Ce se ascunde în spatele scandalului Maria Olaru vs Belu şi Bitang

O carte care apare la momentul potrivit. Cine are de câştigat. Care este legătura cu politicul. Câţi tineri au de la 18 ani un venit peste salariul unui medic sau profesor cu 20 de ani vechime?

De ce acum a izbucnit scandalul

De 3 zile se află în derulare un nou scandal. Unul foarte ciudat. Provocat de o carte pe care o va lansa fosta campioană mondială din 1999, la individual compus la gimnastică, Maria Olaru. Scanadul s-a declanşat după ce „Gazeta Sporturilor” a făcut promovare (era interesată, deoarece Cătălin Tolontan a scris prefaţa) cărţii şi a dat doar acele paragrafe din care ies foarte prost antrenorii Octavian Belu şi Maria Bitang. Despre ei, dar şi despre alţi antrenori se spune că le înjurau, le băteau etc. pe gimnaste la antrenamente. Nu intrăm în amănunte, pentru că nu ce apare în carte este esenţial, ci altceva. Esenţial este alegerea momentului apariţiei cărţii. (O carte care avea manuscrisul gata în 2015, când, o spune Tolontan pe blogul lui, a fost solicitat să scrie prefaţa.) Două sunt motivele pentru care s-a ales acum scoaterea la lumină a respectivei cărţi. Primul: ne aflăm în plin scandal de dopaj al întregului lot de kaiac-canoe şi al unor atleţi calificaţi iniţial la Jocurile Olimpice de la Rio. Toată lumea arată cu degetul spre Alin Petrache, şeful Comitetului Olimpic din România. Sunt şi voci care-i cer demisia. Când s-a înregistrat catastrofa (anunţată de Ion Ţiriac încă de acum 15 ani) prin pierderea calificării la olimpiadă a naţionalei României de gimnastică, acelaşi Alin Petrache a încercat să îi indice pe Belu şi Bitang drept vinovaţi, deşi nu ei, ci sistemul a generat marele eşec. Un sistem supervizat şi de Alin Petrache (care nu a mişcat vreun deget), primul politruc (venit direct din Camera Deputaţilor în baza prieteniei cu premierul de atunci, Victor Ponta) din fruntea COSR. Acum, acuzaţiile din această carte vin ca o mănuşă pentru Petrache. Al doilea motiv este de ordin electoral. Maria Olaru este soţia deputatului ultranaţionalist Bogdan Diaconu. Informaţiile publicate din carte de GSP.ro au făcut deja ocolul presei. Şi toată lumea face acum o asociere între Olaru şi Diaconu, candidat la Primăria Capitalei. Şi, pentru ca lucrurile să fie clare până la capăt, lansarea are loc sâmbătă 4 iunie, deci cu o zi înainte de alegeri. Primul care a făcut anunţul a fost chiar Diaconu, pe pagina sa de socializare. Foarte interesantă ni se pare şi lista de invitaţi de la lansare. Nimeni din lumea gimnasticii nu este pe listă. Îi regăsim însă pe Monica Tatoiu (care va povesti la RoTv şi la alte posturi despre tot ce s-a întâmplat la lansare) şi pe Alin Petrache. Punct ochit, punct lovit.

Palme şi cuvinte tari = 7.638 de lei/lună

Acum despre ce spune Maria Olaru în cartea ei. Nu avem de unde să ştim dacă este totul adevărat. Până la urmă este cuvântul ei împotriva cuvântului celor pe care îi acuză. Ceva, ceva trebuie să fi fost. Pentru că aşa ceva – cuvinte mai tari, câte-o corecţie aplicată sportivului juvenil – s-a petrecut de când lumea şi pe petrece şi acum în „bucătăria” (antrenamente) tuturor cluburilor şi asociaţiilor sportive, inclusiv la loturile naţionale. O spun din experienţa celor câţiva ani când am profesat ca antrenor la o echipă într-o ramură sportivă şi mai ales din discuţiile cu foarte mulţi foşti colegi de breaslă. Antrenorul este cel responsabil de pregătire şi (mai ales) de rezultatele obţinute de sportiv. Tensiunea se acumulează în primul rând la antrenor, atât la antrenamente, cât şi la competiţiile sportive propriu-zise. Repetăm, situaţii „neortodoxe” la antrenamente au existat, există şi vor exista la noi. Prin alte ţări (URSS, RDG, China, Bulgaria), sportivii juvenili şi gimnastele nu făceau excepţie, aveau parte şi de altele. Chiar mai rele. În alte ţări, SUA de exemplu, până să ajungă să fie selecţionat la un lot naţional de gimnastică, un copil se înscria (se înscrie) cu plată la o sală de gimnastică unde era iniţiat în acest sport. Şi dacă după această iniţiere nimeni nu este interesat, atunci banii s-au dus pe apă… Şi Maria Olaru ştie toate aceste lucruri. Numai că Maria Olaru trebuie să ştie că fără privaţiunile îndurate, fără excesele unor antrenori, nu ar fi ajuns campioană mondială şi olimpică. Iar aceste titluri i-au adus, imediat ce s-a lăsat, la 18 ani, o frumoasă rentă viageră. MERITAT, precizăm. Dar oare câţi tineri din România beneficiază de o rentă viageră care este mai mare decât enorm de multe salarii din România. Renta viageră se acordă după ce un sportiv se retrage din activitate, este lunară (ea a mai crescut de când s-a instituit în 1996 în perioada ministeriatului lui Crin Antonescu) şi se acordă indiferent dacă fostul sportiv mai are vreun serviciu sau altă sursă de venituri. Fără (probabil) acele cuvinte mai dure şi (probabil) câteva palme, Maria Olaru nu ar fi ajuns, în aprile 2016, să primească 7.638 lei. Ca să nu mai vorbim de decoraţii: „Serviciu Credincios” în Grad de Comandor (1999) și Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa I (2008). Orice al comentariu este inutil.

Cum au reacţionat Belu şi Bitang

GSP.ro a dat publicităţii un mail trimis de Maria Olaru în 2002 (la doi după ce s-a retras din activitatea sportivă), Marianei Bitang, prin care o ruga să nu se retragă din fruntea colectivului de antrenori de la lotul de gimnastică. Iar Octavian Belu a declarat următoarele pentru publicaţia Ring. „Noi, la lot, nu am lucrat decât doi ani. În aceşti doi ani, eu rămân cu faptul că Maria Olaru a reuşit să devină campioană olimpică, mondială şi europeană. Ce s-a întâmplat în sală, vă daţi seama, acum 16 ani, eu am lucrat cu atâtea fete, nu îmi mai aduc aminte. Eu cu ea am avut o relaţie foarte bună. Chiar făceam schimburi de versuri, ne confesam unul altuia şi eram într-o relaţie foarte, foarte normală. Chiar spuneam tot timpul, din cauză că ea era mai flegmatică, că este o grupă d-asta, «miserupistă», care, indiferent ce se întâmplă, nu reacţionează, este foarte liniştită. Ea era şi o fire mai rebelă, nu era un copil d-ăsta supus. Era un copil care vedeai pe chipul lui când ceva nu-i convenea. Important pentru mine este că totuşi ea a acceptat pregătirea, a fost foarte mulţumită de performanţele pe care le-a obţinut şi care i-au adus o rentă viageră şi gloria sportivă. Asta că i-am dat eu două palme nu ştiu când, nu-mi aduc aminte… Mi se pare ciudat altceva şi chiar îmi pun această întrebare: de ce a aşteptat 16 ani să spună lucrurile astea? De ce acum?! Este un grup de frustraţi şi vă spun că gimnastica asta a creat nişte invidii şi nişte frustrări imense timp de 40 de ani. Şi nu gimnastelor. Gimnastele sunt nişte copii care, şi cu bune, şi cu rele, au trecut prin nişte performanţe şi au nişte beneficii. Am duşmani mulţi în lumea asta a gimnasticii. Sunt oameni care aproape ajunseseră la saturaţie pentru că luam medalii cât toată delegaţia olimpică a României la un loc. Părerea mea este că s-a ales cel mai nefiresc moment ca să apară cu aşa ceva în situaţia în care este acum gimnastica. Dar o să citesc cartea şi atunci, probabil, o să fac şi alte comentarii. Performanţa se face cu sacrificii, iar gimnastica este un sport foarte greu”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.