Care este miza gazelor din Marea Neagră

Ultimele evenimente derulate în jurul rezervelor de gaze din Marea Neagră arată că mai toată lumea a avut o percepție greșită, anume că acestea vor fi preluate la țărm de Transgaz, transportate prin conducta Țărmul Mării Negre – Podișor, apoi introduse în BRUA, de unde vor lua calea către Ungaria.

În Austria, așa cum era planul inițial, nu se știe cât și dacă vor mai ajunge, deși acesta era traseul ales de către România, Transgaz și UE (care și finanțează această „autostradă a gazului“), pentru că Ungaria a decis să schimbe regula jocului și să oprească BRUA pe teritoriul ei. Ungurii au anunțat public că nu vor face reverse flow (flux bidirecțional de gaze) către Austria, dorind ca dispecerizarea gazului din BRUA să se facă la Budapesta, nu la Viena. Curios este faptul că vecinii nu sunt în procedură de infrigement din partea Comisiei Europene pe această speță, deși Transgaz și România sunt, și doar pentru o întârziere în asigurarea reverse flow pe relația cu Bulgaria. În orice caz, ungurii au și acționat decisiv în urmărirea intereselor lor energetice, două firme de-ale lor rezervând toată capacitatea de transport pe BRUA – 4 miliarde de metri cubi anual, pe relația RO-HU, pe următorii 15 ani. „În scurt timp vom semna un acord care ne va permite ca, în următorii 15 ani, să importăm peste patru miliarde metri cubi de gaze naturale din România“, a spus, în februarie, Viktor Orban, premierul Ungariei. „Era monopolului gazelor ruseşti va ajunge la final în Ungaria, deoarece vom putea să ne acoperim peste jumătate din importuri din alte surse, în acest caz din România“, a adăugat premierul ungar. Anterior, agenţia ungară de presă MTI anunţa că România va pune la punct condiţiile tehnice pentru exporturile de gaze naturale spre Ungaria până în 2020, în conformitate cu acordul semnat pe 7 februarie la Bucureşti, de miniştrii de Externe din cele două ţări, Peter Szijjarto şi Teodor Meleşcanu.

Ruta către Austria, validă doar pe hârtie

Imensul scandal mediatic stârnit de declarațiile premierului ungar, concentrat pe ipoteza că România pune la dispoziția Ungariei rezervele sale strategice de gaz, a pornit pe premise false. În primul, rând licitația organizată de Transgaz a fost în concordanță cu cerințele UE, la ea a participat inclusiv Petrom, care este printre firmele ce vor extrage gaze din Marea Neagră și care urmărește interesele acționarului austriac OMV, dar a pierdut. Ofertele celor două firme ungurești au fost cele mai bune, ele vor prelua, la graniță, gazul din BRUA. Deși toată lumea a privit acest lucru ca o tragedie, grupurile parlamentare PMP și USR cerând și comisie de anchetă a Transgaz pentru eventuale înțelegeri oculte cu Ungaria, realitatea este că:

1. Gazul din Marea Neagră nu mai este al României, zăcămintele fiind concesionate de către stat, pe 50 de ani, consorțiilor ExxonMobil – Petrom, Carlyle Group și Romgaz – LukOil. Ele decid unde îl vând
2. BRUA nu are ca scop principal să care gazul din Marea Neagră în Vest ci, mai degrabă, să asigure o alternativă UE, cu precădere un culoar către energia caspică, din Azerbaidjan. Astfel, prin Bulgaria, la BRUA se va face conectarea gazoductelor TAP și TANAP, care aduc gaz din Caspica, proiect deja în derulare. Ieșirea BRUA din secțiunea de pe teritoriul României are o capacitate limitată – 1,5 mld de mc acum, 4 miliarde, în 2021, după investiții de zeci de milioane de euro în extindere de capacitate, deci nu foarte pretabilă pentru evacuarea a cel puțin 6 miliarde de mc din Marea Neagră, producția preconizată, la orizontul lui 2022. Exxon – Petrom și Carlyle au la îndemână o altă rută de transport, deja existentă și de mari dimensiuni, către țări din Europa și UE, anume conductele de tranzit din Dobrogea, Isaccea – Negru Vodă. Până acum doi ani, toate trei erau rezervate pe ani de zile de Gazprom, pentru a-și transporta gazele către sudul Europei. În 2016 a expirat contractul pentru prima anul trecut, și pentru T3. T2 va fi liberă în 2022. Practic, acum sunt disponibile pentru transport către Ucraina, punctul Isaccea, și Bulgaria, punctul Negru Vodă, conducte cu o capacitate de aproape 20 de miliarde de mc, mai mult decât suficient pentru a „evacua“ toată producția anuală pe care ar putea-o să o extragă companiile din Marea Neagră
3. Americanii din Marea Neagră, Carlyle și Exxon, au de dus și o luptă geopolitică în regiune, nu numai comercială. Este extrem de greu să concureze Gazprom în Austria și Germania, aceste piețe fiind tradițional ale Gazprom, care construiește în prezent un nou gazoduct Noth Stream 2 către Germania cu o capacitate de 55 de miliarde de mc. Dar pot lua piața Ucrainei și a Bulgariei, ceea ce înseamnă o lovitură puternică, inclusiv de imagine, la adresa Rusiei.

„Intoxicare“ ungurească cu gaze

Cu o asemenea rută, ca cea din Dobrogea, către export, nu este de mirare că anunțul Ungariei că vrea să schimbe din mers regulile jocului, în ceea ce privește BRUA nu a surprins prea mult companiile cu concesiuni în Marea Neagră. De fapt, acestea păreau chiar pregătite pentru un asemenea scenariu. Iată ce a spus recent Manfred Leitner, membru al board-ului executiv OMV, patronul Petrom: „Nu ne amuză deloc faptul că, acum, conducta BRUA se oprește în Ungaria. Este acum în discuție atragerea Slovaciei în proiect, dar nu este o variantă care să ne convină, pentru că asta înseamnă costuri suplimentare pentru clienții noștri. Din această cauză, traseul nu este conexiunea ideală. Ideea este că nu tot gazul trebuie să se ducă spre Vest“, a spus Leitner. Mesajul transmis de austrieci este mai mult decât clar: gazul va ajunge oricum la clienți, fie că va fi transportat prin Ungaria, fie prin Bulgaria și coridorul sudic de transport. Sau, de ce nu, poate „urca“ către Ucraina, care are un consum uriaș, 50 de miliarde de mc annual și nu mai cumpără de doi ani gaze de la ruși, din pricina problemei cu Crimeea.

Prin urmare, anunțul triumfalist al lui Viktor Orban, cum că Ungaria se va securiza energetic cu gazele din Marea Neagră, trebuie privit mai degrabă din punct de vedere politicianist, având în vedere că acesta este angajat în lupta electorală pentru alegerile generale din Ungaria, nu și scriptic. Mai ales că încă nu s-a extras nimic din Marea Neagră, nici măcar nu s-a luat decizia finală de investiție, deci contracte de vânzare gaze nu se pot semna pe ceva inexistent.

O sursă din piața energiei ne-a precizat că, de la început, preferința producătorilor din Marea Neagră pentru exportul gazelor este prin conductele de tranzit dobrogene, nicidecum prin BRUA. „Scopul BRUA este altul: o alternativă pentru UE, o încercare de a aduce energia caspică în inima Europei. Dar, cea mai sigură și de capacitate mare rută este cea din Dobrogea, către Bulgaria, Serbia, spre Austria sau Grecia sau chiar Italia. Să nu uităm că Transgaz licitează, cu șanse mari, și este susținută de BERD, pentru transportatorul DESFA Grecia, care operează un terminal GNL (gaz natural lichefiat). Gazul din Marea Neagră poate ajunge rapid la acest terminal, de unde să fie trimis în tot bazinul Mediteranei. Austria și Germania oricum vor mai rămâne o bună perioadă de timp ancorați la importurile de gaz rusesc. Au o istorie lungă împreună“, spune sursa.

Ca să fie mai clar, să fim atenția la această declarație a Marianei Gheorghe, directorul Petrom, de luna trecută: „În această perioadă noi purtăm discuții și analizăm scenarii de vânzare pe astfel de piețe din vecinătate, dar ele trebuie să fie calibrate cu disponibilitatea de interconectivități între România și piețele potențiale. Nu avem niciun contract încheiat la această oră“. Termenul-cheie este disponibilitatea de interconectivități. Or, peste doi ani, când Exxon – Petrom estimează să înceapă exploatarea gazelor, o singură interconectivitate va fi certă: cea care este și acum, prin Dobrogea, către sudul Europei ori Ucraina.

Carlyle Group estimează începerea producției în Marea Neagră peste 2-3 ani. Potrivit lui Sorin Gal, președinte ANRM, în 2024 exportul de gaz din Marea Neagră va atinge cel puțin 6 miliarde de metri cubi anual. ­România nu poate consuma acum gazele care vor veni din mare, ­pentru că nu are industria de îngrășăminte, iar petrochimia este la un nivel ­foarte jos. Astfel, singura soluție este exportul. Țara noastră consumă acum circa 12 miliarde de mc de gaze, din care 11,5 sunt produse local de Petrom și Romgaz. Ultimele estimări ale ANRM estimează rezervele din Marea Neagră la circa 200 de miliarde de mc.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.