Când l-au prins pe Bates

Cred că știi „Psycho“. Filmul lui Hitchcock. Odată, când bântuiam după Muzeul Filmului din Paris, am înțeles ce înseamnă deziluzia. Printre altele, pentru că un cap de manechin folosit de Hitchcock pentru prim-planurile cu mumia doamnei Bates era printre cele mai de preț lucruri. M-a enervat pentru că mi se părea că filmul e despre altceva decât recuzită. Și montarea pe care Iris Spiridon a dus-o în sala Apollo 111 m-a aruncat direct în altceva-ul cu pricina.

Am zis că nu mai încep cronici cu referiri la Istvan Teglas atunci când scriu despre piese în care joacă și d-asta m-am gândit să caut un pic de context entuziasmului meu pentru montarea cu pricina, undeva în anii mei de tinerețe, cum s-ar zice. Spun asta, pentru că nu mi-a plăcut nici Psycho când eram mic. Și astfel fac un total de trei observații aparent inutile și fără legătură cu spectacolul în fața căruia am patinat o oră și jumătate printre cele mai stranii forme de acceptare.

90 de minute durează spectacolul „Psycho“ de la Apollo 111

Să revizitezi o poveste care e bine întipărită în mintea spectatorului poate să pară ciudat sau îndrăzneț în lumea care ar pune copyright și pe gaura de la covrig, dacă ar avea unde să îi lipească eticheta. Și totuși, aici se întâmplă cele mai importante lucruri atunci când lași o poveste să își dezlege șireturile în mintea ta. Într-un articol de popularizare a psihologiei cred că am citit că fascinația pentru criminali în serie se explică prin interesul nostru față de ceea ce transgresează limitele conviețuirii în societate. Iar aceasta este căpățâna care mă enervase până la plictiseală în muzeul parizian.

Istvan Teglas şi Vlad Bîrzanu sau melancolia Psycho x 2. Foto Adrian Bulboacă

Playlist pentru crimă

Cum spuneam, Norman Bates în varianta montată de Iris Spiridon este Istvan Teglas. Cel puțin unul dintre ei. Pentru că dublul său rău-adolescentin e jucat de Vlad Bîrzanu. Primul lucru prin care ți se rescriu senzațiile legate de „Psycho“ e sonor. Teglas cântă în semiîntuneric și te întrebi cum de nu te-ai gândit până acum că „My Mother’s Grave“ sau „Only for You“ pe care le păstrai în minte în vocea lui Jay-Jay Johanson sunt chiar din istoria psihopatului care se zbate în micul lui scenariu freudian cu figura mamei. Mai ales că, întrebat cândva ce îl inspiră, muzicianul suedez pomenea muzica lui Bernard Herrmann, colaboratorul lui Hitchcock, pentru coloana sonoră a celor mai obsesive dintre peliculele sale, dar și filmele regizorului american. Adevărul despre atmosfera cu care îți intră „Psycho“ pe sub piele ar fi spus numai pe jumătate chiar și numai din punct de vedere muzical, dacă nu aș pomeni măcar în ce fel am căutat după spectacol „Into the Night“ (Julee Cruise) și „Koop Island Blues“ (nu o să mă repet aici) ca să revăd mental momentele în care secvențele spectacolului glisau pe vocea lui Teglaș. Și cu asta am spus că nu o să încep.

Plăcerile împachetării

Când Bates năvălește pe scenă cu Mary (Ioana Mărcoiu) înfășurată în plastic după crimă toate momentele lente de până atunci capătă un tăiș pe care ni-l dorim pentru multe dintre secvențele din amintirile noastre. Scenografia semnată de Bianca și Sabina Veșteman face cam același lucru cu alternările de spațiu și texturi puse în oglindă închis/deschis, mat și transparent și tablouri care își dovedesc fețele duble sau pur și simplu în plină descompunere. Așa cum personalitățile lui Bates se suprapun, și sertarele amintirilor noastre traumatice pot să capete sunetul unei reverii melodioase, numai în regia potrivită. Iar asta poate să fie neplăcut numai la început.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Cosmin Tupa 152 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.