Cardul de memorie e plin ochi

Călătorind în văluritul meu înţeleg însă că sunt gramatici pe care universul plin de universuri le acceptă din motive de neînţeles. Poate că asta îl ajută să supravieţuiască sau să se ascundă deşi în văluririle sale nu am descoperit vreu atractor. Globurile virtuale politice au habar de atractori. Ele spun pline de maliţie, când catadicsesc să ia forme fabuloase, că atractorii politici sunt nişte structuri informaţionale vagaboande dar ar fi prea puţin, prea banal în raport cu tulburătoarea existenţă a aparenţelor. Mi-am exprimat şi eu dezacordul. Ar fi inoperant să reducem universul plin de universuri la un submodel politic, socialist, neomarxist sau neoliberal.

Membranele acvatice ar putea dovedi că înfăşurările exemplare sunt de trebuinţă gramaticilor de profunzime care sporesc exerciţiul la nivelele de energie acvatică joasă.

Pritoritii socialiști din Kankaro s-au gândit cândva că văluritul ar putea fi o astfel de membrană care, ruptă de ubicuul ei, umbla de colo, colo căutându-şi un suport acceptabil pentru a putea preschimba ficţiunile. Pentru ideile lor au fost ucişi cu pietre de popoarele acvatice digitalizate şi fragmentate furibunde din Tambo Tamboree iar fungiborii liberali din hăurile acvatice Rataparan i-au resetat. Nu m-am lăsat păcălit pentru ca şi alte structuri narative ale universului plin de universuri resetează fiinţe fabuloase sau evenimente mari trăind cu speranţa că ar putea detecta defectele de structură ale universului plin de universuri. Asta nu înseamnă că asemenea acte sunt echivalente cu revendicarea paternităţii acestor fiinţe fabuloase, nici pe departe. Înfăşurarea membranelor acvatice după strategici ale secretului nu o pun pe seama universului plin de universuri deşi el încearcă adeseori să mă convingă de acest lucru. Se pare că s-a resemnat şi că e de acord să mă accepte în corpul său pregătindu-mi un pliu acvatic drept suport şi văluritor.

Evenimentele mari ale navigaţiei îşi doresc însă câte un moreaugarin astfel că vălurirea mea pare să fie de bun augur pentru universul plin de universuri care vede în această o posibilitate destul de comodă de a-şi domoli entropiile.

Membranele lui de profunzime, acele mari structuri virtuale care organizează aparența, fluidifică întreg imaginarul dând posibilitatea particulelor virtuale să se ordoneze în aparențele care structurează evenimentele mari. Mă întreb dacă pot considera că membranele sunt de fapt nişte valuri uriaşe care se prăbuşesc în corporalitatea universului plin de universuri asigurându-i o mişcare aparentă sau o vibraţie necesară maiestuosului orgasm.

Văluritul meu construieşte în lumile acvatice, cu minuţie, legende, minuni şi secrete care definesc inteligent corpul structurilor narative transformate în fiinţe fabuloase în Matapahapamar, în Gumabumbesau Tambo Tamboree.

Bobolina intuieşte mişcările aparentei şi tocmai de aceea micile păcate lumeşti o lasă rece deşi toată floarea masculină din Bulbona, Batoa Butuba şi Tulubras o crede o destrăbălată şi o voluptuoasă.

În unele nopţi, Bobolina încearcă să intre în legătură mentală cu văluritul meu dar gramatica ei este asemenea unei ficţiuni generalizate şi generalizante restrânse care nu o poate ajuta prea mult. Bobolina vrea și ea comoara lui Bibescu.

Hazardul îi joacă adesea feste de neimaginat dar Bobolina nu dezarmează.

Ar putea fi o încercare perversă a universului plin de universuri de a mă prinde într-un pliu acvatic înainte de a mă hotărî dacă voi părăsi sau nu corporalitatea lui.

Universul plin de universuri e din ce în ce mai convins că-i sunt de trebuinţă meduzele şi din felul său de a se magnetiza periodic înţeleg că nu acceptă o instanţă superioară care să-i sugereze astfel de opţiuni. Nici nu gândeşte în astfel de termeni şi tocmai de aceea mă întreb dacă nu am de-a face cu o structură narativă primitivă care nici măcar nu se caută pe sine ci vrea doar să se conserve în formă ei actuală.

Poate ca amestecându-mă printre formele acvatice care-l iau cu asalt sau care doar se dedau, molatec, unor acte de gândire fără finalitate, m-aş putea pierde în tocmai imaginarul lui. La ce mi-ar fi de folos? Ar trebui să-l părăsesc dar nu ştiu de ce trăiesc cu convingerea că avem nevoie unul de altul, că nu ne putem despărţi! Suntem un dublu.

Și știi ce-mi zic grangurii care controlează Realitatea Virtuală? Cardul de memorie e plin ochi! Păi ce credeai?! Că poți zburda așa, aiurea-n tramvai?!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.