrat în probleme”. Ceea ce, parcă,  lasă ușa deschisă pentru candidatul BNR Șerban Matei (zis cu simpatie „Dințosu”), care e deja intrat în „probleme”, fiind, la drept vorbind, o variantă de luat în seamă.

Nu e mai puțin adevărat că nici gașperii de la PSD nu par încântați de vreun tehnocrat importat de pe la FMI sau de cine știe unde, care, parașutat în Piața Victoriei, i-ar face să-l regrete pe buldog. Rămâne de văzut dacă firele „scurte” ale președintelui sunt mai „lungi” decît firele „scurte” ale lui Bolojan.  Un telefon long distance poate rezolva peste noapte problema. Nimeni nu e  chiar de capul lui în politică. Dl Bolojan, nici atât.

Deocamdată, șefa POT, Anamaria Gavrilă, îi trădează – cine ar fi crezut? – pe putinoizii Georgescu și Simion (da, exact cel care a votat împotriva doborârii dronelor rusești intrate în România),  declarând că va vota un guvern pro-occidental.  Să fi fost activată dna Gavrilă?  Nepătrunse sunt căile suveranismului penetrat.