București! București! București! (3) – SF Politic

Lovitură de stat? Jos Ceaușescu? Jos Băse? Jos Iohannis? Jos Malgora Bazol? Ăsta, ultimul, un extraterestru ajuns Președinte al României prin anul 4538, zău așa! Nu e de joacă zău, cu bulversările cosmice! Acum nu mai știu cu exactitate dacă m-am întors în București, deși m-am întors în cele din urmă în București, așa cum plănuisem. Am ajuns pe seară. M-am dat jos de pe bicicleta mea faină de tot cumpărată din Lyon. Hm. Nu mai recunoșteam intrarea în oraș, ce se întâmplase? Sensul giratoriu nu mai era. Nici Dragonul Roșu. Nu mai era nici farul genovez adus de la Sulina, nu se zărea nici piața de pește și nici palatul contelui Monelli, nici urmă de Arsenal, pe cuvânt dacă mint. Am mușcat dintr-o franzelă șparlită dintr-o brutărie din Marsila Mole pe când toată lumea chefuia și dansa de nebună pe străzi, am mestecat încet, bucată cu bucată încercând să evaluez situația, să găsesc o explicație. Dacă apare Rudolf, frizerul fără foarfece, sigur e ceva necurat la mijloc, mi-am zis, gata, gata să dau piept cu necunoscutul. Rudolf, frizerul fără foarfece, n-a apărut. Nu era nici țipenie pe străzi, nici un singur om. Nici Barâșkin. Pustiu. Am strigat. Am răcnit. Am scotocit, l-am strigat pe Barâșkin. Pustiu rău de tot. Băi, va zic unde e comoara, stați așa, nu mișcați! Ți-ai găsit. Nici țipenie. M-am oprit la o benzinărie. Era o benzinărie austriacă. Barâșkin mai lipsea! Am găsit un telefon. Am format numărul de la centrala municipală. S-a auzit un biiiiip. Și-apoi din casca telefonului a început să curgă apă, apă în valuri. Nu se mai oprea, curgea într-una. M-am ciupit. Am făcut tumbe. Am aprins un felinar. Pe deasupra au trecut vâjâind niște comete sclipicioase. Nu erau comete. Erau peste un milion de orășele București. Puteți să mă credeți? Treceau pe deasupra împrăștiind un parfum liliachiu, aterizau pe țărmul oceanului, uite-așa de frumos. M-am plimbat prin toate orășelele București, o nebunie, toate jefuite de hoardele de politicieni de stânga sau dreapta! Am hoinărit de acolo, colo, orășel, hai sifon, ditamai orașul cosmic-european! M-am obișnuit cu aparițiile lui Rudolf, frizerul fără foarfece, cu nebuniile pe care mi le povestea Marabella, cu Potloghin de la brutărie care se tot juca în chip periculos la Realitatea Virtuală, cu contele Monelli care era în cârlig cu traficanții de arme din Medellin, cu marxiștii lui Gore care într-unul din orășelele București se transformaseră în liberali, cu Pricoliciul de la Arsenal care punea la cale o mulțime de farse, cu Petra Petronius, cu Esmeralda și Bertha de la cofetărie, cu Paperov de la gazolina municipală, cu Bersgonian de la arhivele secrete. Adervistoian, comerciantul de blănuri, avea și el tot felul de apariții. Nu știu cum, într-unul dintre orășelele București, l-am întâlnit într-o ipostază inedită, vindea piei de saurian, le cumpăra de la vânătorii din Marsila Mole. Marsila Mole? Și ea vălurită, ce să mai vorbim. Dar Ghile Ga? O altă ipostază uimitoare a mândrului nostru București! Și Torino? Și zvăpăiatul Brasil? Și cețosul Dublin? Toate, da, da, de trei ori da. Pneumaticii din Ghile Ga aflară că Petra Petronius ar fi descoperit în codul nostru genetic o genă bizară ce avea o uriaşă pereche virtuală descoperită în infostructura de pe Venus, ce comedie, ce tevatură, ce mai descoperire. Bobolina le promise tuturor că o să afle întreg adevărul despre caz explicând astfel de ce mândrul nostru București se vălurește în ființa citadină a altor orașe de pe lume dar locotenenţii împăratului Ogawa, invidioși și răutăcioși îi puseră într-una beţe în roate, pregătindu-se să o răpească, vai, vai. Pricoliciul de la Arsenal povesti tuturor că avusese un coşmar şi că era posibil ca întreg universul plin de universuri să fie înfăşurat într-o mantie înstelată chiar de către magicienii secretului din Canton conduși de Barâșkin în persoană. Pricoliciul de la Arsenal se visă pe muntele Haman şi se jură că văzuse pentru prima oară în viaţa lui un diamant de lumină veche care era mai puternic de un milion de ori decât un litru de apă vie. Eu am fost sigur că era un mesaj secret despre comoara lui Bibescu. Groparii din Kauna Kunaó îl căutară pe pricolici vrând să-l răpească pentru că aveau de gând să atace Tulule şi să devină nemuritori, ce fioroși groparii. În Tulule era legatul lor de viață și moarte ascuns de Sira Serano în joacă, în pauza mare dintre ora de geografie și ora de muzică. Generalul Monteores se întâlni cu begonul de Bagoda încercând să se pună de acord asupra reîmpărţirii lumii dar să și hotărască în ce fel mă vor tortura ca să le zic unde e comoara lui Bibescu iar colonelul Sharun se gândi pentru prima oară că Barâșkin, ce părea să fie unul dintre oamenii lui, i-ar putea fi de folos ca să afle cât mai multe lucruri despre București.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.