BRAFA, între arheologie, arte primitive şi creaţia contemporană

Târgul de antichităţi din Belgia, care a sărbătorit 10 ani de la instalarea în spaţiile de la „Tour&Taxis”, şi-a închis porţile în 27 ianuarie. „Trebuie să creştem în continuare nivelul internaţional, având grijă să lărgim participarea expozanţilor venind din întreaga lume”, afirma noul preşedinte, Harold t’Kint de Roodenbeke, licenţiat în drept, devenit negustor din dragoste pentru artă. Colecţionar debutant, a cumpărat, apoi a vândut pentru a-şi îmbunătăţi calitatea achiziţiilor. A fost prins în joc: „Sunt negustor de artă pentru că nu sunt destul de bogat pentru a fi colecţionar”, spune el cu umor. Specialist în pictură belgiană din secolul al XX-lea, artişti simbolişti sau abstracţionişti, este atras şi de pictura algeriană. Ales recent preşedinte al BRAFA, doreşte să atragă „o nouă clientelă către acest târg”.

Nu este suficient să mărim numărul negustorilor de artă. „Suntem 128 şi este foarte bine”, insistă vicepreşedintele Didier Claes, expert în artă tribală, numit, de altfel, şi „Apollo al artei tribale”. Preşedintele şi vicepreşedintele doresc să pună în valoare cei doi poli ai BRAFA, artele primitive şi arheologia.

Funcţionar imperial din dinastia Tang

Anul acesta, Târgul s-a întins pe o suprafaţă de 15.400 de metri pătraţi.

BRAFA are specificitatea lui. Bruxelles este situat la graniţa dintre Franţa şi Ţările de Jos, a cunoscut dominaţia spaniolă, suferind în acelaşi timp influenţa oraşelor haseatice înainte de a deveni, în 1830, capitala unei ţări care, sub domnia lui Leopold al II-lea, şi-a constituit în Africa o putere colonială. Această istorie agitată îşi găseşte ecou în diversitatea anticariatelor belgiene.

Pentru a sărbători cei 10 ani de la instalarea la „Tour&Taxis”, decoraţia monumentală a intrării este inspirată de arhitectura moscheilor din Istanbul şi un covor foarte colorat, desenat de artistul Julien Colombier, ghidează vizitatorii. Pentru Didier Claes, „alături de Maastricht şi de Bienala Anticarilor de la Paris, BRAFA rămâne o întâlnire foarte importantă”.

BRAFA a devenit pentru galerişti un nou El Dorado comercial.

Divinitate din Mali, secolele XIII-XV, Galeria Pierre Dartvelle

Foarte atrăgător prin organizarea lui fără cusur, are un preţ pe metru pătrat mult mai accesibil decât cel de la Grand Palais. Atmosfera este convivială şi proaspătă. Amestecul de vechi şi contemporan dă tonul acestui Salon eclectic, marcat de dominarea artei tribale, arheologiei şi artei din ce în ce mai contemporane.

Parizienii Antoine Barrère, Philippe Heim, Benjamin Steinitz, Hélène Bailly, Jean-Jacques Dutko sau Bérès ocupă un loc important.

BRAFA închină o odă diversităţii, este o fereastră deschisă spre lumea artelor. Aici sunt reprezentate toate epocile şi toate artele, de la arheologia clasică şi pecolumbiană la arta contemporană, de la mobilier la sculptură, trecând prin pictură veche, modernă şi contemporană şi obiecte de artă, fără a uita cărţile vechi şi moderne, argintăria, bijuteriile vechi sau artele primitive.

Natură moartă de James Ensor, galeria Helene Bailly

În domeniul artelor primitive, specialitate-far la Bruxelles, francezul Alain de Monbrison a venit să-i întâlnească anul acesta pe negustorii belgieni Didier Claes, Pierre Dartevelle, Serge Schoffel şi Alain Schlag, însoţiţi de canadianul Jacques Germain. Arheologia s-a impus şi ea cu noi reprezentanţi, printre care celebra galerie „Phoenix” din Geneva, „David Aaron Ancient Arts” din Londra, sau galeriile „Gheselbash”, „Gilgamesh” sau „Cybele” de la Paris.

Participarea belgiană s-a cifrat la 53 de galerii, deci 41%, faţă de 75 străine, dintre care 13 noi galerii franceze. Printre acestea din urmă merită menţionate galeria din Aix, „Hermanovitz”, care şi-a întărit sectorul de mobilier, în timp ce galeria „Tanakaya” propune artă asiatică, iar „Galerie des Modernes”, tablouri.

Coasta belgiană de Louis Artand de Saint-Martin (1837-1890)

O altă noutate, apărătorii ceramicii şi ai porţelanului, Jean Lemaire, „Artcade”, Ikodinovic şi Marc Michot, şi-au marcat coeziunea prezentându-se sub stindardul „Pavilionul ceamicii”. În sfârşit, pentru prima dată, şi-au făcut apariţia autografele, odată cu venirea librăriilor pariziene „Signatures” şi „Thomas-Scheller”.

Melanjul diferitelor epoci

Paravan decorat cu foiţă de aur

Printre piesele excepţionale propuse la BRAFA s-a aflat o casetă din Florenţa sfârşitului de secol XVII, din abanos, cu un mozaic de pietre moi şi inserţii de bronz aurit, de mari dimensiuni, creaţie a manufacturii ducale Medici, prestigioasa „Galleria dei Lavori” a marilor Duci ai Toscanei. Aceste casete conţineau cel mai adesea esenţe şi leacuri preparate de medicii familiei Medici, specialişti în cosmetologie şi îngrijirea corpului.

Gilbert şi George, semnatarii lucrării „Sleepy”, s-au întâlnit la Colegiul de Artă şi Design „St Martins” din Londra şi au declarat: „Suntem două persoane, dar un singur artist”. Din performanţele lor alcoolizate din anii ’70 au păstrat costumul de om de afaceri. Acest veşmânt desuet a devenit uniforma cu care apar în tablourile lor, fotomontaje foarte colorate, caroiate ca vitraliile.

Casetă din abanos cu detalii de bronz aurit Florenţa

Helene Bailly, în vârstă de 31 de ani, aparţine cercului artelor: tatăl ei conducea galeria omonimă, iar ea s-a căsătorit cu Felix Jr Marcilhac. După o formaţie în artă veche, ea s-a îndreptat către arta contemporană, în galeria familială din Quai Voltaire de la Paris. Apoi, s-a instalat în strada Seine, rezervând Quai Voltaire pentru artă veche, modernă şi contemporană. ”O provocare, în scurt timp, aici va fi reconstituit un interior”. Standul ei reflectă această nouă direcţie, „cu scopul de a arăta că poţi melanja artele diferitelor epoci”.

Tapiserie din secolul al XVI-lea, din lână şi mătase din atelierele franţuzeşti De Wit

Felix Jr poartă prenumele tatălui, Felix Marcilhac, iar sora sa, Amelie Marcilhac, pare să se confunde cu mama lor. Avocat de formaţie, Felix Jr este directorul Galeriei „Art Deco” din strada Bonaparte, în timp ce Amelie este expert junior, iar teza ei de istoria artei despre Marcel Coard a devenit o carte. Amândoi au o mulţime de proiecte. După Bienala 2012, iată-i la BRAFA, unde au adus mai ales un „Birou” de Dominique şi o sculptură de Joseph Csaky.

Galeria Steinitz a etalat un mobilier preţios

Pentru Xavier Eeckhout, afacerile imobiliare duc la artă. După ce şi-a vândut agenţia imobiliară şi a deschis un magazin de antichităţi, în 2007 s-a stabilit în inima cartierului Drouot. „Îmi place locul, animaţia lui”. Specializat în sculptură, din secolul al XIX-lea până în anii ’50, el este şi expert al Casei Drouot. După ce a participat în septembrie pentru prima dată la Bienala Anticarilor de la Paris, el a venit pentru a patra oară la BRAFA. Este fericit să prezinte marele „Cerb”, de Marcel Lemar (1892-1941), un artist căruia „La Piscine”, muzeul din Roubaix, îi va consacra în curând o retrospectivă.

William James, Veneţia pe Canal Grande

După ce a învăţat pictura de la tatăl său, Charles, la Nancy, Joseph Ducreux a devenit unicul elev al lui Maurice Quentin de la Tour. Celebru, el a fost numit Primul Pictor al reginei Marie-Antoinette. Revoluţia i-a bulversat cariera, dar, beneficiind de protecţia pictorului David, el a realizat portretele personajelor importante ale vremii, ca „Domnul Monjean”, un pastel pe hârtie maruflată pe pânză, din 1790. Ducreux a încercat să redea, fără nicio concesie, expresivitatea figurilor.

Remarcabilă, în Galeria Serge Schoffel, este seria de „Măşti Bété” din Coasta de Fildeş. Importantă etnie instalată pe un teritoriu din sud-vestul Coastei de Fildeş, Bété a creat o artă puternică. Această piesă, provenind din colecţia „Vérité”, este o capodoperă şi nu se cunosc decât puţine exemplare de această calitate. Ea aparţine unei serii de 17 măşti. Jumătate oameni, jumătate animale, ele personifică spiritele naturii, forţe de temut.

Vânătoare a tezaurelor

Francois Lemoyne, Triumful Junonei

Astăzi, târgul propune o operă istorică, pentru că este vorba despre prima sculptură a celebrei pisici a lui Geluk, intitulată „Discobolul”. Din punct de vedere artistic, probabil ea nu va rămâne în istoria sculpturii, dar este un omagiu discret adus statuarei greceşti, iar Motanul este de altfel foarte simpatic.

Galeria americană „Phoenix”, cu filială şi în Elveţia, a propus un idol feminin meditativ şi graţios, de la sfârşitul mileniului III î. Ch. Modul în care sunt lucrate coafura şi mantia este magnific. Expresia figurii este şi ea foarte originală.

Lucien Gautrait, pandantiv, Art Nouveau, aur, email, smaralde şi diamante

Ceva mai departe, vizitatorul este atras de o uşă spaniolă din secolul al XV-lea, cu un aspect impozant. Tratată în benzi orizontale, cu un decor floral, este austeră şi atrăgătoare în acelaşi timp.

Schimbarea secolului este frecventă la BRAFA, aşa că un Serge Poliakoff din 1946 nu miră pe nimeni.

Galeria „Claes” a etalat o interesantă statuetă africană. Un bărbat, sculptat în lemn, care le-ar fi plăcut lui Picasso şi cubiştilor. Lemnul este mai închis în unele porţiuni cu zone polisate pe nări şi gât, care indică probabil vechi folosiri rituale. Sunt de notat bogăţia coafurii şi simţul detaliului.

Uşă din fier forjat cu urme de policromie, Toledo sec. XV

A fost expusă şi o bijuterie provenind din moştenirea lui Liz Taylor, repezentând o prinţesă medievală. Un pandantiv Art Nouveau din aur, email, smarald şi diamant.

Să amintim şi un portret egiptean din regiunea Fayum, cu privirea expresivă şi trăsăturile caracteristice care par să preceadă arta creştină.

BRAFA a sărbătorit anul acesta întoarcerea în Belgia a sculpturii „Caritatea” de Jan Van Dellen, cunoscut pentru că a participat la crearea „Grand-Place” din Bruxelles. Fundaţia Regelui Baudouin a achiziţionat recent această piesă cu 45.000 de euro, într-o licitaţie la Londra, şi a prezentat-o pentru public la ediţia din acest an a târgului. Este o sculptură în marmură, realizată între 1675 şi 1680.

Philippe Geluck, Discobolul, Galeria Petits Papier

Se vede că piaţa de artă mondială nu cunoaşte criza, iar preţul unei lucrări a fost de minimum 500.000 de euro. În 2012, sectorul cel mai stabil a fost acela al artelor decorative, menţinându-se mai ales graţie schimburilor între China, Rusia, India şi Extremul Orient. În ceea ce priveşte piaţa din Est, a cărei ediţie de anticariat va fi un test pe piaţă, lucrurile încă nu sunt clare. Propunerile sunt multe, dar selecţia nu este sigură. Cea mai mare problemă este autenticitatea operelor. Ar trebui o instanţă care să repertorieze piesele, deoarece provenienţa contează mai mult decât însuşi obiectul.

De 25 de ani priveşte către Orient galerista Helena Markus, care, în 1986, a adus pentru prima dată la Milano arta japoneză. La BRAFA vine de mai mulţi ani, cu paravane decorate din şcoala lui Kano Eitoku (1543-1590), dar şi cu porţelanuri de artă contemporană niponă, de la Sueharu Fukam. După părerea aceastei specialiste în artele japoneze, BRAFA „e un târg de artă elegant, bine organizat, de o bogăţie solidă, dar nu ostentativă”. Dar piesele forte din acest an, a declarat ea, au fost două excepţionale paravane din perioada Momoyama (1568-1615), cu foiţă de aur, cu două gâşte sălbatice în prim-plan.

BRAFA, Târgul de antichităţi, ediţia 2013

Privind către Orientul Mijlociu, „Giorgio şi Ernesto Copetti” din Udine, mari cunoscători mai ales ai epocii 1900, au prezentat o „Panteră” în piatră de Istria, din secolul al XV-lea, expusă alături de o instalaţie de muzeu (pentru o cifră cu cinci zerouri) şi 57 de desene ale arhitectului Romano Burelli, participant la Bienala de la Veneţia, din 1982, când a prezentat patru moschei din Istanbul, proiectate la începutul secolului al XV-lea de arhitectul turc Mimar Koca Sinan, cunoscut şi ca „Palladio din Bosfor”.

De asemenea, priveşte spre nord-est galeria milaneză „Caiati&Gallo”, specializată în picturi şi mobilier de vechi maeştri. În standul lor s-a remarcat o monumentală vedută a „Canal Grande” din Veneţia, de William James, elev al lui Canaletto din perioada londoneză, şi o „Veneţie” a friulanului Giuseppe Bernardino Bison (1762-1844). A sosit şi galeria „Quadrifoglio”, cu o selecţie de artă plastică din China veche şi din Italia secolului al XVIII-lea, printre care o rafinată sculptură reprezentând pe „Ercole şi Onfale”, din porţelan biscuitat, atribuită lui Francesco Celebrano, datată 1784.

Jan Van Delen, Caritatea, 1675-1680

Printre piesele ce au stârnit admiraţia s-au numărat şi o figură în ceramică din cultura Remojadas, din Vera Cruz, Mexic, datată 450 î.Ch., şi o statuetă reprezentând-o pe zeiţa Hathor din Egipt, înaltă de 7 centimetri, datată 664 î.Ch., prezentă în galeria „Harmakis”.

Accentul este pus pe galeriile consacrate antichităţilor. Dar Belgia este patria artei benzilor desenate, reprezentată prin galeriile belgiene „Champaka” şi „Le Petit Papier”. De altfel, Hergé mergea la BRAFA pentru a cumpăra desene de Delvaux.

Să mai amintim că ediţia din acest an a BRAFA a avut ca oaspete de onoare Royal Opera House „La Monnaie”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.