Cât de mult vor mai urca preţurile petrolului?

Preţurile petrolului depind de mulţi factori, unii imprevizibili, iar de preţurile petrolului depinde traiul şi bunăstarea celor mai mulţi. Ţiţeiul scump creează inflaţie şi erodează puterea de cumpărare. De aceea, este important pentru guverne, bănci sau companii, notează Ziarul Financiar.

Strategi de la banca americană de inves­tiţii JPMorgan Chase văd petrolul ajungând la 380 de dolari barilul dacă Rusia se decide să închidă robinetul pentru ţările care încearcă s-o forţeze să-şi retragă armatele din Ucraina.

Este o proiecţie şocantă şi probabil acesta este şi unul dintre scopurile ei, de a atrage atenţia asupra băncii. Alţii sunt mai moderaţi. Analiştii de la Goldman Sachs, tot o bancă americană de investiţii, prognozează pentru vara aceasta cotaţii în jurul a 140 de dolari pe baril. Ieri, ţiţeiul Brent, referinţa internaţio­nală, era tranzacţionat la 111 dolari pe baril, în scădere faţă de şedinţa anterioară.

Petrolul pentru piaţa americană nu era cu mult în urmă. Este un nivel mai mic decât maximul de aproape 140 de dolari atins în martie. Aceste oscilaţii mari şi diferenţe semnificative între prognoze arată cât de imprevizibili sunt factorii care înfluenţează preţurile. Unul este producţia, care depinde mult de politicile OPEC, grup ce-i reuneşte pe unii dintre cei mai mari exportatori, printre care Arabia Saudită.

Interesul lor este ca preţul să fie mare, dar şi cererea să fie puternică. Cererea influen­ţează şi ea cotaţiile. Cererea după pandemie a explodat şi i-a prins pe picior greşit pe pro­ducători, arătând efectele anilor de investiţii insuficiente în producţie. De asemenea, cererea depinde şi de mersul economiilor lumii.

Pentru cele mai mari, exceptând China, mulţi analişti întrevăd recesiune. Recesiune înseamnă teoretic cerere mai puţină deoarece activitatea economică este redusă, ceea ce înseamnă cotaţii ale petrolului mai mici. Peste toate acestea se suprapune războiul din Ucraina. Rusia este unul din marii pro­ducători de petrol ai lumii, iar statele europene îi sunt clienţi.

Până şi SUA au importat petrol rusesc înainte de in­vazie. Însă guvernele occi­dentale caută să-şi reducă dependenţa de petrolul rusesc, o dată pentru a pune capăt relaţiei toxice cu Moscova, apoi pentru a nu mai finanţa maşinăria de război a preşedintelui rus Vladimir Putin.

Dar până la o reducere la zero a acestei dependenţe mai este mult, iar Putin poate forţa mâna Europei sistând complet livrările, atât de petrol cât şi de gaze naturale. Acest lucru ar însemna cutremur în industria şi societatea europeană.

Inflaţia scăpată deja de sub control ar accelera şi mai tare, criza de energie creată de Moscova s-ar acutiza, iar pericolul de rece­siune ar creşte. Preţuri mari şi penurii şi mai mari decât cele de acum ar însemna şi presiuni sociale şi politice mai intense. Un scenariu extrem au luat în considerare ana­liştii de la JPMorgan când au prognozat un preţ al petrolului de 380 de dolari pe baril: reducerea producţiei ruseşti cu 5 milioane de barili pe zi, de la 11 milioane în martie. Dacă livrările sunt diminuate cu 3 milioane de barili pe zi, cotaţiile ar ajunge la 190 de dolari barilul.

Analiştii de la JPMorgan presupun că Rusia poate face acest lucru pentru că are finanţe solide, în pofi­da sancţiunilor occi­den­tale. Dar nimeni nu poate şti exact care este situaţia în „fortăreaţa Rusia“. Moscova a indicat că are clienţi de încredere, precum China şi India, pentru petrolul său.

Dar aceste state au propriile ambiţii geo­politice. Iar India nu este ferită de recesiune. Pentru Europa se înmulţesc avertismentele că vine recesiune. Analiştii de la Nomura, o bancă japoneză de investiţii, spun că eco­nomia zonei euro va avea aceeaşi traiectorie ca SUA şi va intra în recesiune, aceasta durând din a doua jumătate a anului până în vara anului viitor, scăderea cumulată fiind de 1,7%, scrie The Guardian.

Centre for Economics and Business Research a calculat o probabilitate de recesiune în Europa de 40%. Temerile de scădere economică la nivel global au tras în jos preţurile petrolului în ultimele zile. UBS, bancă elveţiană, vede ţiţeiul la 130 de dolari pe baril în septembrie. Bank of America anticipa în urmă cu o lună cotaţii de 140 de dolari în această vară, mizând pe revenirea economiei Chinei.

Însă economia chineză, captivă politicii de eradicare a Covid impusă de partidul comunist, nu are o recuperare din pandemie atât de dinamică pe cât se credea. Fitch Solutions estimează un preţ mediu pentru Brent în acest an de 103 dolari pe baril.

Bloomberg Consensus a calcuat o cotaţie medie de aproape 100 de dolari pe baril. Un sondaj Reuters a găsit că preţurile vor sta peste pragul de 100 de dolari pe baril anul acesta, media fiind la 107 dolari barilul. Analiza atrage atenţia că riscurile pentru economie pot încetini orice urcuş. Sondajul precedent, din mai, a stabilit media pentru anul acesta la 102 dolari pe baril. În SUA, unii specialişti spun că pentru domolirea inflaţiei este nevoie ca preţul petrolului să stea în jurul pragului de 100 de dolari pe baril.