Căutându-l pe Socrate

Puţini urmaşi ai grecului care, în plină zi, cu lumânarea aprinsă în mână, căutau un om. Locuia într-un butoi grecul acela şi umbla gol. Semn că nu după haine se ghida el căutându-l pe… Socrate.

Poţi înnebuni şi căutând înţelepciunea – veţi zice. Dar sigur ai înnebunit deja dacă nu o cauţi.

De ani de zile caut şi eu (credeţi-mă pe cuvânt), mai îmbrăcat un pic, acel fel de tipar omenesc care ştie să asculte şi mai ales nu vrea să dubleze discursul tău cu un discurs al său, ci caută să pună întrebări spre a înţelege ce ai vrut să spui şi dacă ai fost coerent.

Pe prost îl recunoşti uşor: el zice „nu cred” (ori „cred”) când îi povesteşti un experiment ştiinţific. E rămas în paradigma religiosului chiar şi în faţa căutării de tip nereligios.

Pe neînţelept îl recunoşti după faptul că aduce discursul său în contra discursului tău, ori doar alături de el, aşa, ca să meargă conversaţia.

Greu de găsit acela care nu are pe tarabă discursuri gata făcute, ci un fel de a chestiona lucrurile. Chiar dacă are în faţă o celebritate ori o autoritate cu un discurs gata făcut, importantă rămâne coerenţa pentru acela care nu cere nimic pentru interogativitatea sa.

Dar ce înseamnă coerenţă? Ceva care atârnă de un punct de vedere. Aşadar, cineva care ştie să chestioneze acel punct de care totul atârnă poate urmări o coerenţă. Cum ai putea chestiona un punct de vedere fără să o faci din perspectiva altui punct de vedere? Nu poţi. Dar poţi multiplica punctele de vedere ca şi cum ai fotografia în jurul unui copac foarte gros. Cu cât mai multe fotograme, cu atât mai fidelă imaginea copacului.

Nebunia colectivă a lumii în care ne aflăm azi rezultă din incapacitatea individualităţilor de a se roti în jurul copacului. Şcoala actuală şi, în genere, societatea de azi ne învaţă să ne identificăm cu un singur punct de vedere, cum,iată, ne identificăm cu corpul nostru fizic (deşi s-ar prea putea să fie mai puţin important decât sufletul ce-l animă). Nu ciocnirea civilizaţiilor e reală acum, ci confruntarea unor puncte de vedere care nu pot reprezenta nici jumătate din complexitatea vreunei civilizaţii.

Lipsesc înţelepţii care să identifice bine aceste puncte de vedere şi să le cântărească bine coerenţa în raport cu întreg copacul. Dar lipsesc şi urechile care i-ar putea asculta cu atenţie.

Ciudat: profeţii au văzut acest viitor şi l-au botezat „războiul fiecăruia cu fiecare”. Nu ne aflăm acolo. Între punctul meu de vedere şi punctul tău de vedere stau ridicate, azi, baricade non-individuale care se numesc ideologii. Acest fel de baricade au început să se formeze îndată ce au căzut fortăreţele încrederii în religii.

La fel de ciudat: în lumea ştiinţificului, baricadele nu devin ideologii. Reuşesc să colaboreze. Caută să colaboreze. Sunt mândre că pot colabora spre a-şi critica punctele de vedere. Socrate s-a mutat cu arme şi bagaje în lumea comunităţilor ştiinţifice. Ce vedem noi acum, sub pandemie, nu e lumea cercetării ştiinţifice din biologie. Vedem o încercare masivă de a ideologiza această lume. Ceea ce este, în esenţă, o crimă împotriva spiritului. Căci nu doar trup şi suflet avem, ci şi spirit.

Aici, la noi, vorbeşte despre riscuri epidemiologice un anestezist. În SUA, vorbeşte un tehnocrat al inteligenţei artificiale. Ceva a luat-o razna, e clar. O nouă Inchiziţie îi bagă pumnul în gură lui Socrate. Care, aţi văzut, a putut rămâne liber doar pentru că nu s-a temut de moarte. Această non-frică ţine de spirit. În spirit e punctul de care atârnă totul.

sursa foto wikimedia

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.